938 matches
-
sfințim pământul Sfâșiat și pângărit De cei ce ne-au osândit Să trăim încrâncenați Despărțiți de-atâția frați Fie-le pământu’ rug Celor ce ne țin în jug Și ne-alungă pruncii-n lume Dunărea-i înnece-n spume Să se zvârcolească-n tină Că au smuls din rădăcină Un popor, l-au decimat Slugi la Occident au dat Iar cei mari ...s-au îmbuibat Fie-le viața amară Ducă-se de-aici, să piară! TRISTEȚE Seara tristă, goală pe dinăuntru vuiet
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
cu insistență asupra sânilor și mesteca cu grijă între dinți mameloanele, ca apoi să le liniștească zvâcnetul cu vârful limbii. Le simțea cum se întăresc și cum tresaltă la fiecare atingere. Minela își lăsă mâinile libere pe lângă corp și se zvârcolea în pat de plăcere pătrunsă de senzații care o transfigurau. Se afla sub greutatea corpului lui Ștefan, care pusese stăpânire peste reduta abandonată fără prea mare luptă. Se considera deja învinsă de posesia din ce în ce mai insistentă a celui care îi controla
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
luaseră ostatecă, auzi, domnule, nevasta mea pe mâna rusnacilor, întindea arma să tragă dar arma nu lua foc, se svârcolea-n pat ca un nebun. Ce-ai mă, îl întreba nevastă-sa, tu nu mai ai somn, ce-ai de te zvârcolești ca pe jar, îl certa ea, ești acasă nu mai visa parascovenii, lasă-le dracului, îngroapă-le-n sufletul tău. Nu pot, femeie, crede-mă, nu pot, îi răspundea el, acolo e realitatea din mine, eu sunt tot pe câmpul
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342727_a_344056]
-
doar în weekenduri, ci-n fiece noapte, Bălți cu pucioasă, înveninate, se luau de pașii mei, împoșcând Inima de mamă, ce venea pe urmele de fiu, tobele să-i ia din gând... Venin de șarpe cu dulceagă moarte -mi se zvârcolea în spate- Presimțirea mamei mă lua în cer, acolo altă lume se năștea, Această nevinovăție, de care numai unul Dumnezeu ținea dreptate, Și prin băltoace, pași de melc, păzea, păzea... ea, însă, nu se- oprea. În astă noapte, îngerii avură
PRESIMȚIRE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342823_a_344152]
-
cu aceeași acuitate, cu aceeași pasiune dezamăgită, atât sinele eroilor săi, cât și mediul în care evoluează aceștia. Modelul e simplu: un ins, un individ mărunt, un oarecare, față în față cu ceea ce autorul numește “realitatea imediată”: “El se mai zvârcoli o bună bucată de timp, mototolind destul de rău așternutul. Frânturi de imagini din realitatea imediată (subl. n., E. D.) i se strecurară în vis...” (p. 97). Aici e vorba de Rodion, dar la fel procedează toți eroii lui Dușan Baiski
PROZA LUI DUŞAN BAISKI SAU DESPRE IREALITATEA IMEDIATĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342878_a_344207]
-
pe stradă Și nori de plumb răsar în cale: Biet zbucium de lanternă gri- Avalanșe care mă înșfaca puternic Și nu mă lasă, și nu ma lasă... Mă simt un cerb împușcat... E iarnă de foc în mine Și mă zvârcolesc ca peștele pe uscat- Călimară spartă de jocurile nămeților, Piramidale gânduri satanice Care mă aruncă spre sfere necunoscute. Încerc să scriu cu pană serafică: cerneala e pierdută... Sulițe de gheață mă lovesc Și cuvinte de sânge țâșnesc din mine Stea
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
slab. De pe un răzor se auzi un ciripit ca un răspuns la acest concert organizat adhoc pentru cei cu inimile sensibile, cum era și Natalia. Participant și el la această stare de beatitudine, pruncul din pântecele mamei începu să se zvârcolească, lovind cu piciorușele. - "Ce-i puiul mamei, îți place și ție cum ne cântă ciocârlia?" își chestionă tandru Natalia odorul, mângâind abdomenul unde simțise împunsăturile piciorușelor. "Ciocârlie, lie, Dragă ciocârlie, Îmi dărui tu mie, O fată frumoasă, Cu voce măiastră
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343100_a_344429]
-
pe amândoi. Nu va scăpa de răzbunarea mea, că te-a luat de lângă mine. Ha, ha, ha... Mă răzbun în sfârșit.... ha, ha, ha... Săndica era toată lac de apă, scâncea ca un copil în somn, se ruga și se zvârcolea în pat. Nu putea să scape de sub greutatea lui Viorel care îi supunea cu forța corpului său. Îi simțea răsuflarea fierbinte pe față. Cu limba sa aspră o rănea pe obraji, încercând să o sărute. Se trezi brusc din coșmar
CAP. XVI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377214_a_378543]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > CLIPE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1713 din 09 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului se zvârcolește vântul șarpe ce așteaptă asfințitul Preschimbă-te în clipe! zice Nichita către mine simt gustul de tămâioasa al toamnelor curgerea timpului Dunărea care imi scade în piept aș rodi la fereastra lumii vie mustind sihastru dacă stăncuțele nu mi-ar
CLIPE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377449_a_378778]
-
număr. M-am ferit cât am putut de astfel de oameni, am mulțumit Domnului că nu le îngroșam numărul... Dacă s-ar pune taxă pe prostie, atunci ne-am îmbogăți cu toții... Ori de-ar durea prostia... atunci mulți s-ar zvârcoli în chinuri!... Miramoț fu încurajată de îndată să lanseze versurile lămuritore: -Sunt unii dintre semeni scăldați în plin de soare,/ ce dă lumină minții și faptelor grandoare./ Sunt alții, mulți la număr, zălog în noapte grea,/ adâncă, fără lună și
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
Tot într-un zbor înflorit și-n strigături cu ecou și-au ținut drumul până la casa năpăstuită ce-i chemase. Aci, în mijlocul ogrăzii luminate de făclii, zăcea pe-o scoarță fata gospodarului. Cu ochii bulbucați, cu spume la gură, se zvârcolea în dureri, căci văzuse Ielele când alunecase în poieniță, la taina scurtă cu băiatul morarului, ăl de-o ceruse de curând. Vătaful porunci liniște, îi așeză în cerc pe ai lui care începură să tropotească mărunt, să-și zornăie pintenii
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
fi fost sortit să-ndeplinească acel rost pe care El cândva și l-a menit: de-a se lăsa învins și umilit. Știa, clipă de clipă, ce va fi, cât va răbda și ce va suferi și inima-i se zvârcolea în piept fiindcă simțea ca om că nu e drept ca pentru cei ce vor greși mereu să fie pus pe cruce Dumnezeu, ca Cel etern și fără de soroc să moară cu tâlharii la un loc. S-a dus și
CU MOARTEA PRE MOARTE CĂLCÂND de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378483_a_379812]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > CU TINE DOAMNE Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului CU TINE DOAMNE Cu tine Doamne plâng în rugăciune Se zbat vise-n orbite de gând Amintiri târzii se zvârcolesc în mine Sub ochi de Lună tremurând. În mine curg azi ploi cernite Cu mine plânge un curcubeu, Speranțe cioplite în pulberi risipite Adun prin ochii mei cu Dumnezeu. Clipe plâng în ceruri, orbite de furtună, Umezind pădurea fragedă de
CU TINE DOAMNE de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378578_a_379907]
-
nevinovată, nici măcar un sărut! Cum o poți ucide, strivi fără milă? -Așa crezi? Ne-am iubit fără minciună, fără amăgiri, fără promosiuni, chiar fără speranță, visând, crezi că e ușor să renunț? Nu, nu e ușor să renunț, mi se zvârcolește sufletul, se tăvălește de durere, îmi urlă! -Atunci, de ce? -Pentru că nu pot face altfel, tu faci parte din trecut, iubirea noastră la fel...așa sunt eu, îmi pare rău... Deja o simțea că s-a depărtat de el, în
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
v-o fure! Ați sfâșiat ca lupii moștenirea ce vi s-a lăsat Și ați pângărit iubirea și sîngele sacru vărsat! Decebal, Viteazul, Ștefan, Țepes cel de toți temut, Se ridică din istorii peste TIMPUL ce-a trecut. Glasul lor zvârcolește ca sabia, necruțător, Și rușinea îi apasă...Ce-ați făcut din țara lor? Clopotele biruinței se îndoaie, plâng în noapte. Lupta lor a fost în van? Jertfele au fost deșarte? Voi sunteți călăii voștrii, dezbinați ca NICIODATĂ! Clopotele înfrățirii mai
CLOPOTELE BIRUINȚEI de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380455_a_381784]
-
după negări și amânări deșarte, Când nesupuse clipe se învrăjbesc cu visuri, Cu suflet frânt de iele, în ropote de noapte, Prezumțiilor caută-vei zadarnice răspunsuri. Arar, câte un înger, cuprins de remușcare, Fraternizează-n taină cu vise răstignite, Se zvârcolește luna, gem scoicile în mare, Cu mir cârpește cerul plăgi aspre de cuțite. Troițe de lavandă mai fumegă mocnit, ... Citește mai mult Când vor părea că fi-vor sub lespezi îngropateRest de-amintiri, peroane, punți de uitări răpuse,Frânturi de
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
după negări și amânări deșarte,Când nesupuse clipe se învrăjbesc cu visuri,Cu suflet frânt de iele, în ropote de noapte,Prezumțiilor caută-vei zadarnice răspunsuri.Arar, câte un înger, cuprins de remușcare,Fraternizează-n taină cu vise răstignite,Se zvârcolește luna, gem scoicile în mare,Cu mir cârpește cerul plăgi aspre de cuțite.Troițe de lavandă mai fumegă mocnit,... XII. ÎȚI LAS ZĂLOG UN MAC, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1608 din 27 mai 2015. Te regăsesc
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
continuu, ... IV. MAGDALENA ALBU - PASĂREA „TU”, de Magdalena Albu, publicat în Ediția nr. 2202 din 10 ianuarie 2017. În memoria victimelor Ansamblului Alexandrov (Corul Armatei Roșii) O pasăre neagră a mușcat cu o răutate bolnavă Cerul de aripi. Și-a zvârcolit, mai apoi, cu bruschețe măruntaiele putrede, aruncându-se parcă de bună voie în apele nestăpânite ale mării. Metal topit și carne amestecată cu suflet s-au împrăștiat toate, de-a valma, în milioane și milioane de bucăți imposibil de recompus
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
au finalizat, prin Voie divină, creșterea și descreșterea în matca îngustă a punctului ultim - moartea... Citește mai mult În memoria victimelor Ansamblului Alexandrov (Corul Armatei Roșii)O pasăre neagră a mușcat cu o răutate bolnavă Cerul de aripi. Și-a zvârcolit, mai apoi, cu bruschețe măruntaiele putrede, aruncându-se parcă de bună voie în apele nestăpânite ale mării. Metal topit și carne amestecată cu suflet s-au împrăștiat toate, de-a valma, în milioane și milioane de bucăți imposibil de recompus
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
Articolele Autorului De-atâta vanitate, uităm ce e iubirea, Electrizați de zbateri, clonăm nemărginirea, Ca mateloții veșnici, vâslim printre speranțe O răfuială surdă, în veștede nuanțe. Sfidăm galopul clipei și neglijăm dorința, Visăm, în timp, favoruri, sfidăm și neputința, Ne zvârcolim în ceață, orgoliul ne frământă Cu veșnica trădare, printr-o damnare cruntă. De ce-ai uitat de visul care ți-a-nfrânt tăcerea? Ai condamnat speranța, destinul, mângâierea, Ai încastrat trăirea expusă prin cuvinte, Te-ai renegat pe tine, călcând pe lucruri
UITAT DE VIS de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374625_a_375954]
-
cu credință-mi întind mâna Acolo unde speranțele împrăștie norii Și-n iriși se scufundă blândă Luna Pe lângă mine trece timpul pălind-n asfințit Pășind cu vântul prin ramuri cărunte În lumini confuze scăldate-n infinit Crâmpeie de vise se zvârcolesc în tâmple Cu speranță-n prag închid ușa iernii Aștept să renasc cu firul ierbii Zorii să-mi sărute cearcănele serii Primăvara din mine să zburde cu cerbii Valentina Geambașu Referință Bibliografică: CU SPERANȚĂ... / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CU SPERANȚĂ... de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373342_a_374671]
-
îngerii mei bunica mea Și tu cu toți... printre ele. Te caut cu sufletul flămând Privesc la cer, în gol și plâng, Cu voi sunt mereu în gând Când ninge si muguri-s în pârg. Mă doare amintirea noastră Se zvârcolește-n mine adânc, Te văd la masă, la fereastră Cu ochi-ți mici și chipul blând. Ne așteptai serile, în amiaza mare Când veneam de la școală sau liceu În tindă cu pită caldă și mâncare Și bunătatea ta de la Dumnezeu
DRAGA MEA BUNICĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373354_a_374683]
-
timpul era ploios și apele se umflau, mergeam de-a lungul văii până la puntea de scânduri legănătoare, care fusese construită de săteni peste gârlă și treceam pe acolo, privind cu teamă vârtejul amețitor, tulbure și înspumat al apei care se zvârcolea sălbatic dedesupt. Fiind copii ai acelor locuri le iubeam și eram fascinați de lumea noastră. Ne imaginam ca descinzând din poveștile fraților Grimm pe care le citisem cu asiduitate sau din poveștile istorice cu viteji și eroi legendari unde pădurea
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
scriitor genial, mereu sărac, mereu dator și pândit de creditori), iar apoi bani. În rest nimic! N-ar face un sacrificiu, n-ar scrie un cuvânt din iubire. Și-atunci, nu e o mirare ca astfel de scriitori să se zvârcolească pentru a fi cât mai singuri pe piața editorială, iar cum mai apare câte un "condeier" nou să îi dea în cap! Eu iubesc pe artiști, iar iubirea pentru ei, ca și steaua lor nemuritoare nu cade niciodată pradă capriciilor
ARTIŞTII, O DRAGOSTE NEÎNŞELATĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373555_a_374884]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > PARFUM DE DRAGOSTE ȘI DOR.... Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 2124 din 24 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Iubire, iubire, iubire, zbor cu gândul mereu numai la tine, Inima-mi zvârcolește, sufletul aprins deja mi-l năucește, De atâta dor acumulat în ființa mea, ca pe tine a te avea, Aici la mine-n a mea casă, cu o grădină și terasă frumoasă. Eu ți-am spus din prima zi când
PARFUM DE DRAGOSTE ȘI DOR.... de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371419_a_372748]