330 matches
-
îndoiesc? murmură Tanța. ― Nu! zise Titu, crîmpoțindu-i buzele. Când rămase singur, Titu Herdelea lăsă perdeaua și aprinse lampa. Lumina gălbuie, neputincioasă, îl readuse la realitate. În cameră mai plutea parfumul corpului ei, amețitor și misterios, precum pluteau cuvintele, gemetele și zvârcolirile ei... Își dădu seama acuma că dragostea aceasta a luat o întorsătură plină de răspunderi. Și tocmai când el a început să-și croiască de-abia un rost în lume! O iubește pe Tanța, negreșit, dar are el dreptul să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să trec și să-mi răspundă, că doar n-oi răbda să mă rușineze dânsul pe mine în fata satului, parc-aș fi cârpa lui... ― Apoi gură mare ca a ta mai rar, măi Petrică! zise Cârciumarul mai împăciuitor, văzând zvârcolirile flăcăului pe care țăranii îl ostoiau. Și țâfnă, și semeție! Lasă, că te-am păscut de când te-ai întors de la oaste! Parcă numai tu ești om în sat!... Stai, băiete, că ești tinerel! Lasă-ne și pe noi să trăim
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acolo): “Mă Întindeam pe pat, cu o mare dorințe Între coapse. Așternuturile erau umede și eu meditam: ce-o mai fi prin lume?”. Există un loc În care romanciera se Întîlnește cu multe dintre colegele sale - notația amar-cinică, punctul unde zvîrcolirile eului se domolesc În drumul spre liniștea de dincoace de lume (reintegrarea În kosmos a balaurului din basme În clipele premergătoare morții). Nu În ultimul rînd, romanul Lorettei Nobécourt poate fi privit la un moment dat, schimbînd ce e de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
moară” (p. 366). Vila-pensiune, cu lipsa ei de izolare sonoră, a fost capcana ucigașă în care a căzut supraveghetorul manipulat. Supraveghetorul asasinat cu vorbe și cu imagini. Iar noi, din sală, noi am asistat la o crimă în direct, la zvârcolirile și la prăbușirea finală a victimei. Piedica sau supravegherea improvizatătc "Piedica sau supravegherea improvizată" E un lucru bine stabilit, și Michel Foucault a spus-o limpede, că, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, societatea burgheză are ca
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
esenian, vine cu o anumită solemnitate în poezie (uneori fără reliefări), sever ca într-o stampă, căreia îi lipsește adâncimea, iar sinceritatea nu îi este îndeajuns de transfigurată: "Dealurile noastre par morminte misterioase/ Cine doarme sub ele?/ Peste liniștea lor zvârcoliri de coase." Sentimentul dezrădăcinării apare însoțit de nostalgia trecerii timpului, versurile bolovănoase amintesc de Aron Cotruș: "Și noi am coborât/ Din căruța cu fân/ Vă mai aduceți aminte Ioane și Petre/ Blajul părea/ Un sat mai bătrân/ Care-și amestecase
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
absolut e universală și se transmite de la unii la alții perpetuu: "El se hrănește ca să fie hrană la rându-i/ ca să fie hrană altui destin/ cu mult mai mare.". Cu expunerea "A V-a" și "A VII-a", zbaterea și zvârcolirea se leagă de ceea ce dă organicitate volumului: găsirea cuvintelor. Deși s-a deplasat spre linie spectrală, spre linia roșie, neputința cunoașterii totale generează tonul elegiac: "și daca,/ nu ar fi avut trup, ar fi avut silabe/ Ah, dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să i smulgi ceva semnificativ?, aceasta-i problema. Mă refer - mai trebuie, oare, să precizez? - la tăcerea ca atitudine asumată, în ciuda tuturor dezavantajelor și chiar a riscurilor pe care le poate provoca, și nu la tăcerea ca episod comportamental pasager, zvîrcolire nervoasă sau bosumflare. Poezia lui Bacovia nu numai că evocă sau invită la tăcere, dar se ridică din tăcere; e precedată și urmată de tăcere. Ce e ea, în fapt? Discreție și, uneori, neputință de a continua să se exprime
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se împart, se încurcă până sub pădurea Vărarei. Apoi Pădurea-Domnească înghite uruitul trăsurii, vâltorindu-l în ecouri zgomotoase... Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu s-ar fi schimbat. Câțiva oameni s-au stins, alții le-au luat locul. Peste zvârcolirile vieții, vremea vine nepăsătoare, ștergând toate urmele. Suferințele, patimile, năzuințele, mari sau mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă, ca niște tremurări plăpânde într-un uragan uriaș. (Liviu Rebreanu, Ion) 1.Transcrie, din paragraful al treilea, o structură
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
Apoi șoseaua cotește, apoi se îndoaie, apoi se întinde iar dreaptă ca o panglică cenușie în amurgul răcorors. În stânga rămâne în urmă Cișmeaua-Mortului, pe când în dreapta, pe hotarul veșted, delnițele se urcă, se împart, se încurcă până sub pădurea Vărarei [...] Peste zvârcolirile vieții, vremea vine nepăsătoare, ștergând toate urmele. Suferințele, patimile, năzuințele, mari sau mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă, ca niște tremurări plăpânde într-un uragan uriaș. (Liviu Rebreanu, Ion) 1. Prezintă perspectiva narativă, pe baza fragmentelor date
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
se îmaprt, se încurcă până sub pădurea Vărarei. Apoi Pădurea-Domnească înghite uruitul trăsurii, vâltorindu-l în ecouri zgomotoase... Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu s-ar fi schimbat. Câțiva oameni s-au stins, alții le-au luat locul. Peste zvârcolirile vieții, vremea vine nepăsătoare, ștergând toate urmele. Suferințele, patimile, năzuințele, mari sau mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă, ca niște tremurări plăpânde într-un uragan uriaș. (Liviu Rebreanu, Ion) 1. Încadrează, prin două trăsături, această creație în
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
în care ființează satul ca matrice existențială, în vreme ce timpul fragmentar (durata diegetică evocă anii 1906- 1909) definește condiția omului: Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu sar fi schimbat. Câțiva oameni sau stins, alții le au luat locul. Peste zvârcolirile vieții, vremea vine nepăsătoare, ștergând toate urmele. Subiectul urmărește trei fire epice, printro tehnică modernă a contrapunctului. Princi palul demers epic îl are în centru pe Ion Pop al Glanetașului, al cărui destin stă sub semnul trăirii pătimașe și al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
epic îl are în centru pe Ion Pop al Glanetașului, al cărui destin stă sub semnul trăirii pătimașe și al fatalității tragice. Traseul existențial al protagonistului este reliefat prin episoade narative cu semnificații majore, construite după principiul simetriilor inverse (capitolele Zvârcolirea - Sărutarea, Nunta - Ștreangul etc.). Prins în rețeaua unor conflicte exterioare, eroul se confruntă mai întâi cu Vasile Baciu, ieșind în vingător din acest conflict de interese, fiindcă, după moartea Anei și a lui Petrișor, tot pământul... [...] era al lui, numai
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
iubirii. Item 3: ilustrarea a patru elemente de structură și de compoziție ale textului narativ semnificative pentru construcția personajului ales Traseul existențial al protagonistului este reliefat și prin alte secvențe narative cu semnificații majore, construite după principiul simetriilor inverse (capitolele Zvârcolirea - Sărutarea, Nunta - Ștreangul etc.). Compoziția romanului urmează legile arhitectonicii clasice, bazate pe principiul simetriei, al circularității și pe cronologia derulării seriei de evenimente. În chip simptomatic, primul capitol se numește Începutul (titlul inițial: Veselie), iar ultimul, Sfârșitul, sugerând ideea de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
care ființează satul ca matrice existen țială, în vreme ce timpul fragmentar (durata diegetică evocă anii 1906- 1909) definește con diția omului: Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu sar fi schimbat. Câțiva oameni sau stins, alții leau luat locul. Peste zvârcolirile vieții, vremea vine nepăsătoare, ștergând toate urmele. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema textului narativ studiat se reflectă în construcția personajului ales În opinia mea, complexitatea acestei lumi este ilustrată mai ales prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în care fiin țează satul ca matrice existențială, în vreme ce timpul fragmentar (durata diegetică evocă anii 1906- 1909) definește condiția omului: Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu sar fi schimbat. Câțiva oameni sau stins, alții leau luat locul. Peste zvârcolirile vieții, vremea vine nepăsătoare, ștergând toate urmele. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema operei epice studiate se reflectă în evoluția relației dintre cele două personaje În opinia mea, complexitatea acestei lumi este ilustrată
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și poltron, predat de vodă furiei populare, formează un al doilea act puternic. Dezorientarea vulgului și hotărârea lui irațională de a cere "capul lui Moțoc" sunt de o rară fericire. Mai departe urmează lupta de exterminare a Lăpușneanului, a cărui zvârcolire lasă impresia unei solide creațiuni literare. ANTON PANN Anton Pann (1797-1854) era din tagma psalților, pricepuți în "ifose" și "aghioase", în "tereremuri" și "nenenale" sub semnul vestitului Cucuzel dela Durazzo. O mare parte din cărțile lui sunt opere de specialitate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se țineau scai de carcasa cașalotului, se repezeau acum la sîngele proaspăt vărsat, sorbindu-l cu sete, așa cum sorbeau israeliții apa ce țîșnea din stînca atinsă de Moise. în cele din urmă, jetul se îngroșă, iar balena, după o ultimă zvîrcolire urmată de o vărsătură oribilă, se întoarse pe spate și-și dădu duhul. în timp ce-i legau strîns coada și pregăteau în fel și chip remorcarea prăzii, între cei doi secunzi avea loc următoarea conversație: Ă Mă întreb ce vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
între timp, se stîrnise o zarvă grozavă. Privind peste bord, oamenii văzură capul, pînă atunci neînsuflețit, zbuciumîndu-se și legănîndu-se chiar sub fața apei, ca și cum i-ar fi venit brusc o idee importantă - deși nu era decît bietul indian care, prin zvîrcolirile lui, dezvăluia fără să vrea adîncimea primejdioasă pînă la care se prăbușise. în clipa cînd Daggoo, cocoțat pe creștetul cașalotului, încerca să desprindă mandarul din parîmele palancurilor, în care se cam încurcase - se auzi un troznet și, spre groaza noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bătălie; 3) cînd mătură; 4) cînd e folosită ca minge; 5) cînd plonjează. 1) Fiind dispusă orizontal, coada leviatanului se mișcă altfel decît cozile tuturor celorlalte făpturi ale mării. Ea nu se răsucește niciodată. La om, ca și la pește, zvîrcolirile sînt un semn de inferioritate. Singurul mijloc de propulsie de care dispune balena, e coada ei. încolăcindu-și-o sub trup ca pe-un sul, apoi trăgîndu-și-o înapoi cu repeziciune, monstrul realizează acea stranie mișcare în salturi, cu care înoată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se prefăcuse într-o corabie și pornise pe mare, încărcată cu aceste imnuri vesperale. Din nou potolit, deși cufundat într-o liniște și mai sumbră, Ahab - care se depărtase de balena ucisă ședea în ambarcațiunea lui și urmărea atent ultimele zvîrcoliri ale monstrului. Căci pentru Ahab, spectacolul acela ciudat, oferit de toți cașaloții în agonie, care-și întorc spre soare capul și mor astfel - era, mai ales într-o seară blîndă ca asta, o priveliște de un farmec inedit. Ă Se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
soare capul și mor astfel - era, mai ales într-o seară blîndă ca asta, o priveliște de un farmec inedit. Ă Se răsucește spre soare, încet de tot, dar cu cîtă forță își pleacă fruntea în fața lui, cu ultimile-i zvîrcoliri! Și el se închină focului - ca un vasal credincios, cel mai uriaș și mai baronial dintre vasalii soarelui! O, de-ar putea ochii aceștia ai mei să se-nfrupte îndelung cu asemenea priveliști pline de har! Iată-mă în largul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
iată, la Național, balet englez. Da, o posibilă compensație. Intru. Randon Dance Company. Uluitor! Opt dansatori, cinci fete, trei băieți, se mișcă, se mișcă?, oficiază o convulsie care se vrea urgent raportată, ni se cere s-o raportăm, la cosmos, zvîrcolirea noastră în cosmos, noi, balerinii acestui sîmbure, cu scoarța o scenă în fața stelelor, convinși că doar așa trebuie să dansăm, că așa arată, trebuie să arate dansul nostru, văzut? nevăzut? de cineva. Uluitor! Scena: doar trei ecrane albe, cîteva bizare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și... și... hăul sufiturilor negre. Proiecții video, imagini digitalizate, de o obstinație năucitoare, o muzică, muzică? bubuitul marelui cord intergalactic, parfumuri, parfumuri? dar aer nu există aici, în spațiul ăsta în care cei opt alternează spasme fulgerătoare cu lentori agonice. Zvîrcolire, aparent haotică, dar cît de supusă unei ascunse ordini! E ordinea impusă de Wayne Mc-Gregor, coregraf unic, planînd acum peste cele mai titrate scene ale lumii. Dance, dance, dance. Noi în fața cosmosului, Noi. Fiecare din noi, singur. O sală înțesată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în primele zile de călătorie. Era deja îmbrăcată ca o rusoaică, iar la gară, în asaltul violent și dezordonat asupra vagoanelor, nimeni nu a luat-o în seamă pe femeia aceea tânără, care, aranjându-și ranița pe spate, se zbătea în zvârcolirile frenetice ale șuvoiului omenesc. A plecat și a văzut tot. A sfidat nemărginirea acelei țări, spațiul de necuprins în care se împotmolesc zilele și anii. Înainta, totuși, bâjbâind în timpul acela stătător. Cu trenul, cu căruța, pe jos... A văzut tot
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ajuns! Doamne! Chiar am ajuns! Și gândul micii „victorii” asupra spaimelor telurice mă Învioră, uitând de greutățile urcușului. Încercam să intuiesc mândria faraonicei zidiri, lăcaș al zeilor, spre care aspiră orice pelerin. Coincidență sau nu, după circa un mileniu de zvârcoliri demonice provocate de seisme și erupții vulcanice, care-l scosese din circuitul marilor revelații spirituale, readus la viață cu eforturi deosebit de mari, Borobudur pare să retrăiască aceeași dramă, provocată de demonicul Merapi. Singură printre zei păgâni, am cutezat a dialoga
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]