1,034 matches
-
reușit la prima încercare. EXERCIȚIU PENTRU PURIFICAREA ȘI ARMONIZAREA MERIDIANULUI PLĂMÂN EXECUȚIE: din postura culcat pe spate îndoim genunchiul Scopul acestui exercițiu nu este doar îndoirea și întinderea picioarelor, astfel încât nu îndoim și întindem mecanic genunchii. Important este să ne zvârlim piciorul înainte în poziția întinsă, menți¬nând coapsele și gambele relaxate, astfel ca vibrațiile să poată fi simțite prin tot membrul. Când piciorul este întins în principal prin forța mușchilor, nu se poate percepe senzația de vibrație prin picior, deși
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]
-
Primăvară Și Toamnă Își Închipuie că au nevoie de medic; Natura-și este sieși ajutor: iar omul și lucrul Se supun legilor ei; a administra purgative și a lua sânge Doar pentru că ăsta-i obiceiul, ce-i altceva decât a zvârli cât colo Sănătate, putere și viață? Nerod Într-adevăr E cel care Înghite medicamente de care n-are nevoie; Un astfel de cap sec se va duce mult Înainte de vreme. VII Cel care și-a petrecut o-ntreagă viață În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
strict românească (un „zero” latin spune AlfLombard): î protetic în structura unor forme pronominale (îmi < î + mi (h)i; î vocală de susținere silabică a unor structuri consonatice de natură onomatopeică (zvârr! fâșș!): de aici verbe precum a fâșâi, a zvârli, a vâjâi etc.); -î sufix al infinitivului unor verbe postsubstantivale: izvor ® a izvorî etc.). 4. Din perspectiva principiului „străinătății” (occidental-romanice)...; italienii, francezii, spaniolii ar fi nedumeriți - s-a susținut - că, datorită întrebuințării literei î, nu l-ar regăsi în cuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în stilul conversației, conjuncția - cel mai frecvent, că - asigură o anumită structură ritmică enunțului, sprijină mai ales începutul rostirii; se alătură altor două elemente lingvistice cu aceeași funcție: da, ia: „-Da, ce te frămânți așa, om bun? -Ia, vreu să zvârl nuci în pod, bată-l scârba să-l bată, nu-i nici de-o treabă... -Că degeaba te trudești, nene!...” (I. Creangă) În structurile în care se realizează modalizarea enunțului lingvistic prin mijloace lexicale sau lexical-sintactice, conjuncția (că, să) asigură
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
amplă: „Cântați-mi durerile voastre / Ca să am la ce să visez.” (A.E. Baconsky) Enunțurile imperative indirecte au intonație nespecifică; ele devin, de fapt, enunțuri asertive: „Și cum ajunge acasă, zice unei babe de la bucătărie să ia cucoșul, să-l zvârle într-un cuptior plin cu jăratic și să puie o lespede la gura cuptiorului...” (I. Creangă) Enunțuri exclamative În enunțurile exclamative, raportul emițător-mesaj-destinatar este dominat de emițător; prin absolutizarea componentei subiective a mesajului, enunțul exclamativ devine expresia sintactică a reacțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rezultă din întreruperea cursului inițial, „obiectiv”, al unei relații sintactice (cel mai adesea, de interdependență): „Moșneagul, când a văzut-o, i s-au umplut ochii de lacrimi.” (I.Creangă) „Elementele incidente” sunt structuri primare, proprii, de exemplu, vorbirii directe:„Ia zvârle-l și tu acum, zise dracul, îngâmfat.” (I. Creangă) c. „Fenomenele sintactice” se înscriu numai în planul enunțului: „Stoluri, stoluri trec prin minte/ Dulci iluzii.” (M. Eminescu) „Elementele incidente” rezultă din proiectarea enunțării asupra enunțului. Această din urmă particularitate, care
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
această nețărmuire nu! eu eram nețărmuirea, strigam fără glas, implorând sfârșitul, și tocmai atunci n-am destrămat, dar, revărsându-mă pretutindeni, deodată, mă readunam înmiit, ba metamorfozat într-o stâncă, ba culminând undeva, în strălucirea unui alt soare, mă pomeneam zvârlit în negrele și roșiile depărtări, concentrat în cea mai profundă suferință". Fiecare dintre noi a visat astfel. Fiecare a avut un vis, sau vise, pe care n-am putut și nu suntem în stare să le descriem. Sunt sigur că
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Te duce goana ta spre fericire,/ Același om într-amândoi se-ascunde.// Visezi și tu în clipe mai senine/ Și chinuit de setea de mai bine,/ Îți sorbi încet paharul de otravă...//...și trec și eu prin clipe nourate/ Când zvârl din piept clocotitoare lavă!/ Oricine ești, întinde-mi mâna, frate...791. Aici, începând din vid, e un timp zadarnic. Oricât m-aș strădui să întrepătrund viziunea cu oglinda nesățioasă a universului, ajung la aceeași concluzie: toată filosofia ce reflectă ocult
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Ea înflorește, se deschide precum florile în lumina libertății. De aceea mesajul Duhului Sfânt înseamnă tainica chemare a neființei spre ființă. Astfel mă încordam să-mi aduc aminte lumea pe care-am înțeles-o fulgerător, și care m-a pedepsit zvârlindu-mă-n trupul acesta, lent vorbitor... Gravitație a inimii mele, toate-nțelesurile rechemându-le mereu înapoi. Chiar și pe tine, rob al magneților, gândule 893. Poetul retrăiește evenimente agreabile și pozitive, impregnându-se cu sentimentele de bucurie ce le-au
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lumi paralele înfășurate pe aceleași spații dar în spirale mnemice diferite, care absorb speranțele noastre sub un imens clopot. Iar noi, cum spune poetul, supuși timpului, petrecem o viață pe pământ. Oricâtă cerească comoară Ar fi-ntr-un lut omenesc, Zvârlit de pe clipa ce zboară Recade în iadul obștesc; Pe rând orice ore rănesc 961. Ființe umane fiind, iată-ne într-un balans al dezvoltării capacităților noastre de conștiență sau ale subconștientului. E vorba de fapt de o atitudine sau o
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
înflorește Spiritul lor, Și ochii lor fericiți Lucesc în domoală Lumină eternă. Nouă însă ni-i dat Să nu ne-odihnim nicăieri. Trudiții oameni Se usucă și cad Orbește, din clipă În clipă, asemeni Cu apa din stâncă În stâncă zvârlită La întâmplare, mereu și mereu 1120. Sunt numeroase afiliații între limba poetică și religie, nu numai la nivel teoretic, ci și citind psalmii, imnurile, poesia spirituală ca revelații în biografiile multor poeți. Strânsa legătură dintre acestea participă la eternizarea absolutului
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sentimente și culori, putând influența sufletul nostru. Lumea de dincolo aste adâncul viziunii unei lumi care revigorează spiritul. Ci lasă-mi ochii tăi frumoși să-mi împle Clopotul alb al sufletului plin Cu băutură sfântă și venin Și să răsune zvârle-l peste tâmple 1140. Sufletul nu este decât parțial identic cu existența noastră conștientă, fiind în rest o imensitate pe care nici imaginația noastră nu reușește s-o cuprindă. Fiindcă acesta e imaginat de Dumnezeu, îl putem privi ca pe
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
retrag în propria lor personalitate, în problemele lor personale, în turnul de fideș, diminuă sfera preeocupărilor și atunci memoria se limitează fără a crea conexiuni. Degetele se crispaseră, țineau loc de memorie, Au trebuit descleștate tristele forțe paznice Spre-a zvârli copacul și marea 1270. A-ți fixa atenția înseamnă să-ți utilizezi puterea de concentrare. Din acest punct de vedere, buna sau proasta funcționare a memoriei este o problemă de obișnuință mentală. Dacă vrem să reținem cel mai ușor este
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care se văd neputincioși de a provoca o îndreptare. O spune situația Bisericii. Căci ce Biserică vie poate fi cea a noastră, când astăzi nu avem în ea trei oameni care să poată deveni episcopi? Când cei mai buni sunt zvârliți pradă înjurătorilor publici, stând în directă legătură cu Partidul Liberal sau ostracizați pentru păcate imaginare și aruncați într-o biserică de margine? Și să mai spun? Voi mai spune. La vreme! Noi, "calomniatori ai Bisericii"! Am cerut Bisericii să ne
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
și sigur, fără nici o întrerupere a ritmului. Dar în străfundul iadului, diavolii spumegau de furie că durează atât de mult, până să comit un păcat de moarte, de neiertat, pentru care, Dumnezeu, în dreptatea sa, să fie nevoit să mă zvârle în focul gheenei” O conștiință roasă de foame, mai are ea dreptul să roadă și micile inadecvări ale faptelor cu riguroasele principii ale creștinismului? Oare dreptatea ar fi primat în acest caz în ochii lui Dumnezeu sau mila, dragostea, iubirea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
învățării” din cauza insatisfacției. A păstrat numai teza conform căreia satisfacția determină temeinicia și tendința reluării spontane a comportamentului de învățare. Aceste ameliorări au salvat științific o bună parte a sistemului lui Thorndike. Unii exegeți, prea grăbiți, au tendința de a zvârli sistemul conexionist la „lada de gunoi” a istoriei psihologiei. Dar eludează „marea optimizare” din 1930 și faptul că însuși „uraganul critic” din deceniul trei a fost în mare măsură și o „modă anticonexionistă”. În anii ’60-’70 ai secolului trecut
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
strivi casa. Se împotmoli în ea, ca în lut, pătrunzând până în mijlocul ei, spintecând dușumeaua, înțepenindu-se tot în pozițiel verticală. Bărbatul, postat la vreo sută de metri de casă, se năpusti în direcția crestei, amenință pe cineva ridicând pumnii, zvârli o înjurătură. Apoi, cu pas de automat, se îndreptă spre adăpostul lor care părea să vibreze încă, mut, în urma șocului primit. Mama, aflată mai aproape de ușă, nu înaintă, dar se lăsă să cadă în genunchi, ascunzându-și fața în mâini
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cerc, împingîndu-se unul pe altul ca să audă. Spune-ne! Spune-ne! Ce-a zis? Ai intrat la el? Ce-a zis? Spune-ne! Spune-ne! Le spuse ce zisese el și ce zisese rectorul și cînd auziră, toți băieții își zvîrliră beretele în sus de-a-nvîrtitelea și strigară: Urra! Își prinseră beretele și iar le zvîrliră pînă-n înaltul cerului de-a-nvîrtitelea, strigînd iar: Urra! Urra! Făcură un leagăn din mîinile lor împreunate și-l ridicară pe brațe, și-l purtară așa, pînă ce
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Ai intrat la el? Ce-a zis? Spune-ne! Spune-ne! Le spuse ce zisese el și ce zisese rectorul și cînd auziră, toți băieții își zvîrliră beretele în sus de-a-nvîrtitelea și strigară: Urra! Își prinseră beretele și iar le zvîrliră pînă-n înaltul cerului de-a-nvîrtitelea, strigînd iar: Urra! Urra! Făcură un leagăn din mîinile lor împreunate și-l ridicară pe brațe, și-l purtară așa, pînă ce se zbătu să scape. Și după ce scăpă din mîinile lor, băieții o zbughiră în
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
La răsărit pe cer atărna o uriașă perdea de flăcări.Cu toate că satul se afla la peste trei kilometri, vâlvătaia părea atât de aproape, ca și când ar fi fost la marginea Amarei...Dintr-o vatră de jăratec în care mâini puternice parcă zvârleau mereu hrană nouă focului, limbile de flăcări țâșneau, se zvârcoleau, se împleteau 99 neîncetat ca niște șerpi apocaliptici, lingeau și înțepau poalele cerului zugrăvind răni în toate culorile, ștergându-le pe toate cu imense șomoioage de fum și lăsând pentru
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
întâmplări etc.). "Fapte" care se consumă fără germeni, fără "secvența" organică (...). Deodată un nimic, o întâmplare transformă banala tovarășie a doi tineri în dragoste. Un nimic care-i dezleagă de mediul normal neutru, inundat de "fapte" și îi farmecă, îi zvârle într-o nebunie unică pe care fără teamă putem s-o numim Absolut 261". Regăsim indiscutabil acel "fapt", acel "nimic", de care vorbește Eliade în Fragmentarium (1939), întruchipat într-un Scormon, în acea cerere în căsătorie a lui Toderică din
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
fugă ziua și pe altul noaptea. Iar pentru ca luna să nu vadă frumusețea fratelui ei și să se Îndrăgostească, a orbit-o. Petele de pe chipul ei le-ar fi făcut Într-o altă variantă, un cioban, care a chiorât-o, zvârlind cu baligă În ea. Soarele rămâne mereu același, egal cu sine Însuși, fără nici un fel de devenire. Luna, dimpotrivă, este un astru a cărui viață e supusă legii universale a devenirii, a nașterii și a morții. Ca și omul, luna
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
înșelător: în oglindă câine, dublul său evocă „umbra altcuiva”, copleșitoare. Trecutul se poate transforma oricând în material exploziv: „Îmi este amintirea istorie de pulberi / atât de condensată și nici nu se îndură / să iasă din cutia blindată, de conservă, / decât zvârlind cuprinsul în marea aventură”. Retragerea din viață pare iminentă: „Nu mai am nici un fel de povești / Când defilează albe umbrele pe umăr / și marea-i retrasă în plasele cu pești”. Elegiacul, discret, dar mereu prezent, este corectat de ludice acorduri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
la cer părea că stăm; și dintr-o dată / văd luna desprinzându-se și parcă, / pe cat se-apropia căzând, pe-atâta / părea c-o văd crescând, pân'ce la urmă / se prăbuși-n răzor; și era mare / cât o găleată și zvârlea pe gură / puzderii de scântei, o pâcla deasa / ce sfârâia cum sfârâie cărbunii / încinși, când îi cufunzi și-i stingi în apă. Pe pajiște, cum zic, la fel și luna / se înnegrea stingându-se pe-ncetul / și ierburile-i fumegau
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Dar eu scriu încă vorbe de iubire, / și-aceasta chiar e-o carte de iubire / către patria mea. Le scriu fraților Cervi, / nu celor șapte stele ale Ursei: celor șapte emilieni / din câmpie. Purtau în inima puține cărți, / murit-au zvârlind în tăcere zaruri de dragoste. Iubirea moartea-ntr-un mormânt abia scobit de ceață (Fraților Cervi, Italiei lor, trad. MB). Cele șapte stele ale Ursei sunt un vădit ecou al primelor versuri din cantul Amintirile: Nu mai credeam, dulci stele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]