441 matches
-
să mergi în fiecare duminică și sărbătoare la sfânta liturghie să cauți să-ți afli liniștea ca să primești jertfa lui Iisus în pace, să stai și să cerșești împăcarea și să nu-ți sune în urechi decât vorbele care-ți pun în față în veci păcatul tău? De la Matei, capul nouă: «Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc». Te văd pe sfinția ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
niciodată mecanic, dar mă gândeam că poate fusese la un moment dat, ori el, ori tatăl lui. Nu mi-a spus niciodată nimic despre bunicii mei. Cele mai multe ateliere mecanice nu erau decât niște garaje din tinichea cu canistre de ulei puse în față sau pe alei. Când ploua, apa din șanțuri nu era niciodată curată, ci bătea mereu înspre purpuriu și verde, cu pete care se transformau în orice voiai tu dacă-ți plimbai degetul prin ele. Nu cred că mecanicii se bărbiereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
-mă cu substanță primordială cosmică divină”. Eu am experimentat această metodă, într-o zi, în care nu am avut timp să mănânc. Și în acea zi nu mi-a fost foame de loc. Mai mult, seara când cineva mi-a pus în față o farfurie cu piure de cartofi, nu m-am putut atinge de ea. Nu mi-a fost foame de loc. Johanna Paungger, Thomas Poppe, în cărțile: „Puterea Lunii. Calea spre o viață sănătoasă și către desăvârșirea spirituală, prin armonia cu
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
pentru toată viața, cu urmări așa de rele, încât întreaga ei viață nu ar mai fi fost decât o suferință și un chin? Doamne!...Și dacă doctorii ar fi venit să-i spună acest teribil adevăr și i-ar fi pus în față alternativele viață sau moarte, ea ce ar fi trebuit să facă? Greu i-ar fi venit să ia o decizie și, totuși, ea ar fi ales viața, chiar cu prețul unor grave sechele, chinuri, suferință... pentru fiica ei. Și cum
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și apoi în pat, fără multe fasoane. Camelia era, cu adevărat, o femeie care știa bine ce voia de la un bărbat și mergea drept la țintă, nu-i trebuia mult protocol, cum nu-i trebuise nici lui Groza ca să-i pună în față Regelui actul de abdicare benevol-silită. Bart era, însă, cu adevărat tulburat și nu ar fi putut să respingă ceea ce i se oferea cu atâta dărnicie, cu toate că în sinea sa nu era chiar foarte bine lămurit asupra sentimentelor pe care ea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și cu ochii negri, cu genunchii rotunzi și picioare frumoase, cu un timbru al vocii de alto, cald și catifelat, imposibil de uitat până astăzi. Întotdeauna când intra în clasă, așeza băieții în băncile din fund, iar pe fete le punea în față. Nu se așeza niciodată la catedră, nu striga catalogul, de fapt, niciodată n-am văzut-o cu catalogul la ea. Se așeza în prima bancă, picior peste picior, în așa fel că noi, băieții, vedeam întotdeauna tot ce era de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
semn de întrebare. Și-a făcut simțită prezența la reuniuni simandicoase, la lansări de carte, la emisiuni de televiziune, în partidele politice istorice. A fost mereu cocoloșit, i s-au lipit aprioric calificativele „genial“, „înțelept“ sau „moral“. I s-a pus în față microfonul, cuvintele sale fiind așteptate ca niște sentințe irevocabile ale ultimei instanțe de judecată. Dacă și graseia puțin, cu atât mai bine! Am asistat, urmărind acest tipar, cum personaje absolut onorabile și care aveau ceva de spus în viața publică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
-și ude cu maximă precizie cactușii în faza când se apucase de creșterea plantelor de interior. Mai era și un flacon de tablete fără nici o inscripție pe el. — De unde dracu’ să știu eu ce sunt? întrebase Wilt când i se pusese în față flaconul. Probabil că aspirine. Și, oricum, flaconul e plin. — Puneți-l împreună cu celelalte probe, spuse inspectorul. Wilt se uită la cutia cu probe. — Pentru numele lui Dumnezeu, ce credeți că am făcut cu ea? Am otrăvit-o, am strangulat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
prezintă: aventura unei conștiințe, și nu a unei societăți imature în căutare de sine. Din acest motiv, recunosc, aștept cu o mare curiozitate apariția filmului cu un scenariu realizat după acest roman. Chibițez: cartea va bate filmul, căruia i se pun în față o mulțime de probleme. Dificultatea de a-l ecraniza pe Teodorovici nu vine doar din necesitatea de a evita grotescul și violența, promovând în schimb ridicolul și absurdul. Mai greu este să convertești în limbaj cinematografic umorul atât de aparte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
dă alt sens accidentelor: acest nume este contingența și conține sugestia sensului, adică felul în care sensul însuși „face“ sens și dă de gândit: el sugerează mereu că, în gândire, apare mereu ceva care produce ulterior altceva, că gândirea își pune în față lucruri ca să descopere mereu ceea ce ea caută în ele, sugerează felul în care găsește mereu ceva în afara lucrurilor care apar ca ceva gata găsit. Sugestia sensului este chiar felul în care sensul gândirii se face descoperit și se descoperă ca
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de altfel multe alte aspecte puse în joc de anumiți termeni - nu este un act unanim acceptat ca având un sens important în cadrul procedeelor gândirii. Oare nu cumva, când afirmăm că actul de gândire „intenționează“ obiectele pe care și le pune în față, nu cumva această afirmație revine de fapt la un pleonasm, prin care nu spunem altceva decât faptul simplu și repetitiv că gândirea intenționează să gândească? Altfel spus, are rost să afirmăm că, atunci când gândirea gândește, ea intenționează să facă ceea ce
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
lor, monotone - mai ales astăzi, când putem declara orice vestigiu ca obiect de muzeu, și mai ales astăzi, când imaginea televizată conține lumea întreagă, ca și faptele, ca pe niște piese de muzeu la care asistăm și care ne sunt puse în față ca obiecte pe care le vedem, dar cu care nu avem un contact senzitiv, palpabil, viabil. Tot ce vedem la televiziune este un fel de realitate „împăiată“; oricâtă excentricitate ar deține imaginile, ele devin monotone prin faptul că nu mai
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
că a înțeles ceea ce trebuia; că nu e cazul să-i vină cândva gândul să se laude că a fost martoră la așa ceva; nici măcar în somn. Deși nu prea aveam mare încredere în ea, și eram pregătit să mi se pună în față, cândva, întâmplarea asta, trebuie totuși să recunosc că fata a știut să tacă. Dar seara respectivă nu se terminase încă. Cei doi veri au lăsat fata în mașină și m-au condus în apartamentul lui Mario, un sudamerican, tânăr, dur
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
descrise viețile câtorva indivizi care se încrucișează într-o anumită situație. Romanul e mai mult decât atât, este document spiritual în sensul în care ne face să descoperim felul în care o împrejurare devine o lume, o lume care ne pune în față tabloul vieții. Or, ca să faci „tabloul vieții“, nu l poți face decât după o lungă experiență de viață, experiență de-a lungul căreia viața s-a cimentat, s-a făcut sediment, memoria vie a unor straturi suprapuse, arheologie a mișcării
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
că, atunci când el se exercită, suntem „prinși“ în lațul lui, fără „scăpare“. Or, în cea mai mare parte a vieții noastre, noi „scăpăm“ de destin, trăim inert, cu obișnuințe, fără risc de complicație. Iar când nu „scăpăm“, când viața ne pune în față o cotitură față de care trebuie să ne arătăm capabili de cotituri, noi dăm de cele mai multe ori vina pe el, pe destin, ca pe ceva ce nu ne aparține. Însă, aici, apare iarăși justificarea necinstită pe care ne-o acordăm deseori
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
un scaun. Liuță îl lasă să plîngă în voie. Apoi, cînd s-a mai liniștit, îl cheamă în bucătărie. Băieții s-au întors și s-au culcat deja. Mihai refuză să mai bea. În schimb, mănîncă tot ce i se pune în față. I-a detestat întotdeauna pe prietenii lui, care-i povesteau întîlnirile lor cu vreo femeie considera asta ca o înjosire a lor înșiși prin lipsa de respect arătată partenerei. Acum se înjosește și el. Povestește prietenului despre Violeta și Doris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
țărănesc redeșteaptă în el senzații tari, uitate. Lasă paharul gol pe masă și-și șterge gura cu dosul palmei într-un gest de țăran aflat la ceas de taifas cu vecinul ori cumătrul, în fața ulcelei cu vin. Cînd i se pune în față al doilea pahar plin ochi, îl ia domol și-l rotește între degete. Să-ți fie clar! gesticulează Liuță, amenințîndu-l cu degetul arătător întins către el. Eu ți-am înlesnit doar cunoașterea, nu chinul perpetuu. Crezi că există cunoaștere în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
colț al curții. Fără a lua seama la batjocurile ce plouă din toate părțile, omul se face nevăzut. După ce mai aruncă o scurtă privire prin curte, Pran fuge după el. Spre bucuria sa, ajunge într-o încăpere unde i se pune în față un bol de orez și dal. În timp ce-și îndeasă mâncarea rapid în gură, aude cum ceilalți, aflați în încăpere, vorbesc despre el. Conversația se poartă pe un ton scăzut, aproape șoptit, și ar putea chiar auzi ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
liniștească. - Ei bine, tipul? Era Victor Ramos. - Mda, cred că mi-a și zis. - Congressmanul Victor Ramos. Relaxarea dispăru ca prin farmec. Căpitanul deschise un exemplar din „New York Daily News”. - Să vedem, să vedem. Aha, aici. Ridică ziarul și îi puse în față o pagină de mijloc, pe care era expusă fotografia unui om cu cătușe la locul unei crime. Titlul era „Victor în cătușe” - Le-ai spus agenților de acolo să îl ducă la răcoare? - El... - Așa le-ai spus? - Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
metamorfozele sale. Se spune adesea că ne temem de ceea ce nu cunoaștem. Cred mai curând că teama se naște când afli într-o bună zi ceea ce ieri încă mai ignorai. Acesta era secretul lui Destinat: cu un aer obișnuit, le punea în față unor oameni mulțumiți de viețile lor lucruri în vecinătatea cărora nu voiau să trăiască. Restul era aranjat. Triumful asigurat. Putea să ceară capul inculpatului. Iar jurații i-l dădeau pe un platou de argint. După aceea, putea merge să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
săptămâna viitoare, dar săptămâna a trecut, iar ea nu a venit, și încă o săptămână a mai trecut, o neliniște pe care nu o înțeleg mă cuprinde de fiecare dată când îmi amintesc de lipsa ei, ca și când mi-ar fi pus în față o ghicitoare fără rezolvare, bătându-și joc de mine. Capitolul paisprezecetc "Capitolul paisprezece" Afară, căldura se lipește de mine asemenea unui cojoc strâmt, de care este imposibil să te descotorosești, amintindu-mi de costumul de iepure al lui Noga, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în permanență sufletul celuilalt, în felul acesta ne creștem și copiii, într-o familie în care este loc pentru fiecare, dar, în timp ce el vorbește, eu mă simt din ce în ce mai umilită, ca și când el ar ține în mâini o oglindă și mi-ar pune în față imaginea propriei mele vieți, erori fatale, lupte, acuzații, o combinație între închisoare și o pivniță de tortură, în care fiecare dintre noi era și prizonier, și paznic, și torturat, și torționar. Între mine și el se interpune deodată o înstrăinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu mâna între degetele căreia fumega o țigară, ridicată savant în sus, gesticulând, gata să sprijine afirmațiile lui Alexe, cu sunete ciudate, ca de pasăre, înfoindu-se în fotoliu, unduindu-se, icnind. Alexe sorbea preocupat din cafeaua ce i se pusese în față, mici înghițituri tacticoase, încadrate de fum, mult fum. Un sunet ascuțit de locomotivă, ușile autobuzului ce se închideau și se deschideau automat în stația de peste drum, fâșâitul molcom al ziarului, răsfoit de Alexe alene... Trebuie să plec, anunță Carmina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
explicativ decât unul de factură jurnalistică: "În perioada Sfântului și Marelui Post, Biserica a rânduit rugăciuni și slujbe speciale menite să aducă în viața noastră schimbare și înnoire spirituală. Pentru a trezi în noi energiile nebănuite ale spiritului, ni se pun în față exemple de adevărată pocăință, bine știind că idealul moral al omului trebuie să fie sfințenia"148. Deseori Preafericitul Teoctist, cu diverse ocazii, strecura în imaginarul colectiv latura mistică a vieții sale și o făcea cu atâta naturalețe încât istoria îl
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
Colonelul Stoicescu îi făcu semn să se așeze la masă, " de aceea te-am și chemat, domnule Popianu, ca să-ți spunem de ce am venit la Vladia". S-au așezat toți trei în jurul mesei, îl chemaseră, dar nu pregătiseră nimic de pus în față, poate doar în sertarul de la servantă, să fie singurul lucru la care s-au gîndit. Era gata să parieze că acolo se afla un pistol, un revolver ofițeresc, o Beretta poate, era arma personala a celor din aviație. Își închipuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]