448 matches
-
despre viață. Era pentru prima dată când se întâmpla acest lucru. Se bucură foarte mult că putuse să vorbească liber, despre ce îl doare și că tatăl lui îl înțelegea și îl aproba în anumite probleme pe care i le punea în față. S-au îmbrățișat la despărțire cum nu o făcuseră niciodată. Simți căldura sufletească și iubirea cu care îl înconjură tatăl său. Acum avea un aliat pentru ca să își ducă la bun sfârșit planurile pe care le avea în privința căsătoriei. Plecă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și duminică. Acțiunile derulate, care implică activ liceeni selectați, au scopul de a evidenția provocările fiecărei arii, aptitudinile necesare, facultățile ce pot fi urmate, precum și perspectivele de angajare. În cadrul fiecărui workshop se vor simula activități practice prin implicarea participanților care, puși în față provocărilor domeniului, își vor descoperi aptitudinile și vor putea alege mai mai usor ce li se potrivește. Ei vor simula alături de trainerii puși la dispoziție de Asociația Young Inițiative diverse situații. Se vor pune în pielea redactorilor de ziar, a
Workshop-uri de motivare profesională pentru elevii de liceu () [Corola-journal/Journalistic/24488_a_25813]
-
poate lua o hotărâre în această pricină și, la 15 octombrie 1741 (7250), scrie mitropolitului episcopilor și egumenilor de la mănăstirile din Iași pentru a lua dezlegare. Citește scrisoarea lui vodă, să ne tălmăcim, dragule.” Odată cu ultimul cuvânt, bătrânul mi-a pus în față scrisoarea voievodului. Încep să silabisesc plin de curiozitate și amărăciune: „Sfinția ta părinte mitropolit, împreună cu sfinția ta părinte Levis și cu sfinția lor episcopii și egumenii ce se află aici să vă adunați să faceți săbor și cum a porunci
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
destule după ce și-a vândut uscăturile. Așa că, bine dispus și cu câteva bice aplicate sănătos la spinarea mârțoagei, a ajuns numaidecât acasă cam pe la apusul soarelui. Traista plină i-a dat-o pirandei, iar gloabei, eliberate de la teleagă, i-a pus în față opalca plină cu rogoz și, profitând de vacarmul ce s-a iscat în curte, a dispărut către centrul localității. * * * Mie să-mi dai un rom mare, bădie Toadere! A comandat Giovan când i-a venit rândul la tejghea. Banii! I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a putea scrie cineva. Să-mi dai doar fila cu pecetea pusă, și-oi însemna eu de-a rândul cele scoase de la cămări și de la beciuri pentru îndestularea mesei Măriei Sale. LIANA: Rânduiala zice altfel. Așa că dumneata, jupâne Ceaun, să-mi pui în față înscrisul cu numărul mesenilor, pe zile, ca să știu eu ce am a scoate din cămările noastre. (Ceaun scoate un înscris lung, din care citește. Pe măsură ce vorbește, Liana notează în catastif.) CEAUN: Patru zile din șapte, câte șapte oaspeți, osebit Măria Sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
câte minuni a făcut pe inima goală. Cap la noi, măi femei, să lăsăm cogemite sfântul să se întindă de foame... BABA SAFTA: Chiar așa! Ia vezi, Ilincă, vezi de cată-n chiler ceva de-ale gurii, să i le punem în față cuvioșiei sale... (Ilinca iese. Safta, către Sisoe) Aduce Ilinca ceva de mâncare, cuvioase... ILINCA (revine cu o ulcică, o strachină și o lingură. Trece la Sisoe) Ia de ici, sfinția ta... SISOE (bănuitor): Da' ce-i acolo, în ulcică? ILINCA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
asta a lor. Totuși, este caracteristic pentru cei care sunt nebuni să creadă că sunt îndreptățiți să facă lucrurile pe care le fac. Scoase de sub teancul său de hârțoage dosarul care conținea fișa medicală a lui Weisthor și i-l puse în față lui Himmler: — Aceasta este fișa medicală a lui Karl Maria Wiligut, cunoscut și sub numele de Karl Maria Weisthor, dosar care până de curând s-a aflat în posesia doctorului său, Hauptsturmführer Lanz Kindermann... Nu! urlă Weisthor și se repezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sine către care fugim sunt forme de escapism, ce provin și dintr-un fel de neînțelegere a propriei naturi, a modului nostru de-a fi. Ajungem să ne trăim astfel viața ca o continuă fugă după ceea ce noi ne-am pus în față, care este în bună măsură o fugă de noi. În plus, orientarea către viitor ne îngustează clipa prezentă; în felul acesta trăim timpul în mod inegal: noi față de noi și noi față de alții. Și, tot alergând după propriul viitor, la
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
răspândind o lumină când roșie, când galbenă, când portocalie. M-am îndreptat într-acolo. Cuplurile înlănțuite se separară doar cât să mă lase să mă strecor printre ele. Lesbiana din spatele barului îmi turnă o cinzeacă de whisky și mi-o puse în față. — Ești de la Controlul Băuturilor Alcoolice? mă întrebă ea. Avea ochi sfredelitori, deschiși la culoare. Lucirea neonului îi făcea să pară aproape translucizi. Aveam strania senzație că-mi citește gândurile pe care le-am avut pe drum. Am dat pe gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
parte țeava pistolului. — Am și eu interesele mele și mă pricep al dracului de bine să împac și capra, și varza. În plus, vorbesc mai bine când stau jos. Crezi că se poate? Am înșfăcat scaunul și i l-am pus în față. Dolphine se ridică, își scutură costumul și se lăsă pe el. Mi-am băgat pistolul în teacă. — Rar și de la început. Dolphine își suflă peste unghii, apoi le frecă de cămașă. Am apucat celălalt scaun din șandrama și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
joi, că azilul era azil și că eu nu eram ceea ce mă credeam. Dar cum aș fi putut să-i cuprind umerii cu brațul și să-i șoptesc la ureche ce doream? „Minte-mă, Laura, dacă mă iubești. Nu-mi pune în față o oglindă în care să mă văd cum sunt. De ani de zile fug de această oglindă și de adevărul ei neplăcut, sălciu, searbăd; și, în sfârșit, când am ajuns să cred că nu mai sunt un oarecare, că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
i-l dau lu’ unu’, să zicem, Curcă sau Căcâcea sau Vasile Roată, de-ai pușcăriei, stă și se uită așa la el și: „Ce dracu’ e cu măscăcarea asta de-aici? Du-te dracu’ cu ea“. Ei, dacă-i pun în față un preot d-ăla care-l apăs pe cap și scoate sexul... „Cât vrei? O cutie de cafea și câte pachete de țigări?“ Asta cere, asta vând. A spus odată, la o emisiune a lui Teo, Adrian Copilul Minune o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
vădite de continuitate. Despre „păcatele” debutului am vorbit și am scris la vremea potrivită. Chiar cu un ton mai exigent decât mi-aș fi dorit. Și nu neapărat exigent cât sincer. Asta a făcut-o, probabil, pe autoare să îmi pună în față o continuare. Nu prea mare ca dimensiuni și în siajul precedentei. Mi s-a confesat chiar că procesul de gestație a fost mult mai lung și că a încercat să lase manuscrisul la „fezandat” pentru obiectivitate mult mai mult decât
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
răvășiți de izbucnirea violentă a războiului și ciopliți în reducție de noul regim alimentar ca și de cel moral; erau acei care nu compun o nație, dar o reprezintă în toate ocaziile, care nu cer decât aspecte; acel prim rând pus în față la toate spectacolele. Ceea ce făcea însă pe Mini să suri dă era că cei ce stau la spate formau tocmai numărul de rezervă, cel de căpetenie, surpriza și resursele fabricației, punerea în circulație a ultimei noutăți morale și anatomice. Admirabil
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
rival, ce facem?... - Nu-ți fie teamă, omule! Ne deghizăm de fiecare dată. Eu îmi schimb culoarea la barbă, iau altă pălărie, voi vă puneți mustăți răsucite, cum se purtau pe vremuri. Alte haine și nu mai acceptăm să fim puși în față, ci mai spre mijlocul grupului. Ne-a dat asigurări că vom fi răsplătiți bine, căci unii șefuleți au promis mai mult dacă vom mai lipi afișe electorale pentru partidele lor și dacă vom împărți postere electorale pe stradă. - Stănică, dar
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
să mergi în fiecare duminică și sărbătoare la sfânta liturghie să cauți să-ți afli liniștea ca să primești jertfa lui Iisus în pace, să stai și să cerșești împăcarea și să nu-ți sune în urechi decât vorbele care-ți pun în față în veci păcatul tău? De la Matei, capul nouă: «Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc». Te văd pe sfinția ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Zina aprinsese toate cele opt brațe ale lampadarului din plafon. Sorry, chicotește, țopăind pe dușumea cu picioarele ei cărnoase acoperite numai până la genunchi. De data asta caută pe etajeră niște casete cu muzică. Mi-aduce un Bob Marley, mi-l pune în față, între cutele cearșafului: ăsta cum e? E vechi, mie-mi place. OK! Dispare, uitând aprinsă lumina. Trebuie să cobor eu din pat să sting și cu asta somnul s-a dus pentru multă vreme. Ies din odaie și prin întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
al studenților putea fi interpretat ca «grevă», deci politic... Pentru ¼ de portocală...“. Nu mai știu dacă era o pătrime de portocală, știu doar furia noastră spontană, căldura ei și așchiile usturătoare din piept, când, în locul jinduitelor portocale, ni s-au pus în față prăjiturile cremoase de ieri-alaltăieri de către acele - oho, cât de puternice! - figuri ale zilei, slujbașii de la o unitate de alimentație publică. Câte nu puteau ei procura și la ce prețuri bune le puteau vinde, ce poziție privilegiată câștigaseră și câtă aroganță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
niciodată mecanic, dar mă gândeam că poate fusese la un moment dat, ori el, ori tatăl lui. Nu mi-a spus niciodată nimic despre bunicii mei. Cele mai multe ateliere mecanice nu erau decât niște garaje din tinichea cu canistre de ulei puse în față sau pe alei. Când ploua, apa din șanțuri nu era niciodată curată, ci bătea mereu înspre purpuriu și verde, cu pete care se transformau în orice voiai tu dacă-ți plimbai degetul prin ele. Nu cred că mecanicii se bărbiereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
-mă cu substanță primordială cosmică divină”. Eu am experimentat această metodă, într-o zi, în care nu am avut timp să mănânc. Și în acea zi nu mi-a fost foame de loc. Mai mult, seara când cineva mi-a pus în față o farfurie cu piure de cartofi, nu m-am putut atinge de ea. Nu mi-a fost foame de loc. Johanna Paungger, Thomas Poppe, în cărțile: „Puterea Lunii. Calea spre o viață sănătoasă și către desăvârșirea spirituală, prin armonia cu
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
pentru toată viața, cu urmări așa de rele, încât întreaga ei viață nu ar mai fi fost decât o suferință și un chin? Doamne!...Și dacă doctorii ar fi venit să-i spună acest teribil adevăr și i-ar fi pus în față alternativele viață sau moarte, ea ce ar fi trebuit să facă? Greu i-ar fi venit să ia o decizie și, totuși, ea ar fi ales viața, chiar cu prețul unor grave sechele, chinuri, suferință... pentru fiica ei. Și cum
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și apoi în pat, fără multe fasoane. Camelia era, cu adevărat, o femeie care știa bine ce voia de la un bărbat și mergea drept la țintă, nu-i trebuia mult protocol, cum nu-i trebuise nici lui Groza ca să-i pună în față Regelui actul de abdicare benevol-silită. Bart era, însă, cu adevărat tulburat și nu ar fi putut să respingă ceea ce i se oferea cu atâta dărnicie, cu toate că în sinea sa nu era chiar foarte bine lămurit asupra sentimentelor pe care ea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și cu ochii negri, cu genunchii rotunzi și picioare frumoase, cu un timbru al vocii de alto, cald și catifelat, imposibil de uitat până astăzi. Întotdeauna când intra în clasă, așeza băieții în băncile din fund, iar pe fete le punea în față. Nu se așeza niciodată la catedră, nu striga catalogul, de fapt, niciodată n-am văzut-o cu catalogul la ea. Se așeza în prima bancă, picior peste picior, în așa fel că noi, băieții, vedeam întotdeauna tot ce era de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
binișor, apoi a băut până s-a făcut turtă. Dă să plece, dar deodată se întoarce spre tata și cere să-i dea niște ardei la oțet. A scos tata un borcan de ardei la oțet și i l-a pus în față. A pescuit Costică Tănase cu lingura vreo o strachină de ardei pe care-i cărăbănea așa cu pumnul la gură. După aceea parcă a înlemnit, s-a sprijinit de perete și a pornit să sughițe. Stătea acolo drept ca un
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și au sărit cu toții. În câteva minute, ne-am adunat în jurul mesei cu picioare de capră, care se cam clătina, pe care Matthew o așezase în mijlocul sălii. Fiecare își scosese scenariul, jerpelit deja și plin de mâzgăleli, și și-l pusese în față, așa cum faci cu cărțile de imnuri, într-o biserică. E cam curent, nu-i așa? Zise Helen, trăgându-și un scaun pe locul din fața mea, la masă. Ei, salut, Sam! spuse, observându-mă. M-a surprins plăcerea adevărată din vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]