5,710 matches
-
gingia? — Măseaua se mai poate vedea încă. Mi-am luat haina din sala de așteptare ca o seră - mai erau două persoane acolo, șterse și pline de sine, ca mai toate umbrele din sălile de așteptare. Am plătit fătucii care împletea ascunsă în spatele ghișeului fără geam: cincisprezece lire și o casetă video. Nici urmă de chitanță. Evaziune fiscală. Eu o ghidonez pe Selina când e vorba de evaziune fiscală. Nu ținem nici un fel de registru: nu există nimic, nici scrisori, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din gâturi și umeri și spinări și găsindu-și un ritm firesc. Așa că de-acum mâinile își aminteau, ca și buzele, buzele ce se căutau înfierbântate unele pe altele, despărțindu-se și regăsindu-se, ca și limbile ce li se împleteau în entuziasmul redescoperirii. — Nu-i rău pentru o pereche de tinerei, spuse Virgil Jones, iar Dolores O’Toole râse. Trecuse atâta timp de când n-o mai auzise râzând. Pentru el era un lucru încântător, așa că râse și el. Râsul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
încălzindu-se una de la alta. Exterioare grosolane, pătate de umezeală, ceață și timp, mâzgăleli cu var murdar și stângăcii arhitecturale, totul supraviețuind sfidător, în pofida țiglelor strâmbe și a ușilor dărăpănate. în jurul caselor, străzile. Linii prăfuite de viață rotindu-se și împletindu-se printre casele diforme, venind de nici unde, învârtindu-se la nesfârșit și având un singur scop: existența însăși. Orice loc trebuie să aibă străzi: spații goale între gropile acoperite. O singură stradă, numai una, era mai de Doamne-ajută. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un om aflat în căutarea unui acasă. O urmări cu privirea pe Elfrida, care, cu ochii plecați, asculta vocea soțului ei. Iată o altă sursă de plăcere. Degetele ei lungi se jucau încet și complicat, cu un capăt de ață,împletindu-l încoace și-ncolo printre ele. Era o priveliște hipnotică. Ignatius spunea: Aspectul care-mi place mai presus de toate în K este absența oamenilor de știință. întotdeauna mi s-a părut rușinos faptul că niște amărâți de tehnologi și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ochii de la acel nor. Prin felul cum vom face dragoste, probabil că armonia va putea fi restabilită. Fata s-a încolăcit în jurul lui ca un șarpe, creând senzația că brațele și picioarele ei îl cuprindeau ca niște spirale, până se împleteau cu totul. Iar el nu a putut să nu răspundă. în timpul nopții Florence Nightingale l-a adormit încă o dată cu cântecul ei Media a stat iar goală și tăcută în spatele lor, în timp ce Iocasta s-a ghemuit la picioarele lor. Cântecul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu James Rattray-Potter, a fost cel care a venit la mine în timp ce stăteam aplecată peste balcon, uitându-mă la oraș, gândindu-mă la ceea ce îmi spusese Bill chiar înainte de a muri. Clădirea Lloyd strălucea impresionant în soare, cu tuburi argintii împletite în jurul ei ca niște viermi paraziți, contrastând cu celelalte clădiri de ciment gri care se vedeau în zare. La exteriorul clădirii, lifturile alunecau în jos și în sus ca niște dispozitive ale unei jucării acționate de un sistem de pârghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
din nou până când ochii mei s-au obișnuit. Unele standuri vindeau zorzoane care strălucesc în întuneric pentru cluburi: brichete, insigne, bijuterii pictate cu vopsea UV în mov fosforescent, citron, portocaliu și verde. Altele vindeau tricouri, îți citeau în palmă, îți împleteau părul și ofereau casete piratate cu concerte. Singurul ieșit din comun avea doar o bancă lată, goală, acoperită cu o pânză albă pe care puteai să te întinzi în timp ce primeai un masaj complet. M-am uitat în jos peste balustradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
era una ușoară în contextul îndelungatei stăpâniri otomane și abuzurilor din partea autorităților dar și a cotropitorilor. Nu putem spune dacă românii au fost sau sunt mai credincioși decât alte popoare. Ceea ce putem spune este faptul că acea credință a rămas împletită cu toate șuvițele sufletului român, iar cosița încă nu s-a destrămat. BIBLIOGRAFIE Enache, George, Ortodoxie și putere politică în România contemporană studii și eseuri, Editura Nemira, București, capitolul „Ierarhia ortodoxă și puterea comunistă”, subcapitolul: „Politica Republici Populare Române în
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
suspendat În arcade și turnuri care se arătau peste coroanele unui pîlc de platani, În contururi de catedrală. Am lăsat taxiul să plece și am pătruns Într-o grădină Înfrunzită, semănată cu fîntîni din care se iveau heruvimi uzi și Împletită cu poteci de piatră care se tîrau printre arbori. Fermín mă puse la curent În privința instituției Într-una din magistralele sale lecții de istorie socială. — Cu toate că acum ți s-ar putea părea că e mausoleul lui Rasputin, colegiul San Gabriel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Bogdan NEDELCU N-am eu atâtea vise Și versuri iscusite Să-ți împletesc din ele Veșmântul de mireasă Și n-am nici trubadurii Să-ți cânte sub fereastră Când coace doru-n mine Ca pâinea de pe masă Dar am în schimb un diavol Ce-mi suflă în ureche S-aprind în tine focul Și
Regret. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_843]
-
confluența dintre clasicism și realism, se află trăsăturile celei mai moderne arte: „tema dezorientării omului”, „vidul umanității”, „personajul lichefiat”, motivul „lumii pe dos” rezultat din proiecția carnavalescă a vieții, desfășurată într-un „spațiu închis, de dramă circulară”. c. Structura personajului Împletind mijloacele tradiționale de construire a personajului cu cele novatoare, capabile să învestească personajul comic cu noi dimensiuni, Caragiale recurge la o tehnică din care deslușim o înțelegere a realității vremii sale. El a fost la noi personalitatea cea mai reprezentativă
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
trândăveală e?” răbufni Pafnutie, Îndreptându-și barba amenințător În direcția apusului. „Mă mir cum poate un stareț să spună astfel de vorbe...” „Te miri fiindcă te-ai obișnuit cu trândăveala. La noi rugăciunea nu se rostește-n gol, ci o Împletim cu buna rânduială și cu munca, altfel ne-ar mânca păduchii de vii...” „Dar poate că și păduchii sunt o Încercare...” „Gata”, făcu starețul. „Am terminat. Tu și cu Oliver sunteți niște nenorociți. Niște flecari... Faceți umbra pământului degeaba...” „Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care poseda acum nu una, ci două perechi de urechi. Făcând Încă o scamatorie, Satanovski Își deplasă toate cele patru urechi, rotindu-le În jurul capului. În curând, În jurul frunții lui apăru ca un fel de nimb sau ca o coroniță „Împletită” din urechi de câine. Când veni ospătărița să strângă resturile de la masă, golind scrumierele de mucuri și lăsând În locul lor altele, curate, inginerul Edward, pocnind din două degete, transformă urechile de câine Într-un triplu careu de ași, iar perechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că piciorul provenea de la o vacă și că din pricina căldurii, dar și a filmelor proaste ce se transmiteau noapte de noapte pe micul ecran, imaginea lui În mintea martorilor fusese deformată până la coșmar. Noimann ascultase, stând calm pe scaunul său Împletit din rafie, toate aceste comentarii, fără să se implice prea mult În discuții. Subiectul i se părea de prost gust. Să te abandonezi Într-o astfel de conversație Însemna din start o pierdere de timp. Când cineva spuse: „Închipuiți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îi flutura poalele hainei, răcorindu-i trupul asudat și obosit de arșița zilei. În mână ținea o cupă aurită, plină cu o licoare rubinie. Nu era Însă vin, ci coniac Alexandrion. Lilith nu era Însă prea Încântată nici de coronița Împletită din flori proaspete a lui Noimann, ce-i luneca mereu Într-o parte, nici de cupa aurită de razele lunii, În care se clătina greu o licoare arămie, cu reflexe Întunecate, nici de ochii albaștri ai doctorului, ce aveau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
înverzit Cine a venit? Sosește primăvara cu muguri și cu flori Cu șiruiri lungi de berze și cârduri de cocori Sosește primăvara și-aduce-n poala ei Atâta viorele și-atâția ghiocei Natura se trezește și din grădina ei Cu drag le împletește cununi de ghiocei. Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură Prevestind un soare dulce cu lumină și căldură. În curând și el apare pe-orizontul aurit Sorbind roua dimineții de pe câmpul înverzit. El se.nalță de trei suliți pe
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
de Grințu mai devreme, cere un bilet de voie ca să iasă normal, pe poarta păzită a școlii. Grințu râde și-i zice: — Ia-o peste gard! Peste mai puțin de trei minute Îl chiar zărește sărind gardul Înalt de sârmă Împletită prin dreptul ferestrei. Albu a turnat țuică În ceștile de cafea și Întreabă: — De la cine-i țuica asta? De la unu’ din anu’ Întâi profesională. — Bună! - zice Pârvu. — Aiurea. E puturoasă. - spune Albu fără chef și golește ceașca dintr-o dată. — Puturoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
leagă lumile noastre șiroind eliptic printre sânii tăi, neatinși în scorburile judecății de apoi, devastează potecile dezlănțuite. Și... curge neîncetat tăria subțire ca un fir, mă amețește cu sclipirea argintie a lichidului fugind de mărturii incomplete. O mâță s-a împletit ca un șarpe de bastonul ce-l port umil ajutând lumea să treacă prin altă poveste, deși mă poticnesc spre finalul sfârșiturilor fără s-arunc vina pe nimeni.
Povarna. Sunt a?a cum sunt by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83718_a_85043]
-
un noi inseparabil îmi sfâșia mintea. Toate lucrurile, toate ideile se îndepărtau și rămâneau în urmă numai viziunile, obsedant... chinuitor! Atunci, am intuit că te aflai deja în interiorul meu palpitând, strecurându-ți tulburător inerția în arome tremurânde cu regina nopții, împletind domol inimile noastre. Mai suferi, draga mea?
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
de la biserică, din buchetul de pe cruce. Rupse o crenguță de busuioc și o așeză cu grijă în ghiozdan, s-o apere de rele și să-i poarte noroc în noul an școlar. Mai târziu, când bunica o pieptăna și-i împletea părul pentru noapte, Angelina o întrebă: Bunico, de ce unii oameni spun că omul se trage din maimuță? Așa spun cei necredincioși, ca să-și apere păcatele. Dar tu nu trebuie să-i iei în seamă, ci să rămâi neclintită în credința
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
zboare se pomenește cu picioarele prinse într-o plasă. Roand a mers de-a lungul apei și a ajuns la o cotitură unde stâncile muntelui se plecau astfel încât formau un fel de grotă. Lăstare de iederă și viță sălbatecă se împleteau la intrarea acestui adăpost ca o dantelă lucrată de mâna naturii. Intrând în grotă, nefericitul paladin a văzut litere ce păreau săpate de curând. Erau versuri pe care Medor le scrisese întru sărbătorirea căsătoriei sale cu frumoasa regină. Roland a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
CĂUTĂRI Căutând rima, ca un căutător neîndestulat, Mă-mpiedică adesea semnele întrebărilor Și căzând, îmi sporește căutarea, ca aluatul Din care împletesc mâine, colacii sărbătorilor; Căutarea, râșnește mereu căutătorului inima Și apoi îl dezgolește, pe nesimțite, de lumină, Pentr-o clipă rebelă, străfulgerată de ispitire, Petrecută undeva în universul ascuns, al iubirii... Mă-mpiedic uneori de cuvinte nepotrivite Precum vântul, care încearcă
C?UT?RI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83758_a_85083]
-
O nesfârșită frământare-mi crește Precum aluatul pus la frăgezime, Când molecula și cu forța se-mpletește, Când și adâncul se măsoară-n înălțime; Mă-ntreb mereu, de ce numărăm anii, De ce mă simt adesea pripășit, Pe care drum nu întâlnesc dușmanii, De ce viața are un sfârșit?... De ce, din jocul zbuciumat al vieții, Cu remușcări și glasul tremurând
DE CE? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83773_a_85098]
-
LĂSAȚI-MĂ SĂ CÂNT! Lăsați-mă să cânt! În cânt mi-e viața, Prin cânt respir și-n cânt mă definesc, Clipitele cu cântul le-mpletesc Și cântecul mi-aduce dimineața... Vibrând în clipă, în minut vibrând, Mă simt văpaie pururi arzătoare, Desprinsă de luminile din soare Și luminând, prin cântece, oricând... Prin ele-n suflet, simt cum îmi pătrund, Crâmpeie din lumina vieții noastre Cu
L?SA?I-M? S? C?NT! by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83820_a_85145]
-
sfârșitul anului Întâi renunțasem la tricourile mele preferate Dead. Oricum, Jerry murise de mult1. Era amuzant să merg la meciuri de baschet și petreceri studențești, să particip la liga de fotbal mixt cu un grup de oameni care nu-și Împleteau tot timpul părul, nu reciclau apa de la baie și nu se dădeau cu ulei de patchouli. Nu mai eram ciudata clasei, care Întotdeauna mirosea un pic și știa mult prea multe despre pădurile de conifere. Purtam aceiași jeanși și aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]