27,730 matches
-
de spaimă și întuneric, întocmai cum se poate vedea în destinul personal al lui Nietzsche. La sfârșitul vieții, înainte de declinul din 1889, ceruse lui Dumnezeu să revină, Dumnezeu care pentru el era fericire și suferință în același timp: Nu! Revino înapoi! Cu toate torturile tale! Toate lacrimile mele aleargă la tine, iar ultima flacără a inimii mele se aprinde pentru tine. Oh, revino Dumnezeul meu necunoscut! Suferința mea! Fericirea mea ultimă!... (Ditirambii lui Dionisos: Plânsul Ariadnei) Fericirea eterna aspirație a omului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
noi și să-ți repeți fără încetare: fii ceea ce ești. Nu lăsa pe ceilalți să stabilească ce trebuie să faci, decide-ți singur soarta! Dar nu te pune pe tine mereu în centrul a toate, nu fi egocentric. Nu da înapoi. Mergi înainte! "Avanti Savoia!" (motto-ul luptătorilor italieni din Risorgimento), scrisese cu mâna sa marele Karl Barth pe biletul care însoțea scrisoarea de recomandare pentru teza mea de doctorat despre Justificare. Pentru tinerele generații de astăzi, anumite decizii alegerea profesiunii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
vârful valului de terorism politic al Rote Armee Fraktion. Întrebarea mea încă de pe atunci era: Credința în Dumnezeu are viitor? În urcarea noastră pe munte am ajuns acum la un perete abrupt, ce trebuie depășit transcendându-l. Unii se vor da înapoi, alții știu însă că nu se poate ajunge altfel în vârf. De aceea voi încerca cel puțin să fixez câte un cui în stâncă. Dacă privim retrospectiv la istoria umanității, este indubitabil că religia are un trecut semnificativ. Cercetările de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pentru că nu a vrut, ci deoarece nu a putut să o facă. În acest fel, se încadrează în tradiția misticii ebraice, a Kabalei, ce vedea în creație o lucrare a lui Dumnezeu, o "contracție" (în ebraică zimzum) și "retragere" voluntară înapoi, o autolimitare a lui Dumnezeu. Este acesta un răspuns mulțumitor pentru evrei, pentru creștini? Cu tot respectul pentru Hans Jonas, căruia îi datorăm importanta operă Principiul responsabilității, observ că mi s-au confirmat dubiile pe care le nutresc cu privire la această
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
împotriva unui Dumnezeu care îi pare crud, perfid și viclean. În final lui Iov îi este recunoscut faptul că a făcut bine să vorbească despre Dumnezeu. Dar nu acesta este sfârșitul istoriei sale. Lui Iov la sfârșit îi este dat înapoi tot ce a pierdut. Omul suferind nu poate pătrunde misterul decretului divin și planul Creatorului cu lumea. Enigma suferinței și a răului nu pot fi deschise cu cheile rațiunii. Obscuritatea suferinței și a răului nu pot fi transformate în lumină
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
catolice și a teologiei, ca și pentru o înțelegere ecumenică între Bisericile creștine. Am putut constata anumite succese, mai ales sub pontificatul Papei Ioan al XXIII-lea și pe durata Conciliului Vatican II. A trebuit însă să accept și pașii înapoi, mai ales sub pontificatele papilor post-conciliari. Aceștia, împreună cu aparatul curial al puterii, au trădat conciliul și au desconsiderat reformele, propuse de acesta cu scopul de a bloca toate inițiativele, și, au refăcut sistemul roman contrareformist, antimodern, de origini medievale, cu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
observa anumite succese: în decretele Conciliului Vatican II despre libertatea de conștiință și cea religioasă, despre iudaism și alte religii necreștine, dar și în timpul a numeroase discuții, conferințe și întâlniri inter-religioase din întreaga lume. Nu au lipsit însă nici pașii înapoi: pe planeta noastră continuă să existe războaie justificate și legitimate de religii. Unul dintre principalele conflicte este ocuparea teritoriilor palestineze de statul Israel, care continuă de patruzeci de ani cu sprijinul Statelor Unite. Israelul, nepăsător față de rezoluțiile ONU și față de dreptul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de formare al unei comunități a statelor în Europa continuă în ciuda tuturor dificultăților și impedimentelor. De la căderea Zidului Berlinului a avut loc o îmbunătățire considerabilă a relațiilor dintre Est și Vest. Însă și în acest caz au fost făcuți pași înapoi. Procesului de integrare în Europa și înțelegerilor dintre Est și Vest i se opun diviziunea tot mai mare între Nord și Sud. Cea mai amară dezamăgire pentru lumea întreagă a fost recăderea Statelor Unite, dintotdeauna un far al democrației, în paradigma
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
corespunde unei anume trăsături de penel sau unei anume pete de culoare, vede, pe scurt, efectul său estetic, care se integrează în ansamblul efectelor, adică în Întregul operei. Astfel, în fața unei opere a lui Frans Hals trebuie să te dai înapoi cu câțiva pași, până în locul unde tușele ample ale penelului se vor transforma dintr-odată în roșeața unui obraz sau, pe chipul archebuzierului corporației Sf. Adrian care se întoarce încet către noi, în ochiul Vieții care ne privește de dincolo de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este esența originară a tekhne. Atât de dificilă este pentru Corpul subiectiv în mod radical imanent în care mă aflu drept acest Eu Pot fundamental care sunt sarcina de a face Pământul să cedeze și, ca să spunem așa, să dea înapoi, și aceasta prin punerea în operă a puterilor sale proprii, încât a inventat instrumente, adică a smuls Pământului elemente care îi aparțin pentru a le întoarce împotriva sa, folosindu-le de ele pentru a-l scormoni, a-l deplasa, a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ajutorul social le permite să supraviețuiască și să-și îngrijească copiii mici. În astfel de situații, dependența de banii publici este prilej de culpabilizare. În timp ce ajutorul de șomaj sau asigurările de bătrânețe par să ofere un sprijin îndreptățit, cuvenit (primesc înapoi ceea ce au investit), fără să atragă premise ale stigmatizării, deci fără a fi apreciate ca sursă a dependenței, alte tipuri de prestații (cum ar fi ajutorul social, alocația familială complementară, alocația de susținere pentru familia monoparentală) lasă impresia unor foloase
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Întorsătură pe care am socotit-o galantă. Paj În casa căpitanului don Diego Alatriste. Impasibilă, tinerica mi-a susținut privirea. Vizitiul urcase la loc pe spinarea catârcei și Îi da ghes să pornească. Vehiculul se urni. Am făcut un pas Înapoi, ferindu-mă de stropii aruncați de roți, și chiar atunci ea și-a sprijinit o mână mică, perfectă, albă ca sideful, de cadrul ferăstruicii, iar eu m-am simțit de parcă mi-o Întinsese să i-o sărut. Atunci, gura ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
celuilalt englez, cel Îmbrăcat În gri și care la lumina fanarului se vădi un om deosebit de arătos, cu părul foarte blond și cu o mustață fină. Acest al doilea tânăr tocmai aruncase frâul calului său și, după ce făcuse câțiva pași Înapoi, scotea cu viteza fulgerului oțelul din teacă. Eretic sau bun catolic, asta punea lucrurile la punct; așa că Alatriste Îl atacă oblu, iar când englezul Întinse spada ca să se apere de la distanță, se propti bine pe un picior, Îl Întinse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
picior, Îl Întinse pe celălalt În față, Își atinse rapid oțelul de al inamicului, și de cum acesta Își retrase spada, căpitanul lansă o lovitură laterală cu vizcaína ca să devieze și să Încurce arma adversarului. După Încă un moment, acesta dăduse Înapoi patru pași și se bătea cu disperare, cu spatele lipit de zid și fără spațiu de manevră, pe când căpitanul se pregătea, metodic și sigur, să-i bage trei sferturi de lamă În primul loc descoperit și să Încheie socoteala. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe celălalt englez, dezarmat, dar În picioare. Șovăi preț de o clipă, se uită din nou la adversarul lui, Îl mai mai atacă o dată fără prea mare convingere și Îl privi iar pe căpitan. — Glumești? zise, dându-se un pas Înapoi ca să-și ia avânt, pe când făcea să-i șuiere lama prin aer cu două retezături feroce de-a dreapta și de-a stânga. — Lasă-l! insistă Alatriste. Italianul Îl măsură de sus În jos, necrezându-și urechilor. La lumina gălbuie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și ferm, Îi sări În ajutor lui Diego Alatriste; pentru că fu voia lui Dumnezeu ca una din Împunsăturile lui feroce să intre prin montura gărzii până la degetele sau Încheietura mâinii unuia din adversari, care, simțindu-se rănit, făcu doi pași Înapoi cu un blestem pe buze. Până să revină acesta la atac, Alatriste lansase deja trei asalturi ca trei fulgere În direcția celuilalt, pe care violența atacului Îl descumpăni și Îl sili să dea Înapoi. Aceasta Îi fu de ajuns căpitanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
simțindu-se rănit, făcu doi pași Înapoi cu un blestem pe buze. Până să revină acesta la atac, Alatriste lansase deja trei asalturi ca trei fulgere În direcția celuilalt, pe care violența atacului Îl descumpăni și Îl sili să dea Înapoi. Aceasta Îi fu de ajuns căpitanului ca să-și consolideze poziția cu multă stăpânire de sine, iar când rănitul la mână sări din nou la el, căpitanul lepădă cuțitul din stânga, Își apără fața cu palma deschisă și, fandând puternic, Îi vârî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
năpârci. Căpitanul, care Îi studiase bine tehnica În noaptea celor doi englezi și se aștepta la așa ceva, sări Într-o parte și Întinse mâna stângă ca să pareze lovitura, astfel că oțelul inamic se Înfipse În gol; cu toate acestea, dând Înapoi, simți o tăietură de pumnal pe dosul mâinii. Sperând că italianul nu-i tăiase nici un tendon, Își Întoarse brațul drept cu pumnul În sus dar cu lama În jos, deviind cu un clinchet sec spada care Îi căuta iar trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
așa de aproape Încât Îi reteză o mânecă a pieptarului, iar alta l-ar fi străpuns cu siguranță dacă nu i s-ar fi Încurcat În capă. Se răsuci lansând mulinete și fandări În dreapta și În stânga; Îi făcu să dea Înapoi pe doi din potrivnici, Își Încrucișă spada cu unul și daga cu altul, și simți că cineva Îl rănise la cap: tăișul ascuțit și rece al lamei și sângele șiroindu-i Între sprâncene. Ai Încurcat-o, Diego, Își zise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu Marta și Maria. El își sprijină spinarea de zidul cetății. întinde dreapta goală spre cele două surori. Tocmai le-a povestit parabola cu păstorul care a regăsit mielul rătăcit. Bucurați-vă împreună cu mine, spune el, pentru că eu am primit înapoi ceea ce pierdusem. Existența e condusă de legi neschimbătoare, ar fi spus tatăl meu. Și aceste legi sunt mult mai simple decât credem noi. Cartea de față va fi rezultatul unei colaborări cu Biserica suedeză și eu nu am absolut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cu un fel de țeste micșorate. Mă țineam strâns de ele. Ținem mult unii la alții, am spus. Nu putem fi mutați de colo colo ca niște obiecte neînsuflețite. Există legături în fața cărora toate celelalte considerente practice trebuie să dea înapoi. Atunci ea s-a aplecat și și-a apăsat palma pe genunchiul meu. Ținea capul într-o parte și își desfăcuse buzele într-un zâmbet decis. Trebuie totuși să recunoști că ești un pic deosebit. Tovarășii tăi din salon cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cu cuvânt. Sau idee cu idee. Se mai întâmplă. în consecință, directorul meu a fost silit să înapoieze diploma și cununa de lauri și să vândă inelul de aur fin cizelat la prețul metalului. Iar tatăl lui și-a luat înapoi societatea pe acțiuni Vidul & Dumnezeu. La urma urmei, putea fi folosită pentru planificarea impozitelor. Apoi el și-a căutat disperat de lucru. Dar cine voia să angajeze pe unul care - chiar dacă el o nega, dar totuși! - fusese prins cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Poți spune așa? Opera vieții? Poate ar trebui să se șteargă aceste cuvinte? Dar o operă, o lucrare a vieții, este oare ceva neobișnuit? Viața însăși e o lucrare. Nimeni nu se poate sustrage de la îndeplinirea ei. Nu poți da înapoi. O faci, fie că vrei, fie că nu vrei. Nu există nimic deosebit sau ieșit din comun când se vorbește despre o operă a vieții. Oricine poate duce la capăt o operă a vieții. Și noi toți suntem „oricine“. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nu mai ai nimic altceva, nici o altă sarcină care poate fi îndeplinită prin trudă. Dar, pentru mai multă siguranță, adăugasem o mică propoziție precaută la rugăciunea mea de seară. Preaiubite Doamne, spuneam eu, dă-mi-o totuși pe cea adevărată înapoi! Nu era nevoie să lămuresc ce voiam să spun. Dumnezeu știa. Această rugăciune era și mai autentică decât opera vieții mele. Stau culcat pe spate și spun asemenea lucruri. La izvoarele râului Ava au înflorit sălciile. Salcia este un arbore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
se plimba în sus și în jos. Aș fi putut să-i desenez, să-i introduc în Biblia lui Doré. Din fântâna din mijlocul pieții se ridica drept spre cer un șuvoi puternic de apă. Sus se frângea și cădea înapoi, în uitare. Din cealaltă parte a pieții, cea dinspre stația de cale ferată, am auzit un glas de femeie amplificat de un megafon. Și vocea pe care o auzeam striga: Vrem să formăm oameni liberi, independenți și creativi. Dezvoltarea spirituală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]