4,058 matches
-
și scuipa tutun, chestie care, firește, o oripila pe Miranda, veritabilă personificare a femeii rasate și sofisticate. B-DAD o rugase pe Miranda să organizeze o petrecere de logodnă pentru frățiorul lui mai mic, iar Miranda, orbită de amor, nu avusese Încotro și Îi făcuse pe plac. Și dacă era să facă ceva, era hotărâtă să facă la perfecție. Iar perfecțiunea era reprezentată de Met. Onorați membri, bla, bla, bla, am dori să vă cerem persisiunea de a organiza o mică serată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
zis el și m‑a Îmbrățișat la rândul lui. Sau, mai bine, folosește‑l ca să‑l bați pe taică‑tău să‑i meargă fulgii, știu că așa o să faci. Îmi amintesc de vremurile când te lăsam să câștigi. N‑aveam Încotro, altfel băteai din picior și te smiorcăiai toată noaptea. Pe când acum! Ei bine, acum bătrâna mea materie cenușie s‑a scofâlcit de tot și n‑aș putea să te bat nici dacă aș vrea cu tot dinadinsul. Nu că n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
activitate imaginabilă - iar când ne Întâlneam, era cam la fel de excitant cum ar fi fost după treizeci de ani de căsnicie. Aveam Înțelegerea tacită să așteptăm doar până când anul meu de sclavie lua sfârșit, dar nici nu voiam să mă gândesc Încotro se putea Îndrepta relația noastră după aceea. Și totuși. Erau deja două persoane foarte apropiate din viața mea - mai Întâi Jill (care Îmi atrăsese atenția telefonic asupra acestei situații neplăcute cu câteva zile În urmăă, iar acum Lily - care observaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și la colțurile ochilor... Dar nu dorea să se Întoarcă. Trebuia să-și poarte cu fală, cum s-ar zice, părul bine pieptănat, pantofii lustruiți și butonii. Coborî treptele și merse mai departe. Pășea ca un om care știa exact Încotro se Îndrepta și ce făcea, deși, În realitate, nu avea nimic de făcut, nu se ducea În vizită la nimeni și nici nu urma să se vadă cu nimeni. Ziua Îi era goală, la fel ca toate celelalte. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care se Îndrepta spre ele și rîdea. — Doamne sfinte! zise femeia, cînd se apropie mai mult. Nu-mi Închipuiam să te văd tocmai pe tine, Julia! Julia se ridicase În picioare și-și netezea rochia de in. RÎdea și ea. — Încotro? o Întrebă Julia. — Am luat masa c-o prietenă, spuse femeia, la St John’s Wood. Acum mă duc spre Radiodifuziune. Noi, cei de la BBC, n-avem timp de picnicuri și alte asemenea. Ce frumos v-ați aranjat aici! E-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cuțitele și furculițele aranjate În ordine, sarea și piperul, muștarul deja amestecat În cana lui... Probabil că Fraser Îi văzuse expresia indecisă. — Ai alte planuri, zise el ca și cum ar fi fost dezamăgit. Ei, n-are importanță. Era doar o Încercare. Încotro mergi? Te-aș putea Însoți... Nu, zise Duncan repede. E-n regulă. Doar o oră... Fraser Îl bătu pe braț. — Bravo! Îl conduse pe Duncan spre sud, spre Shepherd’s Bush Green, În direcția opusă celei spre care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ta, peste trei sute de ani. — Nici o șansă! zise Fraser. Pun rămășag pe o mie de lire, pînă la ultimul bănuț, că mica mea pipă și tot restul or să fie cenușă atunci. Își termină berea și se ridică În picioare. — Încotro te duci? Îl Întrebă Duncan. — Să mai iau niște bere. — E rîndul meu. N-are importanță. Eu am băut aproape toată cana. Trebuie să mă duc și la toaletă. — Să vin cu tine? — La toaletă? — La bar! Fraser rîse. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ieșirea de incendiu, cînd depistaseră urme de creion pe peretele toaletei. Una lungă și subțire Îți intră degrabă, Aia scurtă și mai groasă face Însă treabă! scrisese cineva pe vopseaua de deasupra suportului de prosop. O secundă, Helen nu știu Încotro să se uite. Viv nu părea mai puțin stînjenită. — Asta se Întîmplă, zise ea, frecînd de zor, de cînd cu reclamele alea În revistele locale. Făcu un pas Înapoi, Îmbujorată, și clipi. Peretele se decolorase acolo unde frecase, dar cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mîna de partea de sus a salopetei ca să i-o strîngă pe-a lui Helen. Dar cînd se uită la palmă, Începu să se Îndoiască. — Cred că mizeria nu se duce de-aici. Te superi? — Bineînțeles că nu. Dădură mîna. — Încotro? o Întrebă Julia. — Mă-ntorc la serviciu, răspunse Helen, ușor timidă, pentru că felul de a fi al Juliei, vocea ei clară, aristocratică, o intimidau. Am fost la masă. Lucrez acolo, la primărie. — La primărie? Și Julia privi de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Două sute cincizeci de grame de ceapă și un mușchi de porc; A zis: „Are dinți ciudați“, la care-am zis: „Ar trebui să aibă dinți mai buni decît ai mei, la prețul ăla...“ O trase pe Julia de mînă. — Haide. — Încotro? — La fluviu. Merseră pînă la jumătatea podului, apoi Își stinseră lanternele și priviră spre apus. Fluviul curgea fără nici o rază de lumină sub cerul lipsit de stele, atît de Întunecat Încît putea fi din melasă sau gudron - sau nici măcar fluviu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
încetinesc și îmi las privirile să alunece în dreapta și-n stânga cu oarecare mirare. S-a mai schimbat câte ceva... Câți ani au trecut, nu mai țin minte. Un lanț de blocuri îmi taie calea și descumpănită oarecum, nu mai știu încotro s-o apuc. Mă rog în gând și hotărăsc să merg totuși pe un drum mai lăturalnic, poate pe acolo nu s-au schimbat prea multe. Și am avut dreptate. Aceleași case, mă salută tăcut de pe o parte și de pe
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
să tot trăiești! Tanda și Manda Vine lumea să-i asculte Ce-și urează la pahare. Soțul zice: La mai multe! Soața zice: La mai tare! Încornorat fidel Lovit de vestea dezarmantă, Că soața dragă îl traduce, Nici nu știa-ncotro s-apuce... Și a luat-o spre amantă. Istoria unui cuplu O scurtă căsnicie infernală Și, în final, divorțul fericit; Iar, dacă nu s-ar fi căsătorit, Erau acum perechea ideală! Soția regizorului E mediocră, ce să zic, În scenele
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
-și bage piciorul Încălțat cu pantofi roșii În televizor. Am avut o discuție lungă, adică eu am vorbit și ea a ascultat, despre cum trebuie să lași lucrurile să se Întâmple pentru că și atunci când ajungi la partea Înfricoșătoare, povestea știa Încotro se Îndreaptă și nu poate fi oprită, oricât de mult ți-ai dori. Și partea bună e că știi că finalul va fi fericit. Dar ea a dat din cap cu tristețe și mi-a zis: — Nu, rulează, mami, rulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Atunci cînd e implicată dorința sexuală, natura furnizează și infrastructura. Eu nu fac decît să stimulez transportul. GÎndește-te doar ce bine-arată toți acum. — Așa-i. Acuși o să vezi că se mută Paula Hamilton În Marbella, ce să mai facă aici... Încotro mai departe? L-am așteptat să-mi răspundă, dar el ațipise, cu capul sprijinit aproape de umărul meu. În copilărie, Frank adormea deseori sprijinit de mine cînd Îmi făceam temele. Crawford, cu figura lui neconturată și cu sprîncenele blonde, semăna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care locuiesc aici, au lucrat ani de zile la producții britanice. Mai avem și un cuplu, soț și soție, care face documentare - ăștia pot să predea cursuri de film. Vreau să fii tu producătorul, să supraveghezi totul, să dirijezi fondurile Încotro e nevoie. Betty Shand e foarte dornică să sprijine artele. Se Întîmplă atîtea lucruri, și e nevoie să fie Înregistrate. Mă uitam la el cum Își expunea În detalii strălucitul proiect, fără să conștientizeze că un documentar despre Residencia Costasol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și fără el. Odată ce s-a pornit caruselul, nu mai are nevoie de-atîtea brînciuri să rămînă În mișcare. — Așa crezi tu, spuse ea, privind la pueblele din zare Înșirate de-a lungul țărmului, cu zidurile lor albe strălucind În soare. Încotro pleacă? — Mai departe pe linia țărmului. Calahonda - e un complex uriaș. SÎnt la vreo zece mii de englezi acolo. — Mare surpriză o să le facă. Deci pleacă mai departe, le duce cordon bleu și lecții de tango Îngrămădiților locuitori ai pueblelor. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să mă conducă spre ieșire, cu urechile ciulite la orice posibil zgomot dinspre dormitor. Întoarceți-vă la Londra, pînă nu vă văd lîngă Crawford În Închisoarea Zarzuella. El v-a schimbat, domnule Prentice. Acum Îi acceptați logica fără să Înțelegeți Încotro vă duce. Amintiți-vă de incendiul de la casa Hollinger și de tragedia tuturor acelor decese... Auzind un murmur dinspre dormitor, Își strînse halatul pe trup și părăsi terasa. CÎnd am ieșit pe ușa din față, el ședea pe pat lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
potrivit, mă cam bat, îi port foarte rar. Ce bine-ar fi să mă eliberez și de ei, și de ciorapi și să stau desculță! Oftez și urc cu privirea, studiindu-mi părul lung și brun, cu bucle învârtejite care-ncotro (numai încotro vreau eu, nu!). De groază! De ce oare nu vrea să stea drept sau să fie creț de-a binelea, ca al Georgianei? Nici așa, nici așa - cum e totul la mine! Uf, cât mă urăsc! Bretonul tuns prea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cam bat, îi port foarte rar. Ce bine-ar fi să mă eliberez și de ei, și de ciorapi și să stau desculță! Oftez și urc cu privirea, studiindu-mi părul lung și brun, cu bucle învârtejite care-ncotro (numai încotro vreau eu, nu!). De groază! De ce oare nu vrea să stea drept sau să fie creț de-a binelea, ca al Georgianei? Nici așa, nici așa - cum e totul la mine! Uf, cât mă urăsc! Bretonul tuns prea scurt de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
știu la ce se gândește. Mă străduiesc să-i aud gândurile, dar nu reușesc. în schimb, prind șușotelile tinerilor îndrăgostiți, care își țin frunțile lipite deasupra măsuței de cofetărie. Mă simt stingherită să le aud șoaptele tandre, dar nu am încotro. Tocăm carnea și punem două cepe, susură ea languros. — Ba nu, iubito, murmură el, o ceapă ajunge pentru o cra tiță de sarmale! Mă încrunt fără să vreau. Chiar aud ce aud? — Eu puneam întotdeauna două cepe la sarmale, protes
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o vreme frumoasă, cu un soare nefiresc de cald. Bătea ușor vântul, dar nici urmă de ninsoare. Acum, însă, spre surprinderea mea, văd o natură dezlăn țuită afară: copaci înfiorându-se deznădăjduiți sub un bici ho hotitor, fulgi azvârliți care-ncotro din niște pumni nevăzuți de gheață, oameni contorsionați spasmodic de viscol, ca niște copaci dezrădăcinați. Și parcă, în depărtare, o fantasmă albă, cu un corn răsucit în creștet, târându-se contra vântului, aflat parcă într-o bătălie crâncenă cu un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
văd pe ai mei îndepărtându-se tot mai mult de bloc, de mine. Par atât de mici de la etajul opt! Și totuși, îi re cunosc imediat, cum merg împreună, au amândoi un mers ho tărât, de oameni care știu întotdeauna încotro se îndreaptă. Plec de la geam, continuând să mă gândesc la imaginea lor, îndepărtându-se de mine. Strănut de mai multe ori și intru în cameră la mine să mă schimb. îmi arunc sarafanul și bluza pe jos, apoi mă reped
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
prostește de o treaptă și să cad în față, ca o caraghioasă. Am scă pat din mână servieta, iar ochelarii mi-au zburat cât colo. Georgiana s-a repezit să mă ridice și mi-a cules lucrurile îm prăștiate care-ncotro. M-a privit apoi cu îngrijorare. — Vai, Clara, ce m-ai speriat! Ești încă slăbită, nu? Iar eu îți mai dau vești din astea, tenebroase... Am bâiguit ceva de neînțeles chiar și pentru mine și m-am sprijinit de zid
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ca ea să devină în scurt timp o amintire. Cine știe unde-o să stau? Cine știe ce se va întâmpla cu casa asta și unde și cu care din pă rinți mă voi muta? Sigur mă voi muta și cu școala... Cine știe încotro o va lua viața mea? Cine știe dacă îl voi mai vedea vreo dată pe Eduard? (Nu că mi-aș mai dori asta acum, și totuși... chiar niciodată?) Poate-ar fi bine să-mi pun o casetă cu Pink Floyd
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vreme o curta tăcut și asiduu, doar din priviri... Acum însă trebuia să acționeze. Va chema menajera să vină și să curețe mizeria, iar ea, cu toate că își propusese să nu iasă azi din casă, va ieși. Va ieși, n-are încotro, va da o raită prin jur și poate va găsi la noul supermarket alte cești de cafea - pentru că acum va trebui să le arunce pe cele desperecheate. Sau nu, mai bine să le dea menajerei. Da, așa va face. Imediat ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]