3,542 matches
-
bău o gură de apă din izvor. Se simțea bine. Știa că o să fie un mare scriitor. El știa unele lucruri, iar ei n-aveau cum să-l rănească. Nimeni nu putea să-l rănească. Atîta că nu știa Încă Îndeajuns de multe lucruri. Dar o să vină și restul. Știa el. Apa era rece și-i provocase o durere-n ochi. Luase o gură prea mare. Ca și cu Înghețata. Așa se Întîmplă cînd bei cu nasu’ băgat În apă. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
este cel care nu aude, ci cel care nu vrea să audă, care aude numai ce îi place și înțelege numai ce îi convine, și nu aude Adevărul. Cuvântul are o forță extraordinară, pe care omul încă nu o cunoaște îndeajuns. Prin cuvânt și prin voință a luat naștere lumea, iar omul fiind înzestrat de Dumnezeu cu puterea cuvântului și a voinței, are, prin urmare, puteri pe care el însuși nu le cunoaște. Cuvântul are puterea de a vindeca, de a
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ionela Alexandra Răstoacă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_950]
-
fiecare dată extreme de prețioase. Multe cazuri (privire care sfredelește fața bătrânelului) au fost rezolvate tocmai datorită respectivelor informații... - Nu știu dacă voi putea fi de folos (voce tremurătoare, ca și cum Vecinul s-ar fi simțit, deja, vinovat fiindcă nu spionase îndeajuns printre perdele), eu și dânsul nu suntem, știți dumneavoastră (nu știu, spune-mi!), în relații... Spusese „relații” apelând la o tonalitate aparte, cineva ar fi putut sau ar fi trebuit să tragă concluzia că moșulică avea „relații” cu totul speciale
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
onorul, în timp de Omul cu Joben iese din scenă. În urma lui, umbrelele se rotesc amețitor, iar orizontul explodează în roșu și galben... Atunci când trecu peste pod, cu viteză redusă, Detectivul aruncă doar o singură privire, profesională, cu coada ochiului, îndeajuns pentru a fotografia întreg decorul. Scriitorul părea că se odihnește, cu brațele sprijinite de balustradă și cu privirea pierdută (probabil) undeva, departe, arătând eventualilor trecători - un Detectiv curios, de pildă; plus un Magician teribil pe care tocmai acel Detectiv curios
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bine aburit. Efectul alcoolului îi spori curajul și îndrăzneala de a deschide larg ușile spitalului și să întrebe în dreapta și în stânga, cu un glas care depășea cadrul și decența, unde este maternitatea? Culoarele i se păreau adevărate labirinturi și nu îndeajuns de luminate. În cele din urmă, ajunse în fața unui oficiu, unde o asistentă îl întâmpină cu un zâmbet plin de înțelesuri, întrebându-l cu ce îl poate ajuta? Victor își exprimă în cuvinte trunchiate dorința de a o vedea pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Dumnezeu nu poate să ia la el o ființă așa de bună ca tine. Un zâmbet palid, ce adunase toate vorbele Inei într-un buchet, nemeritat, se prefiră pe buzele Olgăi arse de boală. - Nu, nu pleca! N-am vorbit îndeajuns. - Ți-am spus motivul pentru care mă grăbesc. Și tu Olga ai nevoie de odihnă. - Mai stai o clipă, o clipă doar, numai o clipă, te implor... N-am reușit să-ți spun ceea ce este mai important și pentru care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
un dolar și am ieșit Înapoi În stradă, mai pierdută ca niciodată. Am Întrebat vânzători de la chioșcurile de ziare, măturători, chiar și un boschetar ghemuit Într-un soi de adăpost mobil alcătuit din cutii de carton. Nici unul nu a Înțeles Îndeajuns ce spuneam ca să mă Îndrume spre intersecția 59 Street și Madison, și asta mi-a readus În minte, În scurte flash-back-uri, pățaniile din Delhi, deprimarea, dizenteria. Nu! O să găsesc clădirea! După Încă vreo câteva minute de rătăcit aiurea prin centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
când plecase după aceea Împreună cu prietenul ei - care acum Îi era soț - la Houston. Taman la Houston! Întreg acel oraș mi se păruse de-a dreptul insuportabil de Înecat În umezeală și infestat de țânțari, dar, de parcă asta nu era Îndeajuns de infect, sora mea - sofisticata, frumoasa mea soră mai mare care iubea arta neoclasică și care Îți topea sufletul când recita poezii - se pricopsise și cu un accent sudic. Și nu doar cu acea vagă și subtilă intonație Încântătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
deschideam o sticlă de San Pellegrino pe care o țineam mereu la Îndemână și vărsam câțiva stropi pe ea. Îmi ziceam că ar trebui să se bucure că nu șprițuiam pe farfurie un pic de soluție de curățat mobila. Eram Îndeajuns de convinsă că mă prăbușisem spre un nou record moral negativ - și ceea ce mă Îngrijora era faptul că mă scufundasem până acolo cu atâta naturalețe. — Și ține minte, vreau ca fetele mele să zâmbească, spunea ea În receptor. După tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de vorbă mai bine de o oră ca niște adevărate prietene. Am revenit, firește, la ostilitatea obișnuită luni, dar simțămintele mele față de Emily au fost Întotdeauna ceva mai afectuoase după weekendul cu pricina. Asta până acum, evident. Nu o plăceam Îndeajuns pentru a asculta cu drag lucrul - cu siguranță enervant sau inoportun - pe care se pregătea să mi‑l debiteze. — Vorbesc serios, vocea ta sună oribil. Ești cumva bolnavă? Am Încercat, plină de vitejie, să strecor În voce o nuanță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tot ușor blbâit. Ești o mică jucăușă. Dar prietenului tău Îi place treaba asta, nu? Zâmbea acum, dar fără cruzime. Pentru el, toate făceau parte din acel joc al flirtului, dar apropoul la Alex m‑a trezit oarecum la realitate. Îndeajuns ca să‑mi dau seama că mă distrasem mai bine În seara asta decât Îmi aminteam să o fi făcut de ani de zile. Băutura și dansul și mâinile lui pe spatele meu, când m‑a apropiat de el, făcuseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
poșetăă, s‑a răsucit spre mine și m‑a privit pentru prima dată În seara aceea. — Emily, ăă, Ahn‑dre‑ah, de cât timp lucrezi pentru mine? Întrebarea a picat din senin, așa că mintea mea nu a reușit să lucreze Îndeajuns de rapid ca să Înțeleagă motivul care se ascundea În spatele ei. Mi s‑a părut straniu să fiu obiectul vreunei Întrebări de‑ale ei, alta decât una care să se refere explicit la motivul pentru care eram o tâmpită așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În fine, să fac și eu ceva. Emily fusese cea care mă dăduse, În mod oficial, afară. Nu că aș mai fi avut vreun dubiu cu privire la situația locului meu de muncă după mica mea criză de nervi, dar Miranda fusese Îndeajuns de furioasă ca să‑mi trimită o ultimă Înțepătură. Toată problema se rezolvase În nu mai mult de trei sau patru minute și se desfășurase cu acea eficiență lipsită de scrupule caracteristică revistei Runway și care Îmi plăcea mie așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
par adorabilă și bine adaptată. — Bună. E clar că el nu acepta stilul meu gen fată adorabilă. — Uite ce e, știu că e și prietena ta și că ai fi făcut asta pentru oricine, dar nu pot să‑ți mulțumesc Îndeajuns pentru ce ai făcut pentru Lily. M‑ai găsit pe mine, i‑ai ajutat pe ai mei, ai stat cu ea ore Întregi. Zău. — Nici o problemă. Sunt lucruri firești pe care l‑ar face oricine când o cunoștință de‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
M-a purtat În sferele necunoscute ale voluptății, ca apoi să mă arunce jos, prea jos, Îngropându-mă, acoperindu-mi iubirea cu noroi. Prima iubire! Am luptat cu dinții pentru ea un an, i-am gustat numai puțin farmecul, dar Îndeajuns ca să-l port ca pe o comoară scumpă mai departe, oriunde, nepătat. Petre, oare tu nu vei mai veni niciodată? Petre, așa este posibil să mă lași, cu sufletul zdrobit sub povara acelei Îmbrățișări? Erai tu În brațele mele, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de ei trebuie să aibă grijă și că lor li se cuvine tot... Dumitale îți plac stările astea, domnule Herdelea? Titu se simțea fericit și n-avea chef de controverse. Răspunse totuși ca să zică și el ceva. ― Eu nu cunosc îndeajuns stările de aici și nu le pot judeca, dar știu că nedreptatea e pretutindeni și sub diferite forme. Dincolo într-un fel, aici altfel... ― Dar în alte părți, oamenii se luptă împotriva ei, se agită, țipă, pe când noi o privim
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
venea din spate și, socotind că nu fusese destul, îi mai trăgea o lovitură de bâtă ori de picior. Fotografiile și imaginile filmate care au rămas de-atunci arată că, adesea, cel lovit nici măcar nu mai reacționa, primele lovituri fiind îndeajuns de puternice pentru a amorți corpul cât să nu le mai simtă pe următoarele. Dar cel ce lovea simțea iar nevoia s-o facă, de parcă avea o datorie de împlinit. Apoi cei bătuți erau predați Poliției, care, pentru a căpăta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
umăr la altul și așa se putea vedea cât de subțire îi era trupul. Carnea nu adăuga nimic peste oasele șalelor, iar sânii sleiți abia dacă-i puteau umple scobitura pieptului. Gura era însă neobișnuit de vie pentru făptura aceea îndeajuns de firavă ca să poată trece, în orice clipă, înainte și înapoi, prin chepengul care ține granița dintre tărâmuri. Buzele roșii îi zvâcneau în ritmul unei inimi pe care n-o bănuiai nicăieri. În colțurile gurii, tusea hohotită și neterminată din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aruncat deasupra lor un obiect plutitor, cum ar fi o eșarfă, zarva și râsetele groase ar fi putut-o ține în aer. Erau îmbrăcați la nimereală, care cu salopetele de la muncă și caschetele în cap, care cu haine desperecheate și îndeajuns de folosite ca să-și permită, fără stânjeneală, să-și șteargă pe ele degetele unsuroase de la cârnați. Unii beau țuică din țoiuri, alții bere, îndepărtându-și cu mâneca spuma rămasă pe obrajii nerași. Erau și dintre cei care beau și una
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care ocupa ușa de la intrarea în bloc. Nu părea interesat de învălmășeală. Îi făcu doar semn către buzunarul de la piept, nu voia o țigară, cerea tot pachetul. Cine știe ce va fi mâine... Maca i-l aruncă pe jos, bărbatul se aplecă, îndeajuns ca să se poată strecura pe lângă el. Până la etajul al doilea, toate ferestrele blocului erau luminate. Vacarmul vocilor se auzea din stradă. Cineva tot agita perdelele de la fereastra bătrânului, apoi geamurile se deschiseră larg. Maca sărea pe loc, chiuind și agitând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Fann. Are sute de rochii la fel. — Ce o să gândească atunci când va vedea rochia? — Că ai aceleași gusturi ca și ea. Sunt încântată la culme și îi spun lui Fann Sora cea Mare că n-o să-i pot mulțumi niciodată îndeajuns. — Ține minte, frumusețea nu este singurul criteriu la selecție, Orhideea, îmi zice Fann în timp ce mă îmbracă. Poți să pierzi din cauză că ești prea săracă pentru a-i mitui pe eunuci, care în schimb vor găsi o modalitate de a le indica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a fost învățată manierele. Oare a fost la școli pentru cei bogați? Ce a citit? Îi place opera? Dacă da, cu siguranță admiră un erou sau o eroină. Presupunând că ne plac aceleași opere și presupunând că vom fi amândouă îndeajuns de norocoase încât să fim alese... Ce părere ai despre șansele tale de a fi aleasă? o întreb pe Nuharoo după ce îmi dezvăluie că tatăl ei e unchiul îndepărtat al Împăratului Hsien Feng. Nu mă gândesc prea mult la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
propriul meu noroc. Nu pot să uit muștele care acopereau sicriul tatălui meu, și nici că mama a trebuit să-și vândă acul de păr. Nu pot uita că am fost logodită cu vărul Ping. Și nu pot să mulțumesc îndeajuns Cerului pentru ceea ce mi se întâmplă. În cămăruța roșie, mă întreb ce-mi rezervă viitorul. Am atât de multe întrebări legate de viața mea în calitate de a patra concubină a împăratului Hsien Feng. Însă cea mai mare întrebare e: cine este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Armonii și de Palatul Virtuții Luminoase și ne deplasăm prin imensele holuri ale Palatului Păcii și Longevității. Cum s-a lăsat seara, a scăzut și temperatura iar mie îmi este frig doar cu țesătura subțire de pe mine. An-te-hai a fost îndeajuns de prevăzător încât să ia o pătură în plus și mă acoperă cu ea. În clipa în care ajungem la camerele private ale Majestății Sale, lui An-te-hai i se ordonă să se retragă. Mă întâmpină eunucul-șef Shim și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
probleme cu mâncatul și somnul. Toată energia mea s-a consumat închipuindu-mi cum va fi să mă culc cu Majestatea Sa. Mă întreb cum o să înceapă, ce parte a corpului meu va explora mai întâi și dacă va fi îndeajuns de mulțumit de mine, cu totul. Mă întreb dacă o să mă compare cu alte femei. Ce se va întâmpla dacă nu mă va găsi pe gustul său? Îmi va ordona să plec? Mă va părăsi? Eunucul-șef Shim mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]