4,770 matches
-
dar nici nu-mi dădeam seama că drumul spre care crezusem atâția ani că aveam dreptul să pornesc este închis acum pentru mine. - Și daca ne ducem noi la Miroși? zise tata cu un glas din care înțelesei că ezitase îndelung până să-mi spună acest trist lucru. La Miroși era o școală numită "de arte și meseni", cu o durată de patru ani, învățai în ea tâmplărie, tinichigerie, croitorie, cizmărie, fierărie (da, fierărie, să faci roți, potcoave, să dai zimți
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
perfect, i-am răspuns și i-am mulțumit pentru bani, altfel, am adăugat, în nădejdea tatei puteam să stau așa mult și bine... Atunci m-am dus la primul film. Neverosimil! Felii de viață din lumea reală, inși fotografiați stând îndelung de vorbă, deschizând și închizînd uși, femei frumoase cucerite și apoi părăsite, pistoale care doborau cu adevărat oameni, care mureau fără regretul nimănui, adică al nostru, al spectatorilor, fiindcă săvârșiseră nu se știe ce mârșăvii. Am ieșit împleticindu-mă și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
omul gloanțe care făceau fiu-fiu, fiu-fiu și undeva aproape ta-ta-ta-ta, ta-ta-ta-ta... dar gloanțele se opriră în aceeași clipă, acest zgomot tocat venea de undeva din înaltul clădirilor și se îndrepta într-o direcție nedefinită, alți oameni fugeau tropăind și privii îndelung să văd dacă mai cădea vreunul. Nu mai căzu și pieriră pe o stradă laterală. Mă uitam îndărăt spre omul mort lângă statuie. Cine îl omorîse? Ce se întîmpla în oraș? "Un om mort seamănă cu un animal mort", gândeam
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vorbea puțin dar în doi peri, echivoc, impenetrabil. Bârzoi era complexat, râdeam că era scos mereu la vioară de un profesor care când deschidea catalogul dădea peste numele lui: Bârzoi, șoptea și Bârzoi ieșea din bancă disperat și ne chinuia îndelung urechile cu scârțâiturile viorii lui... habar n-avea, dar nu știam ce avea cu el ștersul și bizarul profesor, îl scotea numai pe el și voia cu tot dinadinsul să-l învețe, îl sfătuia, îl corecta, îl punea s-o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
particular, în realitate mă încătușa... Domnul Georgescu Delafras, un domn mic de statură, bondoc chiar, cum mi s-a părut atunci, nici tânăr, nici bătrân, m-a primit cu scrisoarea mea pe birou, nu grăbit, dar nici dispus să stea îndelung de vorbă cu mine, cum credeam. Întâlnirea a fost scurtă, îmi pledasem cauza în scrisoare, nimic nu mai era de adăugat din partea mea. S-a ridicat în picioare și nici mie nu mi-a spus să stau. Că, scrisoarea mea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ar fi putut ieși cu mine pe stradă nicicum așa cum arătam, cu un palton de popă și cu un costum cumpărat cu o mie de lei de la Taica Lazăr. Acum câteva luni însă m-am dus întîi m-am uitat îndelung prin geam s-o văd dacă îmi plăcea, dacă era aceeași femeie frumoasă, cum mi se păruse atunci că e, și dacă înăuntru era aceeași atmosferă învăluitoare și dulce, de căldură umană și prietenie care mă făcuse să-mi bată
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
râse la un gând care îi venise auzindu-mi spusele dar nu-l exprimă. Arătă cu instrumentul spre ușă să mă uit într-acolo și se aplecă din nou și mica lumină electrică începu iarăși să-mi exploreze ochii. Întârzie îndelung, dar valul afecțiunii mele tumultuoase era în retragere, după ce se consumase în acea sărutare și îmbrățișare pasionată. De-aproape chipul ei îmi părea mai mare decât al meu, gura cu carnație bogată, ochii imenși, nasul cu rădăcina lată între ochi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
chiar el, un băiat cu iritări bruște, repede reprimate, cu un râs subțire și sarcastic. Ceva ne atrăgea pe noi doi, dar natura fiecăruia era atât de diferită încît zadarnic plecam împreună după ora unu și rătăceam în noapte, discutând îndelung, că apropierea nu se producea. Starea sa de spirit era dominată de o amărăciune a cărei sursă îmi scăpa, îi ironizam deprimările iritate, el umplea cu inventive imprecații sarcastice optimismul meu congenital și mai ales naiva mea încredere în mine
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
seama că zâmbea, deși crispat. ― Dați alarma. Toată lumea în Adăposturi. Nu știu cât timp ne-a rămas, dar s-ar putea să fie o chestiune de minute. 42 Ridicându-se în picioare, Marin văzu că era ora paisprezece și zece minute. Privi îndelung ceasul de pe perete, nevenindu-i să creadă. Avusese senzația că trecuseră ore întregi. Să îți spui povestea, să-i convingi pe sceptici, să-l interoghezi pe Marele Judecător în stare de inconștiență, nimic nu fusese ușor. Uneori i se păruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
grăbite a infecției holerice pare inevitabil. Cercetări din ultima perioadă tind să demonstreze că intestinul uman nu este "unica gazdă" a germenilor holerei, cum s-a crezut multă vreme de către epidemiologi. S-a constatat că vibrionul este capabil să supraviețuiască îndelung în afara organismului omenesc, găsindu-și adăpost, de pildă, pe suprafața unor crustacee, în intestinul crabului albastru sau în coabitare cu anumite vegetale marine. Astfel s-a dovedit că zambila de apă sau lintița favorizează menținerea în viață și, prin aceasta
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
sămânța, iar Bătrâna cu fața senină lăsa să curgă lacrimile ei strânse în palme. Aproape mecanic, mișcările lor erau dedespărțite. Neobosit au lucrat până ce a fost întuneric și a fost lumină și a fost ziua a treia. Bătrâna se uita îndelung la munca lor. Privea atentă tot ce era în jur. Trudise și truda nu era în zadar. Trudise, dar nu era obosită. Ca o putere pe care o simți în coaste, Bătrânul se ridică și cu mâna rupse pâsla groasă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
vălurilor sub care și el și-a ascuns fața. Îi vestește că sunt gata de plecare. Închise ușa, vântul amuți, și ploaia de nisip se auzi și mai deslușit izbind în geamuri. Motorul tuși, apoi se opri de-a binelea. Îndelung solicitat de demaror, porni în cele din urmă și șoferul îl făcu să urle, accelerând. Icnind puternic, mașina se urni din loc. Din mulțimea zdrențăroasă și nemișcată a păstorilor se înălță o mână care, o clipă mai târziu, pieri în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în pat și, o clipă mai târziu, se ridică pe neașteptate. Îi vorbi, însă ea nu înțelese ce-i spune. Se sculă din pat și aprinse lumina, după care o pălmui în față. Merse clătinându-se către spălător și bău îndelung din sticla cu apă minerală aflată acolo. Tocmai voia să se strecoare în cearșaf, când se opri, cu un genunchi pe marginea patului, și o privi fără să înțeleagă. Ea plângea în hohote nestăpânite. - Nu-i nimic, dragul meu, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ciocolată și pe care, de altminteri, nu și-ar fi îngăduit niciodată să-i întrerupă din conversația lor atât de interesantă, cu nevinovata lui manie. Discipolii îi pretindeau totodată să rămână credincios esteticii sale. Jonas, care trudea din greu și îndelung pentru a avea din când în când un fel de străfulgerare, în care realitatea i se arată dintr-o dată într-o lumină cu desăvârșire nouă, nu poseda decât o foarte vagă idee despre propria lui estetică. Discipolii săi, dimpotrivă, aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Dar mă apuc într-adevăr de ceva nou. Se duse în micul coridor în care dădeau ușile de la sala de duș, de la closet și de la bucătărie. Se opri în unghiul drept pe care-l făceau cele două coridoare și cercetă îndelung zidurile înalte ce urcau până la tavanul întunecat. Avea nevoie de un scaun fără spetează, pe care se duse să-l ceară portarului. Când se întoarse în apartament, vizitatorii se mai înmulțiseră și, pentru a ajunge la capătul coridorului, avu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
înnegrit și bizar, ca și ochelarii mari, fumurii. Ușor încovoiată peste bastonul din dreapta. — Ăsta e directorul teatrului local, își pune în sfârșit în valoare cunoștințele studentul. Urmărim cum gazda noastră strânge dreapta direc torului, rămas cu pălăria în stânga. Apoi, îmbrățișează îndelung, înălțându-se, doamna într-un statuar taior verde, care se apleacă peste umerii săi. Le arată masa cea lungă din mijlocul sălii. Îi conduce, mergând cu un pas înainte. Cei de-acolo se ridică, fac loc nou-veniților chiar în capul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
artistică. Dar talentul cred că n-a fost decât modest, fără anvergură... Neagu mă plictisește, vorbește prea mult, cum i se întâmplă când se amețește și nu mai e perfect stăpân pe sine. — La ședința aceea se dezlănțuiseră toți. Resentimente îndelung adunate împotriva ei, din perioada când încă nu aveau curaj să le afișeze. S-a relatat că în fiecare dimineață cobora cele trei etaje de scări ale clădirii, ștergând cu palmele praful eventual rămas pe balustradă. Alinia femeile de serviciu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ușor aplecată, în baston. ...Capul ei se apropie, se depune pe masa netedă și albă, de pe care au dispărut măștile, farfuriile, paharele. Coama sârmoasă a părului ruginit, de aceeași culoare cu fața cărămizie. Ceafă viguroasă, rotită lent. Se vede lobul îndelung ornamentat al urechii. Nările mari. Din nou fruntea rugoasă. Lentilele, în spatele cărora răsare, treptat, chipul de altădată... Prelung și palid apare chipul ei tânăr, plutind într-o înserare umedă. Coroana părului strânge fâșii de lumină : încununarea așteptării liniștite, primitoare, încărcată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
avansa un prim pas, din trei pereți ai holului se vor da în lături ușile mari de sticlă : grupuri de bărbați și femei vor încercui tot mai strâns necunoscuta, surprinsă, în prag, de asemenea neașteptată întâmpinare. Privirile o vor cerceta îndelung. S-ar auzi pulsul mărunt al pendulei. Agresivitatea acestor prime câteva clipe, chinuitoare, fără sfârșit, va stărui multă vreme... Prietenii se deprinseseră deja să folosească, cu destulă pricepere, surpriza. Probă eficientă, un bun mijloc preliminar de cunoaștere. Surpriza i-ar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a unei înalte solitudini“. Piero găsise o soluție fericită și de efect alăturând pe Marte gol și pe Venus goală ? De ce unii îl vor precursor al modernilor și chiar primul lor pictor mitic ? Sugera celor lipsiți de fantezie să privească îndelung norii, igrasia zidurilor, petele de cerneală sau urmele capricioase ale zațului de cafea, în care se deslușesc orașe și lumi fantastice și lupte de cavaleri în peisaje fastuoase. Apropierea portretului Simonettei Vespucci de... un Cap de femeie pictat de Georges
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de nimic luni întregi. Mă recheamă iar, într-un târziu. Când a apărut ceva prea ciudat și încercările lor s-au repetat în gol. Nebunul ăla poate găsește, cumva, cheia... speră ei. Nu mai știu de unde s-o pornesc. Ezit îndelung să mă apuc. N-am încredere în mine, n-am siguranță. Fără încredere, măcar pentru un timp, chiar iluzorie, nu merge nimic. Îi simt pe ticăloșii ăștia în preajmă, călărindu-mă, sufocându-mă. Pândindu- mi gândurile, greșelile, gesturile... până în clipa
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Peste un zid vechi și ruinat, trebuie întinsă o pânză de mătase albă... prin care, tot privind, dimineața și seara, să se diferențieze, în cele din urmă, accidentele, crăpă turile, proeminențele, zigzagurile care devin munți și ape și văi, păstrate îndelung în memorie... așa recomandă artiștii Chinei vechi. Până vor apărea oameni și plante, arbori, păsări zburând într-o vibrație irepetabilă, celestă, acel palpit irepetabil care răscumpără chinul. Palpitul irepetabil, trecutul devenise doar pretext, o inducție primejdioasă, de care ne apăram
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
prune vineții. O broboadă aplecată peste buchetul de morcovi. Tejghea albă, halate albe în jurul calupurilor de brânză albă : degete umede, înroșite, învelite în buburuze brânzoase. Guralivi glumeți, învârtind în jurul cântarelor mari mâini noduroase. O găsiră greu : pipăia morcovii, țelina, contempla îndelung, fără să vadă, ca și cum s-ar fi rugat unor sfinți, chipurile țăranilor. Bulbi bolovănoși de corali, ca niște creiere astrale : conopidele. Printre boturile bocancilor, saci prăfoși de cartofi. Un obraz albicios deasupra cercului de pere mate, învelite într-o culoare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pălării negre... „Adu-ți aminte, Doamne, de sufletul părintelui dus, binecuvântează memoria celor drepți.“ Dimineața de februarie se ridică, alburie și albastră. Trenul, sub vânturile aspre, care îl împing. Un tunel lent, friguros. Privesc petele de praf de pe canapea. Scrutate îndelung, urmele compun alcătuiri neliniștitoare, dinți însângerați de copil, capete de cerbi, pletele fumegânde ale lichenilor, lebede ninse. Închid ochii, să uit vecinătatea nopții din care încerc să mă smulg, cruzimea zilei care va mai înghiți un cadavru. Revăd visătorii, luptătorii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vânătoare, din piele roșcată, și căciula cafeniu-roșcat. Salvele ploii se întețesc, furia cerului mă caută. În obrazul de argilă roșcată, cu porii mari, se deschid povârnișuri și văi, căderi abrupte, taluzuri tandre, coline arse de vânturi. Văd ceafa viguroasă, lobul îndelung ornamentat al urechii, ascult murmurul pe care îl deapănă, ca un ceasornic înfundat, lunecarea cadențată a trenului. Fruntea rugoasă a femeii, surâsul imaginar ; m-ar veghea, ocrotire maternă, ascunsă în muțenie. „Suflu înviorător e spiritul protector al ploii. Formează ceața
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]