13,635 matches
-
opoziției celor două forme de bază ale narațiunii care este ocupat de mimesis sau de prezentarea scenică rezistă prin simpla definiție, în timp ce polul ocupat de diegesis sau de relatare cu greu poate crea vreo dificultate. Definiția prezentării scenice este problematică îndeosebi din cauza aproximării procesului dramatic pe care o implică acest fenomen. În discutarea prezentării scenice într-o narațiune trebuie să se diferențieze secțiunile narative și non-narative ale textului, așa cum au fost explicate acestea în capitolul anterior 342. Dialogurile personajelor fără verbe
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Sign, 17. 5 M. Pfister compară modurile de comunicare ale textelor dramatice și narative (20 ș.u.). Pe lîngă aceste diferențe dintre narațiune și operele dramatice care au legătură cu maniera de prezentare, mai sînt cîteva trăsături comune ambelor genuri, îndeosebi caracterul ficțional al intrigii, al cadrului și al personajelor. Vezi Pfister, Das Drama. Theorie und Analyse, München, 1977, mai ales pp. 221 ș.u. 6 Käte Friedemann, Die Rolle des Erzählers in der Epik (1910), Darmstadt, 1965, 26. 7 O
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Typology of the Narrator: Point of View in Fiction", în: To Honor Roman Jakobson, Den Haag, 1967, vol. 1, 541-552. În dezvoltarea ulterioară a tipologiei sale, Doležel folosește un model circular, pe lîngă diagrama lingvistică de tip arbore genealogic. Vezi îndeosebi "Introducerea" la cartea sa Narrative Modes in Czech Literature, Toronto 1973. 136 Vezi Erwin Leibfried, Kritische Wissenschaft vom Text. Manipulation, Reflexion, transparente Poetologie (1970), Stuttgart 21972. 137 Ibid., 243. 138 Ibid., 247. 139 Ibid., 244. 140 Vezi și F.K. Stanzel
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
A Portrait of the Artist as a Young Man r. Portret al artistului în tinerețe, trad. de. F. Papadache, Univers, 1987, 194. 154 Dorrit Cohn a supus acest pasaj unui experiment de transpunere mai extins care a dat rezultate semnificative, îndeosebi în ceea ce privește prezentarea lumii interioare cu ajutorul stilului indirect liber. Vezi Dorrit Cohn, "Narrated Monologue: Definition of a Fictional Style", Comparative Literature 18 (1966), 98 ș.u. 155 J. Joyce, Ulysses r. Ulise, trad. de M. Ivănescu, vol. 1, Univers, 1984, 40-41
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Wesen und Formen der Erzählkunst, Halle/Saale 1934. 169 Vezi Helmut Bonheim, "Theory of Narrative Modes", Semiotica 14 (1975), 329 ș.u., precum și Submodes of Speech, Kölner Angl. Papiere, Köln 1981. 170 Vezi și Klaus W. Hempfer, Gattungstheorie, München, 1973, îndeosebi 156 ș.u., precum și Paul Hernadi, Beyond Genre. New Directions in Literary Classification, Ithaca și Londra, 1972, mai ales 55 ș.u., 155-156 și 187 ș.u. 171 Acest lucru nu înseamnă, desigur, că dialogul nu poate fi integrat în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
este deosebit de pronunțată în eseul lui Booth "Distance and Point of View", Essays in Criticism 11 (1961), 60-79. Este de asemenea evident faptul că Booth asociază acel studiu sistematic al literaturii, pe care îl privește cu atît de puțină considerație, îndeosebi cu lucrările scrise în limba germană. 203 Vezi Joyce Cary, Art and Reality, Cambridge, 1958, 97-98. 204 H. James, The Art of the Novel, 320-321. Vezi de asemenea Caietele acestuia, în care, în prima schiță pentru romanul The Golden Bowl
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
generală și trebuie revăzută: o condiție premergătoare esențială pentru trecerea de la referința la persoana a treia la cea la persoana întîi este reflectorizarea situației narative. 245 Vezi J. Sutherland, Thackeray at Work, 66. 246 Vezi P.F. Botheroyd, ich und er, îndeosebi 118 ș.u.; Margit Henning, Die Ich-Form und ihre Funktion in Thomas Manns "Doktor Faustus" und in der deutschen Literatur der Gegenwart, Tübingen, 1966, mai ales 165 ș.u.; și W. Jens, Deutsche Literaturgeschichte der Gegenwart, München, 1961, 93-94, unde
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Zürich 1965. 271 Încă din 1945 Joseph Frank a recunoscut tendința către forma spațială drept deviație inovatoare de la forma dominată temporal a narațiunii convenționale: "Spatial Form in Modern Literature", Sewanee Review 53 (1945). Acest eseu a stîrnit o discuție amplă, îndeosebi în critica americană. Vezi Jeffrey R. Smitten și Ann Daghistany, Spatial Form in Narrative, Ithaca și Londra, 1981. Lucrările germane privind prezentarea spațiului în roman sînt orientate în primul rînd conținutist-tematic; (vezi H. Meyer, "Raum und Zeit in Wilhelm Raabes
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
for Presenting Consciousness in Fiction, Princeton, 1978. 301 Dacă lucrarea lui Cohn ar fi fost accesibilă în momentul în care am scris ediția originală în limba germană a cărții mele Teoria narațiunii, aș fi putut formula o serie de observații, îndeosebi cîteva referitoare la formele de monolog interior și la stilul indirect liber, ca să fiu mai precis. (Nota autorului la ediția în limba engleză.) 302 Mijloacele de control al simpatiei în roman și în povestire sînt în esență specifice genului, ceea ce
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
control al simpatiei în roman și în povestire sînt în esență specifice genului, ceea ce se poate vedea din comparația cu formele utilizate pentru aceasta în dramă. Vezi W. Habicht și I. Schabert (ed.), Sympathielenkung in den Dramen Shakespeares, München 1978, îndeosebi W. Riehle, "Coriolanus: Die Gebärde als sympathielenkendes Element", și bibliografia dată acolo (132-141). Vezi și contribuțiile lui W. Clemen, M. Pfister, W. v. Koppenfels, J. Hasler, D. Mehl, P. Halter. 303 În ceea ce privește istoria prezentării lumii interiorare în roman, vezi F.K.
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
fost folosită pentru a face referire la primul tip de prezentare scenică. Dată fiind ambiguitatea sa, acest termen nu va mai fi folosit. Vezi Die typischen Erzählsituationen, 23 și 28-29. 344 Preferința evidentă a lui Joseph Conrad pentru modul narator, îndeosebi în narațiunile lui Marlow, este probabil legată de tradiția orientală modernă a narațiunii orale (skaz în Rusia, gawęda în Polonia). Vezi Friedrich R. Karl, Joseph Conrad. The Three Lives, Londra, 1979, 30 și 942. 345 Ann Banfield face distincția între
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
M., 1954, 65. 424 Ibid., 69. 425 Harweg, "Präsuppositionen", 182-183. 426 Thomas Mann, Der Tod in Venedig und andere Erzählungen, 86. 427 Ibid. 428 Harweg, "Präsuppositionen", 182-183. 429 Ibid., 184-185. 430 Ibid., 185. 431 Vezi Secțiunea 1.2. 432 Vezi îndeosebi capitolele II și V, pp. 23-144, în care Booth discută nevoia de realism, de obiectivitate, de "Artă pură" și "Rolul încrederii" în naratologie. 433 Pentru o discuție despre expresia "relatare a gîndurilor", vezi Stanzel, Die typischen Erzählsituationen, 146-147. W. Günther
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
1, 71-72. 494 Dickens, David Copperfield, 784 ș.u. 495 Misch, citat în lucrarea Logik a lui Hamburger, 249. 496 Vezi analiza pe care L. Cerny o face romanelor la persoana întîi ale lui Dickens, Erinnerung bei Dickens, Amsterdam 1975, îndeosebi 59 ș.u., 144 ș.u., 204 ș.u. Cerny încearcă de asemenea să distingă forme specifice ale memoriei la naratorii la persoana întîi particulari, în baza procesului individual al memoriei. Aceste forme tipice sînt în mare parte identice atitudinilor
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
le controleze. "...în generalitatea și externalitatea lui el nu poate atinge (...) acea spontaneitate și inițiativă a vieții individuale care este începutul tuturor proceselor sociale și rădăcina tuturor valorilor sociale" (MacIver, 1970: 39). În aceste condiții, normele statului trebuie să fie îndeosebi negative (interdicții), iar rolul său ar fi să împiedice apariția piedicilor în calea bunăstării sociale. De aici și faptul că statul, în imensa majoritate a cazurilor, pedepsește și nu recompensează. În fine, statul nu poate fi comunitate pentru că asociația politică
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
anumite societăți relațiile de solidaritate, schimb etc. sunt legate de un anumit loc. Aceasta nu ar fi însă ceva specific societăților moderne industriale și post-industriale, în cazul acestora cele mai multe legături nefiind locale. Studiile despre comunități realizate în Marea Britanie se centrează îndeosebi pe importanța relațiilor de rudenie, mai degrabă decât pe integralitatea relațiilor sociale din zonă. Interacțiunea dintre rudenie și alocarea publică a locuințelor (care menținea relațiile de rudenie în orașele britanice) reprezenta infrastructura comunității. Suprapunerea relațiilor de rudenie cu spațiul de
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
în atingere unii cu alții în multe și diferite sau puține și statornice împrejurări" (Drăghicescu, 1996: 32). Cruciale de asemenea pentru profilul și forța comunităților sunt eterogenitatea, respectiv omogenitatea membrilor societății, cum spune el, deși o asemenea dimensiune este relevantă îndeosebi la nivel comunitar. Cuprinderea comunității nu se referă doar la număr, la spațiu și la alte elemente morfologice, ci și la gradul de includere a aspectelor ce reprezintă viața indivizilor. Cât, ce parte și ce anume din viața cuiva trebuie
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
puțin în favoarea celei din urmă. În cazul formelor comunale de asociere, este căutată comuniunea unitatea psihică și nu comunitatea entitate integrând variate activități și modalități de interacțiune. Importanța diversității în cadrul grupurilor este relevată și de analiza comună/comunitate. Bazându-se îndeosebi pe unitatea psihică și integrând o populație caracterizată de un grad înalt de omogenitate, forma comunală de asociere este o formă socială instabilă, care în cazul în care dorește să devină mai stabilă trebuie să devină comunitate. În comparație cu forma comunală
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
A început ca o controversă între filosofi, inițiată de lucrarea After Virtue a lui Alasdair MacIntyre și de lucrarea Liberalism and the Limits of Justice a lui Michael Sandel, ambele publicate în 1982. Alături de alte scrieri, ele criticau premisele liberalismului, îndeosebi individualismul economic și politic, precum și ideea că oamenii se pot elibera după dorință de obligațiile și atașamentele pe care nu și le-au ales. Aceste critici au fost numite "comunitariste", iar așa numita dezbatere comunitarism / liberalism care va face obiectul
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Liberal 1993 (PL '93), însă el nu reprezenta proiectul inițial. Practic, rezultatul congresului a fost doar un PNL-AT lărgit și cu o nouă denumire, PNL-CD continuând să existe ca atare. E drept, forța PL '93 a crescut în perioada următoare, îndeosebi prin înglobarea unor parlamentari ai PNL-CD și PAC. Un alt congres al "unificării" liberale a avut loc în zilele de 26 și 27 februarie 1993 la Brașov, protagoniștii fiind de astă dată PNL și NPL. Dacă fuziunea celor două partide
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
de vedere, președintele putea semna decretul de convocare a referendumului. Înainte de a reaminti cum au stat lucrurile în realitate, o scurtă discuție despre "votul uninominal" ni se pare absolut necesară. Să spunem întâi că reforma electorală a preocupat clasa politică îndeosebi după alegerile din 1996, perioadă în care au fost lansate și diferite proiecte de acest fel, printre primele numărându-se cel elaborat de Alianța pentru România, pe atunci nou venită pe scena politică. Ulterior, tema a fost reluată apăsat de
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
s-a născut la Iași (1895), și-a făcut studiile în orașul natal și perfecționarea la Paris. A fost elev al profesorilor Tănăsecu și Hortolomei. În 1929 devenea conferențiar, concomitent absolvind Conservatorul de Muzică. Era un om cult, iubea artele îndeosebi muzica, era calm, bun pedagog și didact. Corect până la severitate, dorea ca fiecare să promoveze după pricepere și îndemânare. Prof. Buțureanu a fost un operator talentat, elegant, fin, respecta țesuturile. Nu accepta ca o operație odată planificată să fie amânată
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
care variază în funcție de țară și zonă, iar în cadrul acestora chiar de la o fermă la alta, corespunzător condițiilor specifice pe care acestea le întrunesc. În cele ce urmează se vor prezenta principalele tehnologii grupate pe sisteme de îngră șare, insistându-se îndeosebi asupra celor care se utilizează în fermele organice sau întrunesc perspective de adoptare. Tehnologia de îngrășare în sistem extensiv. Acest sistem întrunește, la rândul său, mai multe metode care, în general, se bazează pe întreținerea animalelor pe pășuni naturale, fără
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
trei indicatori statistici de tipul mediilor și al proporțiilor. Deși ideile de bază se aplică deopotrivă și în afara acestor limite, procedeele și calculele devin mai complicate. Astfel, când trebuie făcute comparații între diferitele secțiuni ale populației (denumite tehnic domenii) și îndeosebi atunci când aceste domenii traversează straturile schemei de eșantion, procedeele de estimare și cele legate de eroarea de eșantionare devin complicate. Înainte de toate, putem simplifica explicațiile prin presupunerea că s-au folosit peste tot procedee de estimare nedistorsionate. Aceasta este o
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
a venitului (persoanele fără venit). Nivelul de proporții al măsurării, fiind nivelul cel mai tare sub aspectul îndeplinirii condițiilor formale ale măsurării, poate fi convertit în niveluri mai slabe (interval, ordinal nominal). Această trecere între nivelurile de măsurare este posibilă îndeosebi pentru caracteristicile cantitative continue, care pot fi măsurate la oricare dintre cele patru niveluri. Exemplu: Descrierea cantitativă a vârstei (I. Mărginean, 2000, 198-199) Nominal clasificarea populației după categoriile : * copilărie * adolescență * maturitate * bătrânețe Categoriilor li se atribuie valori numerice fără a
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
trei indicatori statistici de tipul mediilor și al proporțiilor. Deși ideile de bază se aplică deopotrivă și în afara acestor limite, procedeele și calculele devin mai complicate. Astfel, când trebuie făcute comparații între diferitele secțiuni ale populației (denumite tehnic domenii) și îndeosebi atunci când aceste domenii traversează straturile schemei de eșantion, procedeele de estimare și cele legate de eroarea de eșantionare devin complicate. Înainte de toate, putem simplifica explicațiile prin presupunerea că s-au folosit peste tot procedee de estimare nedistorsionate. Aceasta este o
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]