3,818 matches
-
mohorât al iernii. Urs o chemă pe doică, porunci să Încingă focul și să aducă lapte cald. — Doică, spuse el, jură-mi că nu spui nimănui nimic. Jură pe mântuirea sufletului tău! Eliberă pruncul din toate valtrapurile În care era Înfășurat. Era un băiețel dolofan, Învelit În scutece scumpe de mătase. Alături, pe o bucățică de pergament, scria: „E botezat și-l cheamă Bodo.“ Găsi și o punguță de piele de Cordoba, din care negustorul scoase uimit o minunată cruce de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vorbă spuse tânărul cavaler. Hai afară, omule, aici ne sufocăm amân doi. Cum poți trăi În asemenea fum? Fă o gaură În tavan, că altfel Într-o zi o să te găsească Înăbușit! — Ai dreptate, stăpâne, spuse celălalt. Era o mogâldeață Înfășurată Într-o sumedenie de cârpe murdare, din care nu se deslușea decât cocoașa uriașă și rotundă, care-i ascundea În Întregime capul și umerii. Hai, lasă cocoașa, Îndreaptă-te, că te-o durea spatele. Pe mine vrei să mă duci
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
era prima oară că Îl vedeau astfel... — Plecăm, spuse el. Hildebrand, pregătește totul. Luăm cu noi toți oamenii, afară de paza castelului. Pune-l pe scutierul Arnold În frunte, el vede pe Întuneric de parc-ar fi o mâță. Oamenii să Înfășoare În zdrențe copitele cailor. Nu vreau facle, nu vreau lumini, nu vreau zgomot. Vreau o armată de umbre tăcute. Nimeni nu trebuie să știe c-am plecat. De Îndată ce ieșim, se Închid porțile castelului și nu mai iese nimeni. Nimeni, nici măcar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
moarte... Se Îndreptară grăbiți către grajduri, unde țăranul primi zâmbind banul de argint pe care Simeon i-l puse În palmă. Se vede că-i grozavă domnișoara, dacă-ți dai toată simbria pentru ea, rânji el, cântărind din ochi mogâldeața Înfășurată În zdrențe, din care răsărea numai o față murda ră sub o basma trasă pe frunte. Pe Sfântul Trudpert, aproape că am mustrări de cuget că ți-am luat atâția bani! adăugă el râzând. Fugarii se urcară În căruță, se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
niciodată în Buenos Aires, se apără poetul local. N-am nici o lețcaie în buzunar ca să fi plătit clopotarii Sătmarului...! Moartea observă că arabescurile mânerului seamănă cu niște cârpe: încercă să-și tragă înapoi mâna de pe cuțit, dar pânzele cleioase i se înfășurară pe degete precum fâșiile de pe trupul muribunzilor. Icni, se smulse și sări în apele Someșului bolborosind printre reziduurile orașului și cioturi de rădăcini. Poetul local țâșni de pe bancă fredonând: "De la crâșmă am venit... Tra la la ... Din pământ ne naștem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de Santa Barbara. O pereche de tineri căsătoriți făceau baie În ocean. Tânara s a avântat ceva mai departe În apă. La un moment dat a scos un țipăt Înfiorător și a dispărut. Ce se Întâmplase? O caracatiță enormă a Înfășurat-o În tentaculele ei și a dispărut cu prada, În fața ochilor soțului ei, Înnebunit de durere. Hotelul În fața căruia ne oprim ne dă impresia unei mari vile particulare. După ce ne convingem că e hotel, luăm o cameră care ne jenează
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
rănilor lăsate de luptele ce au avut loc Între 1914-1918. La ora 14 intrăm În Verdun. Îmi vine În minte o poză publicată În 1915 de ziarul Universul pe care o admiram ca elev al liceului din Tulcea; cetatea Verdunului Înfășurată de un steag roșu, iar În contra ei, furios, se repede Kronprințul, În chip de taur, rupându-și coarnele. Verdunul a rezistat. El a rămas simbolul rezistenței franceze. Aci s-a semnat un mare act istoric. În Anul 843, fiii lui
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
capului de la copiii mici. Mai este cunoscută sub numele de lotusul cu o mie de petale. Sahasrara integrează toți centrii energetici, asigurând armonia funcționării lor. Sari - bucată de pânză imprimată în culori puternice, lungă de aproximativ 6 metri ce se înfășoară în jurul trupului de către femei. Este cel mai popular element feminin de îmbrăcăminte atât în India, cât și în Bangladesh, Pakistan, Nepal, Sri Lanka... Este obligatoriu în ocaziile speciale. Shoe beat - (în engl.: bătaie de picior). Procedeu de purificare în Sahaja Yoga
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
românesc” din Bucovina, București 1905, p.215 situația politică din Bucovina acelui timp: „De o parte aristocrația, alcătuită din coborâtori ai mazililor, boiernașilor celor mici și mai mici ai Moldovei, din armeni și evrei bogați, care au fost și ei înfășurați în mătasa unui titlu de cavaler și baron - culmile până la care se înalță „aristocrația” băștinașă. În sfârșit, din străinii pe care îi aduc funcțiile, căsătoriile cu bucovinene și afacerile (...). Aristocrații au pierdut în mare parte moșiile lor, pe care le
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
bucăți de scîndură, cabluri, curele împletite, vînă de bou. După bătaia la tălpi, te puneau să joci pe cîrpe ude, pentru ca tălpile să se dezumfle și să poată continua bătaia. După ce tocau pe tot corpul pînă cădeai în nesimțire, erai înfășurat în cearșafuri ude și urma bătaia pe răni deschise, peste plăgile mai vechi. Erau provocate cu predilecție durerile violente: te obligau să te bați cap în cap cu altul sau să te izbești singur cu capul de pereți pînă se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cameră, va fi omorît. După aceasta, el și cu membrii comitetului său au împletit curelele și au tăbărît asupra celorlalți deținuți. Primul a fost bătut Serca Eugen, pînă cînd a rămas întins pe jos, pierzîndu-și cunoștința. Văzînd aceasta, l-au înfășurat în cîrpe ude, stropindu-l totodată cu apă. Văzînd că leșinul lui Sarca Eugen se prelungește, l-au lăsat în pace și m-au luat în schimb pe mine în primire. Stoian și cu colectivul lui, m-au trîntit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că Într-un anume sens eu, romancierul și gânditorul care sunt este incapabil de „invenție”, de distribuire pe orizontală a unor alte și alte motive și nuclee creatoare! Vrând-nevrând, trist sau vesel, aclamat sau injuriat, calomniat cu fervoare, eu mă Înfășor mereu, obstinat și rigid, Într-un fel, În faldurile acelorași motive, acelorași obsesii ideatice cărora Încerc să le dau diversitate stlistică doar prin strategii epice cât de cât diferite. Dar... Înțeleg că azi În România literelor „lumea” nu are timpul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a atâtor demisii și furibunde renunțări de la acele „idealuri ale tinereții” care, iute, din primii ani ai maturității și ai ciocnirilor sociale, se arată a fi false, un „drog existențial” vândut de pedagogii inconștienți și mediocri, de instituții ce se Înfășoară În falduri de falsă mătase, În fraze bombastice făcute pentru copii sau neputincioși. La acest „liman” sau limită ce sperie, poate, În primul rând pentru marea, „fizica”, „primejdioasa” ei apropiere de ceea ce se numește moarte. Da, mai știi, dacă bătrânețea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
apărând peste tot, ceea ce însemna nu numai o constantă reamintire a ceea ce se pierduse, dar și un avertisment a ceea ce avea să vină, plus montajul interminabil al reportajelor CNN în care oamenii păreau copleșiți de un fel de stupoare, unii înfășurați în steagul american, iar ca fond muzical se insinua în surdină Bruce Springsteen cântând We Shall Overcome. Au existat mult prea multe clipe înspăimântătoare, când cei rămași în viață i-au invidiat pe cei dispăruți, mulți oameni mutându-se la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de petrecere. Totul era imaculat. Confuză și impresionată, stafia se zgâia la vaza plină cu lalele proaspete care trona în mijlocul mesei din bucătărie. Marta era deja prezentă, făcându-și de lucru cu aparatul de cafea espresso Gaggia, în timp ce stafia mahmură, înfășurată în șicul cearșaf Frette plutea prin bucătărie, sprijinindu-și o clipă fruntea încinsă de frapieră (stafia observă cu amărăciune că era goală) înainte de a se prăbuși într-un scaun la masa rotundă din colțul îndepărtat al încăperii. Marta era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
l Zona orașului în care locuiam părea inventată și fracturată și modernă: clădiri înclinate cu largi distanțe între ele și fațade semănând cu niște panglici vălurite și lespezi de ciment care păreau să plutească unele desupra altora și firme electronice înfășurate în jurul clădirilor, apoi monitoare gigantice cu ecrane din cristale lichide și benzile care afișau cifre și procente ale cotațiilor bursiere și totodată știrile de răsunet ale zilei, tribunalul decorat cu tuburi de neon, Jumbotron-ul TV cocoțat deasupra complexului comercial Bloomingdale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ce reacție trebuia să stârnească o rochie ispititoare de vară - o propunere carnală. M-am dus imediat la ea, iar ea se săltă cu fundul pe birou, desfăcându-și picioarele, eu am pășit între ele, după care și le-a înfășurat în jurul taliei mele, strângându-mă în timp ce mă aplecam spre ea. Totul era extrem de încurajator. - Un adulator? întrebă ea calm. - Nu - atunci i s-ar fi alocat zece minute. Ne-am sărutat. - Atât de democratic, oftă ea. - Hei, face parte din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
t t a c h m e n t s Odată cu întoarcerea cunoștinței de sine mă simțeam mahmur, deși nu eram. Voiam o țigară, dar mi-a trecut. Orele s-au estompat în timp ce stăteam pe verandă pe un scaun. Mă înfășurasem într-o pătură și am ieșit pe verandă să stau pe scaun. Când cerul deveni un imens ecran alb, m-am uitat în sfârșit spre casă cu privirea mea de insomniac, în timp ce locatarii de-abia începeau să se trezească. Blândețea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
rog, am gândit. Vă rog, salvați-l careva. Îndată ce dădu peste cap restul de votcă, ieși din jacuzzi, întinzându-se după prosopul care zăcea pe șezlong. După ce se șterse, dădu jos chiloții de baie și îi întinse pe șezlong. Se înfășură cu prosopul și se deplasă destul de nesigur spre casă, lăsând un șir de urme de pași uzi care se uscară rapid pe placa de ciment. Aparatul de filmat făcu o pauză, apoi se grăbi se dea colțul casei și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
al râului sunt învăluite într-o ceață ușoară. Tajo formează o imensă fâșie albastră la orizont, traversată în acel moment de trei feriboturi în direcții opuse - două dintre ele duc pasageri pe celălalt mal, ca spre o altă lume. Râul „înfășoară” Lisabona pe o lungime de 15 km, prezența sa este perceptibilă din toate zonele orașului. Malurile îi sunt legate de imensul pod 25 Aprilie, suspendat la o înălțime de 60 m deasupra apei. (Merită să notez câteva date despre el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
meciului, și în tribune. Merg prin piață să contemplu cât mai multe „exemplare” din acestea pitorești. Sunt tineri și adulți între 20 și 40 de ani, dar englezii arată întotdeauna mai bătrâni. Doi suporteri, răpuși de alcool, dorm pe caldarâm, înfășurați în steagul Angliei. Cum e înghesuială, lumea pășește peste ei cu grijă. Înduioșătoare imagine. Libertatea și dreptul individului de a se tăvăli pe jos, de a urla, de a fi puțin animal. Mă gândesc ce vor face grupurile acestea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
chitară. Un fel de Vîsoțki polonez, bine cunoscut publicului, judecând după reacția lui entuziasmată. Tipul e înalt, îmbrăcat în costum negru, larg, care i se potrivește perfect, dându-i un aer de etern și sprinten călător, având și o năframă înfășurată în jurul capului. Are o față tăioasă, arămie, nas ascuțit, ochi negri, obraz năpădit de o barbă scurtă. Cântă cu voce tare, iar cuvintele parcă șfichiuiesc caldarâmul. Publicul e conectat și... avizat, pentru că fredonează la multe dintre cântecele interpretate de poet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu idealul de „egalitate”, unul, de altfel, oarecum recent instalat în psihologia umană. Nu știu și nu aș putea „demonstra” cu argumente cât de cât „raționale” de ce cred acest lucru, și anume că asistăm la „nașterea unei legende” ce se înfășoară în jurul numelui lui Nichita Stănescu. Dar, cum o spuneam mai sus, există și legende care „pălesc” după un timp, după o generație sau două, și cu atât mai surprinzătoare sunt „legendele” care traversează secolele și moravurile. De aceea nu insist
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și ale tabernacolului. Există vreun expert mai exact în probleme religioase ca Marcel Proust? 4. Mormântul Sfânt și câteva chestiuni profane Iar făcându-se seară, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif [...] și luând trupul, L-a înfășurat în giulgiu curat de in și L-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă și, prăvălind o piatră mare la ușa mormântului, s-a dus [...]. După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
streașina verde, o privighetoare cânta așa de puternic, încât îi auzeam deslușit gâlgâitul gușii. Era așa de aproape, încât dacă aș fi întins mâinile, am fi dat de ea. Ne amețea cântecul ei de foc, ca o revărsare strălucitoare, ne înfășura ca într-o nebunie; și din sălciile din împrejurimi și din livezile costișelor veneau răspunsurile în prelungi tremurări melodioase și arzătoare (...). Și nici un glas, nici o ființă omenească pe uliți. Eram singur și așteptam să se întâmple ceva, o minune poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]