4,859 matches
-
acuzația de răpire și viol. Cred că... — Domnule, aș dori să mai Încerc o dată cu ei. — Lasă-mă să termin. Doi: Încă nu am identificat celelalte trei victime. Doctorul Layman face ore suplimentare și primim zilnic patru sute de telefoane de la persoane Îngrijorate pentru apropiații lor dispăruți. Există o șansă foarte mică să fie mai mult decît niște crime asociate unui jaf și dacă așa stau lucrurile, vreau ca tu să-i dai de capăt Întregii povești. Începînd din clipa asta, ești ofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe Inez Soto să vorbească. PÎnă acum a refuzat. Dar Exley se ocupă de ea, iar Exley e foarte bun. — Thad, nu mă cramponez de false orgolii. Chiar dacă eu sînt căpitan, iar Dudley e doar locotenent, o să Împărțim comanda. — Mă Îngrijorează inima ta. — Un atac de cord acum cinci ani nu mă transformă Într-un handicapat. Green rîse. — Am să discut cu Parker. Dumnezeule, tu și Dudley! Ce pereche! Jack găsi ce Îl interesa: un magnetofon pentru Înregistrarea convorbirilor telefonice, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Drive aproape dus, amețit, cu membrele amorțite. Lynn, pe veranda ei, privea ploaia. Bud alergă spre ea. Femeiea Îl Întîmpină cu brațele deschise. El alunecă și-și recăpătă echilibrul sprijinindu-se de ea. Lynn se retrase. Bud spuse: — Am fost Îngrijorat. Te-am tot sunat seara trecută, Înainte ca lucrurile să o ia razna. — Cum să o ia razna? — Îți spun mîine dimineață. Povestea e prea lungă ca s-o Înșir acum. Cum s-a...? Lynn Îi atinse buzele. — Le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
duc... Am să fiu acolo. — Și eu. Apropo, eu și White nu i-am relatat lui Gallaudet ce a spus Stanton. Mi-am zis că e bine să știi. — Mulțumesc, sergent. — Mulțumește-i lui White. El ar trebui să te Îngrijoreze. Fisk Îl Întîmpină la fața locului - o casă imitînd stilul Tudor, iluminată de faruri, cu mașini de poliție și mașinile de la laboratorul criminalistic trase pe gazon. Ed veni În goană. Fisk Îl puse la curent, vorbind telegrafic: — O vecină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
miezul nopții, atât de frântă de oboseală și cu picioarele atât de umflate în pantofii din alte timpuri, încât nu-i mai trebuia mult să adoarmă, epuizată, după ce-și pieptăna îndelung în fața oglinzii părul de culoarea oțelului. Ce-o îngrijora, cu cât se scurgeau anii, erau banii tot mai puțini. S-a hotărât cu greu să-și ia un subchiriaș, în cămăruța de lângă bucătărie, cu intrare din vestibul. Norocul ei că mai avea un closet de serviciu, așa încât, oricine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Au început iar să sune să mă-ntrebe că de ce mă duc și cum de-i las să mă taie“, a spus, întinzându-se să oprească aparatul de radio. „De două zile mă tot pisează când una, când alta.“ „Sunt îngrijorate.“ „Îngrijorate, pe naiba! N-au ce face! Și pe urmă nici nu vreau să văd pe nimeni și nici să stau de vorbă despre asta.“ Au tăcut un timp. Se simțea obosită de drumul făcut, de viermuiala orașului, de telefoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu că sunt abateri? Și Meme tăcea. Și Ilușcă iarăși, mai ascuțit: consideri sau nu că sunt abateri? Nu sunt, a spus Meme. Și atunci s-a deschis ușa și a intrat Patriciu, impunător, cu chipul impenetrabil și totuși puțin îngrijorat și îndârjit de ceva, s-a așezat și i-a șoptit ceva lui Panaite și s-a aplecat și Ilușcă și i-a șoptit și lui și ne uitam ca la o poartă nouă până a zis din nou Ilușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Făcându-l să uite că în învălmășelile lumii e nu numai imposibil să socoți că ai putea contrapune mereu voința ta voinței celorlalți, la fel de aprigă ori poate și chiar mai aprinsă, ci că e chiar o cutezanță care irită, nemulțumește, îngrijorează și sperie, încât își merită o pedeapsă pentru domolire. Negândindu-se nici măcar o clipă că de mult își pierduse nevinovăția și că din acel moment nu mai era nici el atât de curat pe cât voia să fie ceilalți și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am simțit brusc un val de prietenie față de Patrick. Știi ceva? Eram sigur că această carte este ideală pentru piața de acum, dar nu pot să-ți spun ce mare nevoie aveam să te aud pe tine spunând asta. Eram îngrijorat, pentru că e total diferit de celelalte romane ale mele... — Nu e chiar atât de diferit, spuse el făcând un gest cu mâna. — Nu crezi? — Există, de exemplu, o asemănare stilistică evidentă între materialul ăsta și ultima ta carte. Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ochilor ne țâșneau lacrimi plăcute de fericire. Bineînțeles că drumul înapoi era cu totul altceva. De obicei trebuia să coborâm de pe biciclete și să le împingem. Fiindcă eram copii cuminți, în mod nefiresc, cred acum - știam că părinții noștri se îngrijorau dacă lipseam mai mult de două ore, ceea ce însemna că la început vizitele noastre tindeau să fie răzlețe și pe fugă. Ne luam cu noi cărți, creioane, hârtie și ceva de mâncat, dar de obicei, din lipsă de elan, sfârșeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
strălucitul viitor, spuse Hilary. Cocktailuri pe terasă peste o jumătate de oră? — Peste un sfert, spuse Roddy. Nu durează mult. Hilary închise ușa după ea și el reluă răsfoirea superficială. Phoebe îl urmărea, tremurând de îngrijorare. Nu știa ce-o îngrijora mai mult - tăcerea lui în privința lucărilor ei sau faptul că până în momentul acela cel puțin nu pomenise nimic despre ceea ce întâmplase între ei în timpul nopții. Stătea în picioare lângă el și își puse fugar o mână pe brațul lui, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să ne exprimăm așa: cum naiba să impunem sancțiuni la ceva ce nu vindem de la bun început? Mm? Thomas zâmbi. — Ai dreptate în privința asta. — Știu că Major nu e de prea mult timp în post și toți suntem un pic îngrijorați că nu știe ce jocuri face. Dar ascultă-mă pe mine - e băiat bun. Face ce i se spune. Sorbi o gură de ceai. Și-n plus, poate că se mută în curând. — Deja? — Așa se pare. Margaret și Nigel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
De data asta doctorul o ascultase mai atent. Îi examină gâtul când ea îi spuse de excrescență, care crescuse, spunea ea, cinci centimetri în diametru, și notă tot ce-i spuse despre ea, dar îi mai spuse să nu se îngrijoreze, că frisoanele și nădușelile de noapte aveau cu totul altă cauză, o infecție agresivă, dar tratabilă. Dar nu avea rost să ne asumăm riscuri inutile, așa că a fost programată pentru o consultație la clinică în ultima săptămână din noeimbrie. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
priviri furișe și excitare înfrânată? Sigur că-mi trecuse prin cap. Exista între noiși amândoi știam asta - un curent subteran de sentimente, greu de ignorat și era o nebunie să nu-l recunoaștem. Dar eu doar am zâmbit. — Nu te îngrijora, am spus, îndreptându-mă spre bucătărie să aduc două cești cu cacao. Sexul n-a fost niciodată mai departe de gândurile mele. portjartier ciorapi orgie erecție prohab protuberanță decolteu striptease sfârc negru sutien a pipăi butoni ciorapi din plasă dezbracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să mă mobilizez să mă uit la ele sau măcar să le scot din ambalaje. După-amiază m-am dus la apartamentul lui Findlay să văd ce hârtii furase. Nu-mi spuneau nimic nou. În schimb, am fost indignat sau uluit sau îngrijorat de scrisoarea Tabithei, iar față de dovada concretă pe care o aducea că le scrisese editorilor și îi implorase să-i furnizeze serviciile mele când eu nu nici măcar nu știam de existența ei, nu puteam decât să manifest in interes cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și nu reuși să-i găsească nici un cusur. Dacă-mi pot permite, continuă Mark, nu-ți stă în caracter să te lași cuprins de greața la modă în privința asta. — A, nu e vorba de mine, spuse Henry. Pe noi ne îngrijorează Ministerul de Exterme și Howe, sentimentalul ăla laș care le taie entuziasmul. El e cel care ezită să vândă. — Și ce-o să se întâmple? — Având în vedere ce mi-ai spus, continuă Henry, instalându-se mai adânc în fotoliu, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în timp ce Serge Dessault, fiul marelui Marcel Dessault, care construise singur industria aeronautică franceză, a fost primit cu ovații demne de un star pop când s-a apropiat de stand. — Am crezut că vor fi unele restricții, spuse Graham, care se îngrijorase pentru că-și luase aparatul foto în Irak și acum se blestema că nu-și adusese camera video. Louis părea surprins. — Dar de ce? Nu este o adunare secretă. Toată lumea trebuie să fie deschisă, să ne arătăm realizările cu mândrie. Sunt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care urmă acestei declarații a fost mai puternic ca oricând. A fost urmat de o lungă tăcere. Cuvintele lui Michael păreau să fi avut un efect deosebit: numai Hilary rămase ferm neimpresionată. — Ca să fiu sinceră, nu văd de ce ne-am îngrijora. În fond, până acum ești singurul care a fost atacat. — Hai, zău, spuse Michael. Știm toți că a fost un accident. Doar nu sugerați... — Ați putea să terminați? Roddy interveni brusc. Încep să consider că această conversație începe să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai uităm o dată, pentru orice eventualitate. Phoebe îl conduse după un colț, apoi urcară câteva trepte și apoi parcureseră trei, patru culoare scurte și întunecate. — Sst! Ascultă, spuse Michael, punându-și mâna pe brațul ei. Se aud glasuri. Nu te îngrijora, e televizorul. Deschise ușa, ieșind la iveală o cameră goală, doar cu o canapea, o masă și un televizor alb-negru care era pus pe Actualitățile de noapte. Fără a fi văzut, Jeremy Paxman intervieva un tânăr ministru răvășit al apărării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și îi ucide folosind metode inspirate din cele mai crude scene din tragediile lui Shakespeare. Roddy se ridică în picioare. — Plictiseala, nu altceva, mă face să sugerez să părăsim această obositoare linie de investigație și să facem ceva concret. Sunt îngrijorat pentru Dorothy. Cred că ar trebui să ne împărțim și s-o căutăm. — O clipă, spuse Thomas. Aș vrea să-l atac pe expertul nostru în filme pe propriul teren, dacă se poate. Se lăsă pe speteaza scaunului și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mă înșel foarte tare, e la fel de sănătoasă la cap ca și mine. Ceva mai sănătoasă, poate, spuse Phoebe. Dar nu vorbi suficient de tare ca să te facă auzită. Capitolul 8 Băiatul din camera din dos Michael nu treabuia să se îngrijoreze că o scoală pe Tabitha din somn. Din camera ei venea lumină, ușa era descuiată și ședea în pat în capul oaselor tricotând și ascultând un radio cu tranzistori pus pe noptieră. — A, Michael! exclamă ea. Ai venit mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
viteză și se desprinse de suprafața apei, ridicându-se lin în aer. Se uită după el până când nu mai rămase decât o pată neagră pe albastrul cerului. Apoi se întoarse și intră în casă. Avea inima grea de presimțiri. Era îngrijorată pentru Michael; îngrijorată că se aștepta deja la prea multe de la ea, îngrijorată că preocuparea lui pentru trecut era obsesivă; chiar adolescentină. Era greu să-și amintească uneori că era cu șapte sau opt ani mai mare decât ea. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
obsesivă; chiar adolescentină. Era greu să-și amintească uneori că era cu șapte sau opt ani mai mare decât ea. Era îngrijorată că relația lor ar putea avansa prea repede, în direcții pe care ea nu le putea controla. Era îngrijorată că nu găsea nici un motiv real - dacă era cinstită cu ea însăși - pentru care o începuse. Se întâmplase totul prea repede - și din motive nepotrivite - pentru că ei îi era milă de el, pentru că era și ea speriată și avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Mașina s-a oprit brusc, fără a izbi ceva sau pe cineva, iar mie mi-a scăpat un suspin de ușurare. — Sunt chiar acum În mașină, Miranda, ajung În câteva minute În parcare. Am presupus că era de bună seamă Îngrijorată cu privire la starea de fapt, așa că am asigurat-o că nu era nici o problemă și că aveam să ajungem - și eu, și mașina - cât de curând, În perfectă stare. — Mă rog, m-a Întrerupt ea nepoliticos. Vreau să o iei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe birou, pentru că mă clătinam pe picioare. Adică, noi nu mergem la toaletă fără a elabora În prealabil o strategie de război? Chiar stătuse ea În biroul ăsta În ultimele cinci ore și Își disciplinase vezica urinară numai pentru că fusese Îngrijorată că o femeie aflată dincolo de Atlantic avea să sune În cele două minute și jumătate cât i-ar fi trebuit să dea o fugă până la toaletă? Se pare că da. Suna cam dramatic, dar am presupus că Emily era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]