4,549 matches
-
perioada lui Iuliu Barasch (1815-1863), a lui Iacob Psantir și a fraților Schwarzfeld. În domeniul istoriei medicinii evreiești a publicat lucrări de valoare ca: Marele Rabin a decedat pe data de 15 aprilie 1972 la Paris, unde a fost și înmormântat. În prezent, fiul său, Joseph, trăiește în Belgia, păstrând o parte din arhiva și corespondența tatălui său.
Meyer Abraham Halevy () [Corola-website/Science/310460_a_311789]
-
Alexandru Io(a)n Solomon (n. 25 februarie 1834, Craiova - d. 14 ianuarie 1875, București, înmormântat la Colentina) a fost un general român de divizie, comandant al "Diviziei București" și politician român, ultimul Ministru de Război al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Alexandru Solomon s-a născut la Craiova în casa de pe strada Păltiniș nr. 1, care
Alexandru Solomon (general) () [Corola-website/Science/304954_a_306283]
-
o vărsare de sânge, dar generalul l-a acuzat pe Ghica „că demoralizează trupa prin șovăiala lui”. Urmarea a fost demisia politicianului la cererea domnitorului Carol I. Solomon a murit timpuriu, la vârsta de nici măcar 41 de ani și este înmormântat la Colentina, în biserica familiei Ghika, Teiul Doamnei.
Alexandru Solomon (general) () [Corola-website/Science/304954_a_306283]
-
Averescu și Gheorghe Mărdărescu. Pentru o scurtă perioadă a fost ministru de război în guvernul condus de generalul Constantin Coandă, în perioada 24 octombrie - 28 noiembrie 1918. A murit în iulie 1919, din cauza unei boli infecțioase cu evoluție galopantă, fiind înmormântat la Mărășești. Ulterior, osemintele sale au fost mutate într-un sarcofag la Mausoleul de la Mărășești. s-a născut în familia unui învățător de țară dintr-un sat de lângă Târgu Bujor, fiind cel mai mic dintre cei 4 copii ai familiei
Eremia Grigorescu () [Corola-website/Science/304967_a_306296]
-
a remarcabilului actor, promotor activ al valorilor naționale și culturale, semnatar al Declarației de Independență a Republicii Moldova, regizor și interpret de muzică"”. Compania publică Teleradio-Moldova va transmite în direct funeraliile și ceremonia de înmormântare a actorului. Mihai Volontir a fost înmormântat cu onoruri militare la Cimitirul Central din strada Armenească din Chișinău, iar la funeraliile sale au participat înalți oficiali de stat și ambasadori străini. În 1996 a fost distins cu Medalia „Meritul Civic”. La începutul anilor 2000 i-a fost
Mihai Volontir () [Corola-website/Science/304959_a_306288]
-
grav în anul 1916. Donează o mare parte din colecțiile sale statului francez. La 29 ianuarie 1917 se căsătorește la Meudon cu Roșe Beuret. Roșe decedează pe 14 februarie; Auguste Rodin se stinge din viața pe 17 noiembrie. Amândoi sunt înmormântați în cimitirul din Meudon. La 4 august 1919 "Muzeul Rodin" din Paris își deschide porțile pentru accesul publicului. Într-o epocă în care interesul pentru mișcare, pentru instantaneu, pentru înregistrarea fidelă a senzațiilor de spectacolul realității a dus la apariția
Auguste Rodin () [Corola-website/Science/304966_a_306295]
-
Augustus. Toate au rămas lipsite de succes, chiar după moartea lui Augustus, urmașul său, Tiberius, nu l-a rechemat la Roma. Conform cronicei lui Heronim, Ovidiu ar fi murit în anul 17 d.Hr. la Tomis, unde a fost și înmormântat, dar această dată nu este sigură. Din poemul calendaristic "Fasti", I, versurile 223-226, rezultă că în primăvara anului 18 d.Hr. poetul era încă în viață. Pentru piatra sa funerară, Ovidiu a compus - în parte patetic, în parte ironic - următorul
Publius Ovidius Naso () [Corola-website/Science/297061_a_298390]
-
la o clinică din Neuilly-sur-Seine, dar starea sa nu s-a îmbunătățit. Pe 10 mai a fost transportat cu trenul la sanatoriul Lŏw din Viena, unde a decedat pe 18 mai la vârsta de 50 de ani. Mahler a fost înmormântat la cimitirul Grinzing după cum i-a fost dorința. Alma, la ordinele medicilor, a fost absentă, dar printre cei care au participat la funeralii s-au numărat Arnold Schoenberg (pe a cărui coroană l-a descris pe Mahler drept „Sfântul Gustav
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Senatoriale “Decembrie 1989″: “Nu este nici o îndoială în faptul că generalul Gușe a murit normal. Era bolnav de multă vreme de cancer, așa că orice variantă în legătură cu dispariția suspectă a generalului nu-și are rostul” (“Timișoara” 5 aprilie 1994). A fost înmormântat cu onoruri militare în curtea bisericii din satul natal (Spătaru, Buzău), ctitorită de general și unde i s-a construit ulterior un frumos monument de marmură. Cu o zi înainte de înmormântare, corpul său neînsuflețit a fost adus la casa părintească
Ștefan Gușă () [Corola-website/Science/304994_a_306323]
-
copii din două căsătorii. Moare la data de 21 noiembrie 1555 la Chemnitz. Saxonia aflându-se în perioada de după "Reformație", conducerea protestantă a orașului refuză îngroparea lui, a unui catolic în cimitirul comunității din Chemnitz, astfel că Agricola va fi înmormântat în curtea bisericii din Zeitz.
Georgius Agricola () [Corola-website/Science/305023_a_306352]
-
mutat în Ungaria. În anul 1179 a ctitorit Mănăstirea cisterciană de la Igriș, abație-filială a mănăstirii călugărilor cistercieni de la Pontigny. Împreună cu regele Bela, a avut șase copii: Ana a murit în 1184, la vârsta de 30 de ani, și a fost înmormântată în orașul Székesfehérvár. În anul 1848, mormântul ei a fost desfăcut, iar rămășițele pământești ale reginei au fost transferate, alături de cele ale soțului ei, în Biserica Mátyás (în ), din Buda, azi cartier al Budapestei, pe malul drept al Dunării.
Ana de Châtillon () [Corola-website/Science/305024_a_306353]
-
campanie a fost purtată în Halici și Lodomeria în 1189, soldându-se însă cu un eșec. În anul 1190, el a promis că va participa la cruciadă, dar nu avut timp, pentru că în 1192 a încetat din viață. A fost înmormântat în bazilica de la Székesfehérvár. În prezent, rămășițele sale pământești se odihnesc în sarcofagul aflat în capela funerară din subsolurile Bisericii Mátyás, din Buda, alături de cele ale soției sale, Ana de Châtillon. Împreună cu soția sa Ana de Châtillon, Béla a avut
Béla al III-lea () [Corola-website/Science/305021_a_306350]
-
Comisie mixtă bulgaro-română, având misiunea de a supraveghea transferul de populații. Partea română a mai depus unele eforturi, fără șanse de succes, de a menține zona Caliacra - Balcic, care fusese unul din locurile preferate ale Reginei Maria și unde era înmormântată inima reginei. La 9 august 1940 regele Carol al II-lea mai trimitea instrucțiuni lui Eugen Filotti să insiste asupra acestui punct. Partea bulgară a fost intransigentă în această privință, și după cedarea Cadrilaterului, inima reginei a fost reînhumată la
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
de pe lângă Institutul Român pentru Relații Culturale cu Străinătatea. În același timp s-a înscris în Uniunea Scriitorilor. Din 1957 până la sfârșitul vieții, Eugen Filotti a publicat numeroase traduceri literare precum și lucrări de artă. A murit la 1 iunie 1975 fiind înmormântat la Cimitirul Bellu din București.
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
tras o brazdă adâncă, de hotar, între moșia lor și cea a satului Chiperceni. Pe moșia satului sunt două movile funerare rămase de la triburile nomazilor veniți din stepele asiatice peste băștinașii sedentari, cu scopuri de jefuire. În ele au fost înmormântați migratorii răpuși în lupte de către băștinași. Movilele ne vorbesc despre faptul că localitatea este mult mai veche, acest fapt este atestat documentar, document în care se vorbește despre aceste locuri și despre un neam de boieri cu nume Beiu. În
Biești, Orhei () [Corola-website/Science/305193_a_306522]
-
Vîrlan (anul nașterii nu se cunoaște) a activat la Mitropolia Basarabiei la începutul anilor treizeci ai sec. XX fiind mâna dreaptă a mitropolitului Gurie Grosu. Ulterior este numit stareț la mănăstirea Țigănești. A decedat la 20.07.1933 și este înmormântat pe teritoriul aceluiași locaș sfânt, în partea dreaptă a Bisericii de vară. Gheorghe Andronache (08.04.1893 - 14.03.1970, Barlad), nepotul protosinghelului Dosoftei, este unul din partizanii unirii de la 1918. Organizează Garda călare a Sfatului Țării. Din august 1917
Biești, Orhei () [Corola-website/Science/305193_a_306522]
-
movilele mari, înalte de 8-10 m, de pămînt - peste 20 la număr, ridicate cu mult înainte de apariția satului, cu multe veacuri în urmă. S-au dat lupte pe aici între băștinași și nohaici, care le prădau avutul. Războinicii răpuși erau înmormîntați sub acești tumuli. După prima mențiune următoarea intervine abia la 24 apr. 1902. Din ea aflăm că preotului Arefa Batițchi de aici i se conferă Crucea cu diamante a Sinodului. Chiar și în listele recensămîntului din 10 noiem. 1940 Groznița
Groznița, Briceni () [Corola-website/Science/305224_a_306553]
-
a fost reparata. Timp de secole ea a fost mama spirituală a creștinilor din Măcăreuca, a familiei boierești și a celor care au trudit pe moșia dinastiei Russo. În fața pridvorului bisericii se află și azi o cripta, în care sunt înmormântate soția boierului Nicolae Russo și o nepoata de-a ei.
Măcăreuca, Drochia () [Corola-website/Science/305228_a_306557]
-
de locuințe, se găsesc diferite obiecte tipice pentru cultura moldovenească. Așezările vechi erau părăsite adesea din cauza războinicilor nomazi de câmpie. care au hoinărit pe aici de mai multe ori Nomazii obișnuiau să facă movile de pământ pe locurile unde erau înmormântați decedații, ortacii lor de ceata. În Buzdugeni s-au păstrat până în epoca contemporană 7 movile funerare. Satul de azi, situat la 22 km vest de centrul raional., la 28 km de st. c. f. Brătușeni și la 224 km de
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
afla un debarcader de unde barjele (șalupe) grecești se încărcau cu cereale care erau transportate apoi pe calea apelor spre sud în Grecia. Aceasta ne-o mărturisește și piatra funerară instalată la mormîntul unui marinar grec decedat în anul 1895 și înmormântat în cimitirul satului. Ultima mențiune o face A.Eremia „Pogănești este un derivat toponimic cu sufixul-ești din antroponimul Pogan. Să se compare cu alte două sate din Moldova a căror etimologie, după cum mărturisesc documentele, sunt antroponimele Pogan și Pogănel. Pogănești
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
și la moment comuna Pogănești are două sate Pogănești și satul Marchet. Este necesar de a menționa și alte evenimente care au avut loc în istoria recentă a satului. În 1964 decedează parohul bisericii din sat, Titu, care a fost înmormântat în cimitirul satului. În locul lui a fost numit alt preot, care datorită unor localnici a fost nevoit să părăsească satul fiind învinuit că ar fi comunist. Autorităților atât și le trebuia; au închis biserica pentru o lungă perioadă de timp
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
condusă de un pastor penticostal român, la fel ca și încoronarea fiului său Florin Cioabă ca "rege al rromilor de pretutindeni", celebrată tot de un penticostal, afiliat la Congregația Adunarea lui Dumnezeu-Assemblies of God din S.U.A. Ion Cioabă a fost înmormântat în Cimitirul Municipal din Sibiu. La moartea sa, Iulian Rădulescu i-a omagiat memoria: "Moartea lui Cioabă este o mare pierdere pentru etnia rromilor. Era un om înțelept și foarte activ pe plan politic" . În Programa școlară de "Istoria și
Ion Cioabă () [Corola-website/Science/305986_a_307315]
-
Sintagme sau Nomocanonul lui Matei Vlastareș”", cerută de Alexandru Lăpușneanu (care a trimis-o în anul 1561 țarului Rusiei Ivan IV cel Groaznic). Episcopul Macarie a trecut la cele veșnice la data de 1 ianuarie 1558, în orașul Roman, fiind înmormântat în biserica de la Mănăstirea Râșca. Era considerat de către contemporanii săi ca om învățat; cronicarul Eftimie îl numeste “învățător al Moldovei”. Episcopul Macarie este cunoscut ca fiind autorul unei Cronici în limba slavonă, în două variante: prima expune faptele petrecute de la
Macarie (cronicar) () [Corola-website/Science/305999_a_307328]
-
În 1918 are al patrulea copil, o fetiță - Augustina. Se sfârșește Marele Război, dar izbucnește epidemia de gripă (spaniolă) care seceră multe vieți. I se îmbolnăvește grav soția Iuliana, împreună cu fiica Augustina. După o scurtă zăcere, mor amândouă și le înmormântează lângă cei doi copii, în fața bisericuței de lemn din Vidra de Sus. Rămâne numai cu fiul său Tit, orfan de mamă la numai trei ani. Încă din timpul studiului la Gimnaziul din Beiuș, unde a fost mereu printre primii elevi
Iosif Trifa () [Corola-website/Science/306007_a_307336]
-
primind în anul 1995 Premiul statului Israel pentru "contribuția specială la fondarea statului Israel și a societății israeliene". a decedat la data de 19 mai 2006 în kibbutz-ul său. Ben-Aharon și-a donat corpul științei, așa că nu a fost înmormântat, după cum prevede legea mozaică. Printre cărțile scrise de Ben-Aharon menționăm: Referitor la moartea lui Ben-Aharon, Moshe Katsav, președintele Israelului, a afirmat că: "Statul Israel a pierdut pe unul dintre fondatorii săi și un om de un mare caracter social". Primul-ministru
Yitzhak Ben-Aharon () [Corola-website/Science/306038_a_307367]