6,555 matches
-
La 5 (ora 17 - n.n.) sosește și Mihăiță (la Sinaia - n.n.), foarte impresionat de vederea lui Dan”. La Sinaia ,,a venit și Yvonica să-l vază pe Mihăiță. Au fost după masă, amândoi la mine. Atmosferă tristă”. Duminică, 30 mai. Înmormântarea lui Dan Mavros. ,,Toți simțim în noi o nesfârșită tristețe <...> Stăm de vorbă toată după amiaza cu Mihăiță până ce pleacă el la București cu noul Bentley, e foarte fericit cu noua mașină”. Seara, la București, a avut loc înmormântarea lui
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
mai. Înmormântarea lui Dan Mavros. ,,Toți simțim în noi o nesfârșită tristețe <...> Stăm de vorbă toată după amiaza cu Mihăiță până ce pleacă el la București cu noul Bentley, e foarte fericit cu noua mașină”. Seara, la București, a avut loc înmormântarea lui Dan Mavros, dar nu știm dacă a fost prezent și Mihai. E puțin probabil să fi lipsit. Bentley-ul era un automobil decapotabil, de patru locuri, cumpărat de Mihai în 1937, poate în timpul vizitei în Anglia. Marți, 1 iunie. Aflat
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
în fața gării Cotroceni. S-a desfășurat o slujbă religioasă. Apoi a fost dus în Sala cea mare a Palatului Cotroceni. Seara, o nouă slujbă religioasă. S-a luat masa de seară la Cotroceni, probabil cu participarea tuturor rudelor venite la înmormântare. Vineri, 22 iulie. Au loc slujbele religioase de dimineață și de seară. Sâmbătă, 23 iulie. Sicriul a fost luat și depus în Sala Tronului. Au fost primite delegațiile străine. S-au servit mesele obișnuite. Mihai nu putea lipsi. Duminică, 24
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
din tren. S-a format din nou cortegiul, în aceeași ordine ca la București. S-a pornit către mânăstirea Curtea de Argeș. În fața mânăstirii s-a desfășurat o slujbă religioasă. Înhumarea a avut loc în cripta din interiorul bisericii mânăstirii Curtea de Argeș. Ritualul înmormântării fiind terminat, persoanele oficiale au plecat la gară. La ora 18, trenul a pornit spre București, unde a ajuns la ora 22. Luni, 25 iulie. Odată cu pierderea bunicii, care l-a iubit foarte mult, Mihai află că a murit un
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
a apărut obosit, trist, cu capul mai plecat ca totdeauna. A rostit formula de două cuvinte a jurământului, a sărutat crucea, a semnat (jurământul - n.n.). În momentul acesta, membrii Curții plângeau discret, dar pătruns, colonelul Filitti plângea vulgar, ca la înmormântările de mahala, șeful transporturilor regale, Pavelescu, Flondor, mareșalul Palatului, era mai zăpăcit ca totdeauna. Generalul Antonescu, depunând jurământul (față de Mihai I ? - n.n.), a spus vorbele, desigur, care vor rămâne celebre «Dumnezeu să ajute Țării, Majestății Voastre și mie». Regele a
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
de mare emoție în această frescă a suferinței: stupoarea, deruta soldaților trimiși să aresteze noaptea niște "dușmani ai poporului" când, privind pe geamul colibei unde stăteau "dușmanii", dau peste imaginea unei mame dormind alături de cei șase copii mici ai ei; înmormântarea concomitentă a unei nepoate și a bunicii sale; agonia și uciderea, ca să nu moară de foame, a câinelui Haiduc; ridicarea bordeielor din chirpici din colonia penitenciară a Bărăganului. "Dumnezeu a murit în Bărăgan" este o luminoasă revanșă a memoriei asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și, ajutat de șofer, a dus-o pe Silvia în camera ei. La plecarea șoferului, curtea era deja plină de săteni care auziseră de nenorocirea ce se abătuse asupra "refugiaților". Dar timpul nu stătea pe loc. Trebuiau începute pregătirile pentru înmormântare. După datina creștină, bapțea și Silvia au fost spălate, pieptănate și îmbrăcate în haine curate și frumoase. S-a luat legătura cu preotul și s-au pus la punct problemele organizatorice. S-au cumpărat batiste, prosoape, lumânări, colaci. S-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de-al doilea. Preotul și dascălul s-au așezat înaintea celor două care și coloana mortuară trebuia să plece. Deja ieșiseră din curte, dar boii de la primul atelaj nu porneau. Astăzi încă mai trăiesc oameni care au participat atunci la înmormântare și care au rămas impresionați puternic de faptul că prima pereche de boi nu pornea. Căruțașul i-a luat de funie și îi îndemna: Hăis, Ciucurel, hăis! Cea, Florian, cea! Hai, măi! Au venit groparii, încercând să împingă atelajul peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și însângerat al câinelui s-a prăbușit în groapă, rămânând în poziție verticală, poziție în care își îngroapă morții anumite popoare. Cu ochiul stâng pe jumătate deschis privea acuzator spre zenit, în timp ce trupul său asista complet pasiv la ritualul propriei înmormântări, oficiate de bunica mea, care cumula în propria-i persoană întreita funcție de ucigaș, cioclu și Mare Arhiereu al Canidelor. Bunica s-a așezat pe prundiș, s-a lăsat pe spate, sprijinindu-se zdravăn de pământ cu palmele desfăcute, și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aramă, Lumineaz-o pașnic și senin." (S. Esenin) Cu fusta ridicată până la genunchi, împingea cu încăpățânare țărână în groapă, până când aceasta s-a umplut, ascunzându-l definitiv sub pământul primitor pe cel care, odată, cândva, fusese marele carpatin-mioritic, Haiduc. Desigur că "înmormântarea" lui Haiduc nu a avut măreția, grandoarea, fastul și amploarea ritualurilor funebre prilejuite de trecerea la cele veșnice a vreunei celebrități din aristocrația creștină. Dar au fost îndeplinite două cerințe fundamentale: înhumarea și prohodul lapidar și sinistru al bunicii. Odihnește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pentru sicriu, cu părintele și căruțașul. Am plătit tot, tot, tot, cât mi-au cerut. La ce oră va veni preotul? A spus că va fi aici la ora 10. Moș Butu, iartă-mă că nu pot participa mâine la înmormântare, dar... Știu, măi fimeai, știu. Du-te la muncă. Ai grijă de copiii tăi. Să fii sănătoasă! Dumnezeu s-o ierte, moș Butu, și să-i fie țărâna ușoară! Dumnezeu să te-audă, măi fimeai, du-te! Când a intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o margine a gardului cârpocit cu sârmă ghimpată, unde așteptau nepăsători groparii, tolăniți pe lutul galben. Babica, săltată din căruță și balansată imperceptibil pe frânghiile întinse, a fost depusă cu grijă pe pământul rece al gropii. Văzuse și ea multe înmormântări la viața ei și sperase, ca noi toți, de altfel, să ajungă aici cât mai târziu. Acum, preotul își modula ultima litanie pe fondul greco-bizantin al bătrânului isonar, în timp ce cu mâna dreaptă făcea deasupra moartei semnul sfintei cruci cu sticla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
toate o lopată de țărână se depune". Vei ajunge în Iad!!! Amin. 9. SE NAȘTE UN SAT "Eu nu știu nașteri fără de dureri, Și iată, astăzi poți privi sub soare Cu mult mai multe bucurii ca ieri." (N. Labiș) După înmormântarea babicăi, "șantierul minorilor" și-a reluat activitatea de confecționare a chirpicilor, în aceeași formație, dar într-un ritm ceva mai lent. Explicația rezidă în faptul că autoritățile locale au decis începerea construirii clădirilor în care urmau să funcționeze o serie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
tânără, un firicel de sânge roșu îi colora obrazul palid, de la colțul gurii până la bărbie. A tăcut și a închis pentru veșnicie ochii ei căprui și calzi în care mai scânteia o fărâmă de viață." Episodul continuă la fel de zguduitor cu înmormântarea, în cadrul aceleiași ceremonii, a bunicii și a nepoatei. Reproduc parțial: "Slujba s-a terminat. Groparii au luat sicriele și le-au așezat pe cele două care trase de boi. S-a nimerit că Silvia era în primul car, iar bapțea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de-al doilea. Preotul și dascălul s-au așezat înaintea celor două care și coloana mortuară trebuia să plece. Deja ieșiseră din curte, dar boii de la primul atelaj nu porneau. Astăzi încă mai trăiesc oameni care au participat atunci la înmormântare și care au rămas impresionați puternic de faptul că prima pereche de boi nu pornea. Căruțașul i-a luat de funie și îi îndemna: Hăis, Ciucurel, hăis! Cea, Florian, cea! Hai, măi! Au venit groparii, încercând să împingă atelajul peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a costat asta. Ce, a murit de moarte bună? M. M.: C-o moarte toți suntem datori. S. B.: Dar ce fel? M. M.: "Nu-i totuna leu să mori ori câine-nlănțuit". Când mă gândesc că eu i-am organizat înmormântarea la Spătaru... Eram șeful Direcției Cultură a Armatei, în '95. S. B.: Cancer galopant sau ce-a fost? M. M.: Auziți, acum e boală de tip nou, știți? S. B.: I-au pus ceva-n salariu. M. M.: Cine știe
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Rață, spuneam că dă cele mai lungi ordine, dar era un tip de treabă. El era în Comandament, nu era la Baterie. M. M.: Ofițer unu acolo, cum ziceam noi. S. B.: Așa. El s-a ocupat de tot, de înmormântarea lui David. În unitate s-a tratat cu discreție totul. Și David s-a sinucis cu discreție, nu a fost un gest emfatic. Pur și simplu n-a dat niciun semn. Era în Baterie, pentru că era în alarmă, avea armament
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
cu adevărat credincioși, și câți perpetuează pur și simplu, din atașament față de tradiție, o sumă de reguli, ritualuri și chiar practici superstițioase. Sunt mulți oameni, În special femei, care respectă lungile și severele zile ortodoxe de post, În timp ce botezul și Înmormântarea rămân două acte religioase obligatorii (practicate și sub comunism, chiar de activiști de partid, În cazul lor cu o anume discreție). Cultul morților (parastase, pomeni) a rămas de asemenea puternic imprimat În comportamente. Pentru români, Biserica ortodoxă este Însă În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
să merg la "Eternitate" în noaptea în care cimitirul e-o mare de flăcărui tremurătoare și peste cea de a șaptea colină ieșeană plutește duhul, nădejdea și credința reînvierii. A trebuit să ajung acolo cu o zi mai devreme. La înmormântarea lui Adi Cusin. Trupul mărunțel din raclă n-are nici o legătură cu ultima imagine a poetului păstrată în memorie, dar mai ales cu acelea din tinerețea noastră universitară, în care parcă-l văd și-acum recitându-și poemele. Ne făcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
deces al Elodiei Ghinescu, de dispariția puștanilor fugiți de acasă, în vreme ce uciderea cu zile (acesta-i termenul exact: ucidere!) a unui mare poet s-a soldat cu un necrolog postat pe internet de Asociația Scriitorilor din București și o onorabilă înmormântare ieșeană cu onoruri militare, atât. În rest, tăcere! Procurorii sunt adânc preocupați de cazul valizei cu arginții lui Becali, de milioanele sfeterisite la transferurile fotbaliștilor, pentru a se mai auto-sesiza și a cerceta latura penală a morții lui Cezar, adusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
românilor care se alătură respectivei devieri imorale li se aruncă același blestem, cu și mai mare forță de pustiire". Și asta poate pentru că (vorba lui Cioran) "în Europa, fericirea se termină la Viena". Iar indignarea face versul. * A fișul de înmormântare vestea, la sfârșitul lui iulie 1900, că a încetat din viață Aglae Gareiss von Döllitzsturm, născută Eminescu. Prestigiul poetului, trecut în lumea umbrelor cu 11 ani înainte, se împlinise și se consolidase, așa că soțul îndurerat a găsit de cuviință să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
desculț? Cea mai mare problemă: trasul clopotelor. Poate părea simplu la prima vedere. Totuși e de crezut că e greu "să simți ritmul", se pare că e nevoie de mult antrenament. Să mă obișnuiesc să accept improvizația. 7 decembrie (Ziua înmormântării) În cele din urmă sunt nevoit să constat că localul e nepotrivit. Caut o pompă în debara, rezultat negativ. Nu pot să aștept autobuzul de seară. Închid lada cu o panglică de mătase. Nu apuc să fac curat, las 500
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
de apocrif/ Săpun uman, cu marca RIF” <endnote id="(891, p. 80)"/>. Românii și evreii din unele localități au strâns acest săpun, l-au depozitat În sinagogi și, ulterior, l-au depus În morminte simbolice, cu toate onorurile cuvenite unei Înmormântări umane. Și astăzi, la Cimitirul evreiesc din Târgoviște (localitate În care azi mai trăiesc doar câțiva evrei), oamenii Îngrijesc așa- numitul „mormânt al evreului necunoscut”, unde În 1945 a fost Îngropat presupusul săpun făcut din grăsime umană. Pe lespedea mormântului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Press, New York, 1993]. 592. Cântece și jocuri de copii, ediție Îngrijită de Gh.I. Neagu, Editura Minerva, București, 1982. 593. Béla Bartók, Melodien der Rumänischen Colinde (Weinachtslieder), Musica, Budapesta, 1968. 594. Vasile Conta, Opere complete, București, 1914. 595. Simeon Fl. Marian, Înmormântarea la români. Studiu etnografic, Academia Română, București, 1892. 596. Ioana Popescu, „The Shadow, the Trace, the Measure and the Photograph”, În revista de antropologie Martor, București, nr. 4, 1999, pp. 161-172. 597. Ștefan Postelnicu, „Antisemitismul și teologia ortodoxă românească”, Contemporanul - ideea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Giuvenale Falco da Cunio, de pioasă amintire, care se afla în pastorația acestor suflete sărmane din Câmpu[lung]. Pierderea acestui Părinte a provocat o mare durere nu doar catolicilor noștri, ci și valahilor; toți îl plângeau, și au venit la înmormântarea sa mai mult de 30 de preoți valahi, făcându-se iubit de toți.... Chiar și Arhiepiscopul de Sofia și Vicarul Apostolic al Valahiei, numitul Mons. Petrus Deodatus, O.F.M. Obs., în vizita efectuată la Câmpulung în 1648, aducea laudă Pr.
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]