49,940 matches
-
și atât de multe șanse și mulți dintre voi nu aleg să Înțeleagă și să Învețe să meargă pe calea ușoară, atunci au dreptul să aleagă calea grea, chiar dacă pentru ei asta Înseamnă distrugere. Dar vreau să vă reamintesc că Întotdeauna după distrugere există un nou Început. Dacă unii aleg să meargă prin Întuneric până ajung la lumină, este dreptul lor și Noi Îi lăsăm să-l aibă. O altă Întrebare mult mai dură: câți pași i-au mai rămas Pământului
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
Matricea, iubirea, respectul de sine, respectul față de ceilalți. Drogurile ar dispărea de la sine. Așa Încât, pentru cei care vor citi cartea, pentru cei care alcătuiesc baza piramidei și pentru transmițător: când vă confruntați cu problemele cele mai importante În viață Încercați Întotdeauna să vă amintiți de legea iubirii. Așa Încât, dacă veți aplica legea iubirii, cuvântul "problemă" va dispărea Încetul cu Încetul. Dacă mai doresc să ne spună ceva, să ne spună fără ca noi să-i deranjăm punând Întrebări. Vreau să vă spunem
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
iubirea să intre În el. Și, cu cât omul este mai Încrezător și dornic de a contribui la Îmbunătățirea vieții sale și a celor din jur, cu atât rezultatul este mai bun. De asemenea, vrem să vă asigurăm că suntem Întotdeauna prezenți alături de voi, dar NOI RESPECTĂM DREPTUL LA LIBERUL ARBITRU. Nu ne manifestăm dacă voi nu ne solicitați ajutorul sau intervenția. Din acest motiv, ori de câte ori aveți nevoie de Noi, chemați-ne! Cum puteți face acest lucru? Foarte simplu! Fiți conștienți
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
atribuiți orice asociere, cu orice imagine sau reprezentare fizică ce vă creează o stare de comfort emoțional și de Încredere. Puteți să ne numiți arhangheli, Îngeri, să ne invocați cu un singur nume sau să ne chemați În grup, noi Întotdeauna vom lucra asemenea unui Întreg de lumină și iubire. Nu vă imaginați că ați fost creați de o forță nepăsătoare și apoi lăsați la voia Întâmplării. Sunteți cu toții parte a unui plan superior, divin, etern. Atunci când aveți nevoie, chemați-ne
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
poetice ?i citatele. În dic?ionarele de termeni literări, topos-ul poetic (gr. „topos" loc) este definit ca fiind: „imagine stereotip?, cli?eu, loc comun, structur? invariabil? utilizat? inten?ionat Într-un text; el apare În diverse opere p?ștrand Întotdeauna aceea?i semnifică?ie ?i aceea?i func?ie, oferind element de sprijin ?i recunoa?tere cititorului, pentru a-l ajuta s? plaseze textul Într-o perspectiv? corect?? ?i s?-l decodeze. Studiul topos-ului sau al cli?eelor a
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
io-temporal?, devine În opera eminescian? o „entitate metafizic?", „materia În ve?nic? alc?tuire", iar elementele ce o compun sunt, nu fenomene, ci „idei, divinit??i" (fenomen e doar omul, pentru c? doar el este supus trecerii ireversibile a timpului). Întotdeauna Insufle?ițe de sentimentele poetului (subiectivitatea interioar?" fiind, În concep? ia hegelian?, „adev?râtul izvor al lirici"), toposurile poetice devin În lirica eminescian? adev?rate obiecte de contemplă?ie estetic?, elemente componente ale unei „entit??i metafizice", ale c?ror
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
universului s?u interior. Ipostazele lirice ale astrului nocturn sunt, În poezia eminescian?, multiple: blând?? ?i suav?, e divinitatea protectoare a iubirii; alteori „sfânt?? ?i clar?", ca o icoan? a cerului, prive?te cu triste?e ?i luciditate spre ??mânt; Întotdeauna Ins? uime?te prin frumuse? ea reflexelor ro?iatice sau argintii de lumin?. Poetul contrapune Ins? acestei „poetici a gra? iosului" ce configureaz? asemenea „spa?îi de securitate", „un lirism existen?ial" (E. Simion), În care dorul, singur?tatea, triste
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ca punte de leg?tur? ce poate reconcilia sufletul r???cît al poetului cu ordinea lumii exterioare, purtându-i pa?îi spre acel univers unic al fericirii adev?rât izvor al vie?îi pe care acesta Îl g?se?te Întotdeauna În puterile magice ale p?durii, ale copil?riei: „ Că s? v?d-un chip, se uit? Cum alearg? apa-n cercuri, ??ci vr?jit de mult e lacul De-un cuvânt al sfintei Miercuri; Că s? ias? chipu-nfa?? Trandafiri
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
o perspectiv? nelimitat?, constituindu-se În sugestie a infinitului. Pentru aceasta, „cuvintele logice perfecte" cum le numea G. B. Viconu mai sunt de ajuns, artistul creând, prin for?a de sugestie a cuvântului, orizonturi nelimitate ce se reveleaz? necontenit privirii: „Întotdeauna mi-a fost drag colnicul acesta singuratic ?i perdeaua de tufe nalte ce r?pesc privirii o bun? partea-a z?rii dep?rtate Dar stând aici ?i preajma contemplând o, creeaz? mintea-mi..." . Poezia are privilegiul de a transcende
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ax? de simetrie În jurul c?reia poetul Înal?? catedrală să de sunete din care solemnul imn Închinat dep?rt?rilor „se r?sfrânge În vaste ecouri" (E. Papu). De altfel, locul ?i importan?a accentului În cuvânt l-au preocupat Întotdeauna pe Eminescu, poetul care consideră c? „limba str?mo?easc? e o muzic?"; În concep? ia să, muzică de?ine astfel un Ioc esen?ial „legat? cum avea s? fie, de arhitectură lumii", de structură cosmosului: „Inima unui cuvânt, punctul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
trimite Înainte ". Având totu?i la Îndemân? termenii deja existen? i În limb? „infinit", „infinitate", „nem? rginit", „nem?rginire", Eminescu a sim?it nevoia s? creeze al?îi noi: „nefinire ?i infinire". ? i asta pentru c? dimensiunea infinitului a existat Întotdeauna În „nemarginile" sufletului s?u: „ Trecut ?i viitor e În sufletul meu, ca p? durea Într-un sâmbure de ghind?, ?i infinitul asemenea că reflectarea cerului Înstelat Într-un strop de rou? Dac-a? putea ?i eu s? m? pierd
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
se constituie materialul literar. În dic?ionarele de termeni literări, topos-ul poetic (gr. „topos" loc) este definit ca fiind: „imagine stereotip?, cli?eu, loc comun, structur? invariabil? utilizat? inten?ionat Într-un text; el apare În diverse opere ??ștrand Întotdeauna aceea?i semnifică?ie ?i aceea?i func?ie, oferind element de sprijin ?i recunoa?tere cititorului, pentru a-1 ajuta s? plaseze textul Într-o perspectiv? corect?? ?i s?-1 decodeze . Studiul toposului sau al cli? eelor a c
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
topos poetic" sunt utilizate ?i alte structuri semantice care desemneaz?, referitor la crea?ia eminescian?, acest concept: „sistem de simboluri"Eugen Simion ( În care sensibilitatea eminescian? descoper? cele mai fine „iriz?ri de culori" ?i „melodii ascunse" ale unui peisaj Întotdeauna „asociat cu un sentiment al sublimului", ve?nic deschis spre orizontul nem? rginit În care „simfonia naturii" ?i „sentimentul culorilor" alc?tuiesc un tablou fantastic) , „forme ?i structuri vizuale" (E. Papu), „figuri ?i imagini" (M. Eliade), „structuri arhetipale originare", „imagini
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Eminescu ce prive?te orizontul cosmic „foarte de sus ?i foarte de departe" (Ț. Vianu), de la În???imea superioar? a viziunii metafizice a poetului ve?nic contemplând „traiectul marilor dep?rt?ri cosmice" (E. Papu) c?tre care se Îndreapt? Întotdeauna sufletul Inc?rcat de „dorul" de a se elibera de propriile limite impuse de o existen?? efemer?, supus? trecerii ?i devenirii legilor universului: „El nu-?i proiecteaz?, Ins?, numai ochiul acolo, ci Întreaga fiin??, profilat?, prin Ins??i structura ei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
rât? „patrie a dorului" (Ro?a Del Conte) spre care gândul eminescian se Intoarce pentru a c?uta frumuse?ea acelui „ ideal pierdut În noaptea unei lumi ce nu mai este /Lume ce gândea În basme ?i vorbea În poezii". Întotdeauna Insufle?ițe de sentimentele poetului („subiectivitatea interioar?" fiind, În concep?ia hegelian?, „adev?râtul izvor al liricii"), aceste spa?îi poetice surprinse În diferitele lor ipostaze sunt urzite din „figuri ?i imagini În care divinitatea, perfec?ia, puterea, beatitudinea sunt
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
timpul profan, cronologic ?i p?trundem Într-un timp sacru, deopotriv? primordial ?i recuperabil la infinit". Reg?sim de fapt În teoriile lui Mircea Eliade asupra mitului, parametrii gândirii eminesciene, a viziunii sale mitico-filozofice asupra universului, „puterea gândirii poetice", „Îndreptat? Întotdeauna spre mit": „Sensul ultim al crea? iei eminesciene este refacerea lumii misterioase, plin? de semnifică?îi, a miturilor". (Zoe D.-Bu?ulenga) Constituindu-se astfel În „originală re?ea de arhetipuri", topos-urile poetice eminesciene amintesc de semnifică?iile mitice
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
timpul mitic al copil?riei lumii, al tinere?îi f??? b? trâne?e ?i al vie?îi f??? de moarte, tot universul se umple de lumina lunii ?i de frumuse?ea basmelor. Spectacolul r???ritului magic al lunii uime?te Întotdeauna prin sublima frumuse? e, prin for?a de evocare ?i sugestie a unei atmosfere ce eman? misterul, vraja unei lumi pe care numai fantezia eminescian? o putea crea. În prima parte a poemului „ ??lin -file din poveste " de exemplu, razele
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cerului, prive?te cu triste?e ?i luciditate spre p?mânt („Luna pe cer trece-a?a sfânt?? ?i clar? -„Sară pe deal", „fă?a sfânt-a lunei pline" „Memento Mori"); minune pe care „toat? noaptea st? s-o văd?", Întotdeauna uime? te prin frumuse?ea reflexelor ro?iatice sau argintii de lumin? („?i privind la lună plin? / La ??paia de pe lacuri" „O r?mai"; „Neguri albe, str?lucite / ?ese luna argintie" „Cr? iasă din pove?ți"). Poetul contrapune Ins? acestei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
te-apropii. ?i dac? stele bat În lac Adâncu-i luminându-l E că durerea mea s-o-mpac Inseninându-mi gândul ? i dac? norii de?i se duc De iese-n luciu luna E că aminte s?-mi aduc De tine-ntotdeauna " ??i dac?..) O coresponden?? tainic? leag? universul naturii de sufletul poetului: imaginii plopilor ce tresar ?i a ramurilor care bat În geam Îi corespunde emo?ia reg?sirii icoanei iubitei În inima să; luminii lacului În care se reflect? str
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
care d? orizont spa? iului Îngust al cunoa?terii umane: „ Dar un luceaf?r, r???riț Din lini?tea uit?rii, ?? orizont nem?rginit Singur????îi m?rii". Ochii vis?tori ai poetului deveni?i oglind? a cosmosului -se Îndreapt? Întotdeauna spre lumină „nemuritoare ?i rece" a „Stelei Singur????îi": „ Purur tan?r, Înf??urât În manta-mi, Ochii mei n????m vis?tori la steaua Singur???? îi". (Od?-În metru antic) Desprinse parc? din picturile pe care poetul le privea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
prin aceast? dubl? regresie În copil? rie ?i vis, ea reintr? În arhaitatea naturii (al c?rei simbol devine vârstă de aur). Prin raportarea la mitul istoriei, semnifică? iile acestui topos poetic se multiplic?. Prezen?a codrului este Inso?it? Întotdeauna de atributele „arhait??îi, purit??îi ?i puterii"; prin identificarea acestuia la spa?iul istoric românesc, este relevat? unitatea de leg?tur? ancestral? ce se stabile?te Între eroul ales (Mu?ațin, Decebal, Mircea, ?tefan) ?i natură prietenoas?? ?i ocrotitoare
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de fiecare dată faptul că personajele au conștiința că se află pe o scenă) se insinuează o înlănțuire metafizică a caracterelor și destinelor. Sînt marile personaje parcă într-o lume de apoi. O lume de apoi nu foarte solemnă, nu întotdeauna edenică, niciodată infernală (așa cum și-o reprezintă, probabil, valahul), în care, însă, ele își găsesc un teren comun și comunică, refac istoria lumilor literare din cioburi și prin schimb de experiență, deapănă amintiri împreună. Pentru regie și scenografie, intertextualitatea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
risipire" ca-și-programatică a încă foarte tînărului scriptor (n. 1963, București), la fel de aparentă ca și disponibilitatea majorității nouăzeciștilor pentru genuri și specii diferite ducînd firește la interșanjabilitatea elementelor dintr-un mereu schimbător tablou mendeleevian al literelor de azi, ceea ce a făcut întotdeauna farmecul textelor lui Horia Gârbea unificînd teorii ale scrisului care nu păreau a comunica în vreun fel între ele este teribila sa aptitudine pentru causeria de înalt nivel. Orice produs al corporației Horia Gârbea poate fi asemănat unui juke-box al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
viitoare, fiindcă de Înfipt dinții În carnea ei fragedă nici nu putea fi vorba În anul acela, 1985. Primăvara e anotimpul săracilor, Îmi spuneam, e anotimpul pervers care ascunde abundența ce va să vină În vară, iar nedreptatea va fi Întotdeauna amplificată de abundența naturii, așa cum săracul va fi Întotdeauna bogat În viitor, are atâta viitor În sărăcie că nu ține sub nici o formă să fie etern. Așa că În anul acela primăvara se răzvrătea Împotriva partidului, se considera inutilă, precum neputința
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
nici nu putea fi vorba În anul acela, 1985. Primăvara e anotimpul săracilor, Îmi spuneam, e anotimpul pervers care ascunde abundența ce va să vină În vară, iar nedreptatea va fi Întotdeauna amplificată de abundența naturii, așa cum săracul va fi Întotdeauna bogat În viitor, are atâta viitor În sărăcie că nu ține sub nici o formă să fie etern. Așa că În anul acela primăvara se răzvrătea Împotriva partidului, se considera inutilă, precum neputința care striga În pieptul oamenilor. 1985 părea un tablou
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]