4,649 matches
-
din Transilvania, indiferent de origine etnică, nu mai dispun de resurse pentru dialogul necesar în asemenea circumstanțe și totdeauna. Fără dialog, justa măsură în aprecierea situației nu poate exista, suspiciunile se înmulțesc, neîncrederea se instalează între părți, buna judecată se întunecă. Cum să nu te gândești la terifianta imagine din tabloul lui Goya? Opinia, II (26 martie 1990) p. 1, 2 PRO MEMORIA Ne-a fost dat să regăsim ritmul lumii la un ceas de solstițiu, care era totodată și unul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a Dilei își asumă cuvintele lui Emanou: "Eli, Eli, Eli, Lama sabactani! Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?"138. Printre imaginile corespunzătoare răstignirii este inserata și aceea a unui porumbel. Urmează un plan detaliu al mâinii, ecranul se întuneca, sunt luminate doar trei degete (trimitere la Trinitate). Aceeași voce off continuă: "S-a desprins de pământ"139. Ca urmare a replicii verbale, mâna se transformă în porumbel, acelasi că în tabloul lui Magritte, La Grande Famille. Porumbelul vine înspre
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
însă, daca lumină are valoare numai raportată la întuneric, sau daca lipsa întunericului nu este neapărat lumina? "Oricât m-aș lupta pe culmile disperării, nu vreau și nu pot să renunț și să părăsesc iubirea, chiar dacă disperările și tristețile ar întuneca izvorul luminos al ființei mele, deplasat în cine știe ce colțuri ale existenței mele. Prin orice pot cădea, numai printr-o mare iubire, nu."64 Însă, ca și cum s-ar fi "entuziasmat" nepermis de mult, Cioran se întreabă imediat, retoric: "Dar cine poate
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dori să devin obiectul ororii, numai pentru a avea fericirea de a salva sufletele voastre. Da, încă o dată, voi îmi sunteți mai scumpi decât lumina soarelui. La ce mi-ar folosi razele lui, dacă durerea asupra nefericirii voastre mi ar întuneca ochii ? Căci dacă lumina este plăcută, când ea ne răsare în bucurii, sufletului întristat ea îi este o povară. O, n-ar fi trebuit să aflu niciodată cât de adevărat este ceea ce vă spun ! Când vreunul dintre voi cade în
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
vulpea și iepurele nu sunt singurii care se pricep la înșelătorii. Și cerbul e cu dus și întors. Nu ne rămâne decât să credem că, de vreme ce și-a inventat o strategie atât de incredibilă, coarnele acelea mari nu i-au întunecat gândirea: urmărit de câini ore întregi, ajuns la capătul puterilor, el îi va "preda ștafeta" unei cete de cervidee, altfel spus "simțirea" (adică mirosul, pentru câini) și urma de pe pământ (pentru oameni) li se vor pierde printre cele ale semenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
acel prinț și s-a hotărât să-l urmeze oriunde, iar mai apoi trebuia să aivă loc și nunta celor doi. Soarele, supărat, privea cu tristețe la cele ce se petreceau pe pământ între cei doi. Atunci i s-a întunecat privirea și văzduhul s-a cutremurat și a cerut vrăjitoarei munților și pădurilor să-l prefacă pe mire într-o stană de piatră. Deodată s-a auzit un zgomot și un urlet înfiorător de femeie, iar după vraja făcută de
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
dori să devin obiectul ororii, numai pentru a avea fericirea de a salva sufletele voastre. Da, încă o dată, voi îmi sunteți mai scumpi decât lumina soarelui. La ce mi-ar folosi razele lui, dacă durerea asupra nefericirii voastre mi ar întuneca ochii ? Căci dacă lumina este plăcută, când ea ne răsare în bucurii, sufletului întristat ea îi este o povară. O, n-ar fi trebuit să aflu niciodată cât de adevărat este ceea ce vă spun ! Când vreunul dintre voi cade în
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
pronunțat constant pentru întărirea acestei organizații, ea fiind “singura pe care lumea a imaginat-o pentru a încerca să facă să tacă vocea tunurilor” 30. Titulescu reliefa încrederea sa în Liga Națiunilor prin intermediul unor cuvinte cu semnificații majore : “Tabloul e întunecat, o mărturisesc. Cu cât intrați mai mult în detalii, cu atât apare mai întunecat. Și atunci vă întreb: în întunericul în care lumea zace cufundată care este lumina oricât de slabă ar fi ea, care ține azi vie flacăra speranței
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
Dacă el se încăpățînează în mod vanitos și continuă să se expună pericolului esențial, dacă nu vrea să audă avertismentul, suferința vitală nu face decît să se agraveze și sfîrșește prin a-i invada întreaga viață. Întunecarea psihicului vanitos obstinat întunecă imediat lumea din jurul acestuia; esența acestui psihic nu se poate exprima decît prin avertismentul suferinței, care, pentru omul nervos, provine din toate colțurile lumii. Pe de altă parte, omul se poate banaliza; el se eliberează în mod pervers de orice
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pe tăbliță atât de lin încât de-abia să se poată vedea din prima clipă ceea ce începi să faci, întărind trăsăturile puțin câte puțin, și revenind de mai multe ori pentru a face umbrele: la capete de vrei să fie întunecate revino de mai multe ori, iar la reliefuri, dimpotrivă, revino de mai puține ori. Cârmă și călăuză în ceea ce poți vedea pe tăbliță să-ți fie lumina soarelui, agerimea ochilor tăi și mâna ta. Căci fără aceste trei lucruri nu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lume în care dintotdeauna iraționalul eclipsează înțelepciunea, nu se poate face abstracție de Nebun, carte ce-l pune pe Calvino în rezonanță tot cu literatura. De exemplu în "Castelul ...", Nebunul e Orlando dezlănțuit printre ororile câmpului de luptă, cu mintea-ntunecată de gelozie în adâncul umed al pădurii feminine (Eros-Angelica-Medoro); în schimb în "Taverna ..." locul lui Ariosto e luat de Shakespeare, Nebunul fiind Oedip ce-și ucide tatăl fără să știe, sau Hamlet ce se preface a-și fi pierdut mințile
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ghilotina cerințelor superioare de stat și de partid, altfel spus, a capriciilor Conducătorului. Iar dacă misterul morții Succesorului mai persistă încă în opinia publică de la Tirana, asta și datorită romancierului-vizionar Kadare, viața și moartea Conducătorului au devenit de mult istorie întunecată sub zodia celui mai terifiant blestem. Fantasma Mariei Callas Helmut Krausser (Esslingen, 1964) n-a avut deloc o viață monocordă și previzibilă. A început studii de arheologie, de teatrologie și de istoria artei, fără însă să le termine; a trăit
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
literatură, romantismul devenise un stereotip de comportament. Firescul este marginalizat, considerat „prozaism“ de către firile eminamente poetice, adică parodice. La 1835, Pușkin primește o scrisoare de la un oarecare Nikanor Ivanov, în care semnatarul se autodescrie : „mi‑am încrîncenat inima, mi‑am întunecat mintea cu îndoieli, tinerețea, perla scumpă a vieții, mi‑am pătat‑o cu vicii, încrîncenare și crime - și m‑am prăbușit precum un înger, alungat de gloata demonilor din cerul luminos“. Exaltatul ( ? !) Nikanor se asemuiește cu Prometeu, apoi, trecînd la
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
experimenteze suferința în doze mari, urmând un traiect existențial ce nu poate avea decât un singur punct terminus, stingerea. Preludiile acesteia sunt așteptarea febrilă, chinuitoare, fantazarea barocă, somnul coșmaresc sau, cel mai adesea, obsesia absenței și a sterilității. Reverberațiile suferinței întunecă iremediabil atmosfera oricum asfixiată, marcată de simboluri ale neființei ("casa cu panglici și rame mucezite", policandre grele-n cristal, "raclele, sticlele,/ toată mecanica în mâini decrepite", "paingii" care "trec năsălie în fiece colț de la casă"). Utilizarea frecventă a procedeului antropomorfizării
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sepulcral; strania dedublare postthanatică, amintind pe undeva de postuma eminesciană Ioan Vestimie sau de A treia resemnare a lui Márquez, păstrează totuși marca indiscutabilă a halucinantei transfigurări aruștiene. O mână (desigur) picturală și o sensibilitate hipertrofiată efasează contururile realului, le întunecă și le halucinează până la dizolvare sau la aglutinarea într-o pastă din care nu lipsește oniricul de coșmar, și nici cromatica expresionistă: pământul e "roșu ca ploaia și păsările de vară", căci ‚fântânile sufletelor noastre picături de sânge" curg, poetul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dealurile siluiesc terase/ și stânci/ și cruci de ninsori/ vorbitorii ucenicesc la școala măreției/ îngerul încătușat în vitraliile înguste/ ale bisericii scufundate/ mi-a lunecat în ființă/ năruind feroneria fantomelor/ și stâlpii cocliți ai galeriei" (triunghiuri cu pupila albastră). Crochiul întunecat în ton baladesc, pastelul de umbre și reflexe agonice (chiar și cel compus în numeroasele sale ore franceze) ori sonetul acompaniat de un vag halou al evanescenței pe care le cultivă Valeriu Stancu în cicluri bine delimitate (copilăria anotimpurilor din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Maiden sunt imposibil de cosmetizat: "Nu au decât să vuiască mâinile/ De stânci și înjurături ticăloase/ Pe buzele negre ale clopotului din Delfi/ Se auzeau cioburi melodioase/ Prin ceața târgului de sentimente/ Bocitoarele din umbra Pământului/ Ieșeau din izvoare să întunece lumea/ Caii fugeau speriați pe acoperișul cerului/ Ca tunetul fără sfârșit/ Pe marea întindere a uitării/ Trecea umbra fără trup a căpcăunului fosforic/ Cavalerul trac împărțea fețe pătrate/ Cămășilor în frac solemn". Cu siguranță, Alexandru Mălin Tacu este unul dintre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al textelor privilegiază în fapt iluminarea, mediată de plonjarea în acvatic, ca spațiu ideal al "transmigrării". Doar la o primă, neatentă vedere, finalitatea acestui gen de revelații pare a fi prin urmare înecul, prăbușirea actantului ("M'am prăbușit în fântâna întunecat de adâncă/ de lângă poartă,/ cu apa ce clocotește/ la Miezul de foc al Pământului" Fântâna; v. și "Ci iată acum ochii noștri cristalice sfere/ vor putrezi în țărâna care'i aceeași/ în tot Universul" Șansă exclusă). În esență așadar, o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
reci și oculte (" Se lasă umbra cu masca ei de fier/ peste masca mea de ceară/ cu întunericul peste/ întunericul ochilor,/ cu ignoranța mâinilor pline de sânge/ târându-se oarbe, neștiind/ încotro mă îndrept"), iar pergamentele și incunabulele poetului se întunecă din ce în ce mai tare. În versuri de o aspră limpiditate, el alege finalmente să își întoarcă spovedania într-o rostire a morții epurată de lestul speranței: " Pleci și mă lași/ cu heruvii în Iași / sat tulburat de spahii,/ clopotniță/ în care doar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în inima ermetismului muțenia lunii din aceeași poezie leopardiană, acea liniștea oferită drept răspuns la întrebările păstorului rătăcitor: Ce faci tu, luna, în cer? Ce faci, o, spune-mi? Tăcută luna / Ieși în amurg și luneci / deșertul contemplând; apoi te-ntuneci. / Cărările eterne / Să le străbați nu ești sătula încă? (idem, vv. 1-6).290 Întrebările adresate lunii rămân fără răspuns așa cum în versurile ermeticului nu se îndeplinește dorința poetului de a auzi glasul mesagerilor. Deși comun ambilor poeți, motivul imposibilității de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
o limită între exterioritate și interioritate, un obstacol care filtrează elementele din afara ce ating doar suprafața apei (a interiorității), lăsând urme ușoare, efemere. De aici nereușită procesului de creație (firește, în viziunea descrisă de versurile acestei arte poetice) și tonurile întunecate din final: vuietul negru, mistui otrăvuri, cenușiu malul. Vuietul vântului, metaforă a cuvântului în numeroase versuri ale sicilianului, nu aduce bogăția de glasuri și chipuri din trecut (la rândul lor inspiratoare de poezie), dimpotrivă, pare prevestitor de rău. În Apăstătută
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în alte aspecte narative, o bună observatoare a universului înconjurător. Ar trebui să deducem, ca atare, că varietatea derulării biografice nu implică, automat, și o varietate a nunațării psihologice. Iată că se poate întîmpla foarte bine ca fascinația existenței să întunece, uneori, senzaționalul operei. De ce zic o "biografie impresionantă"? Răspunsul vine din simpla enumerare a cîtorva episoade din viața prozatoarei. Născută în Iran (în 1919), într-o familie engleză, dar crescută în Rhodesia de Sud (o zonă a continentului negru care
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
adevăruri sufletești nepervertite, declarându-se ca atare și încercând să facă să triumfe sufletescul pur, fie acesta de ordinul senzualității ("Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la tâmple până la glezne"), fie de ordinul convingerii morale ("De gingășie tot mai mult mă-ntunec/ Și pier de umanism și milă"). Efectul, paradoxal, al acestei atitudini este că poezia sinceră a biografiei sentimentale a tinerilor scriitori din anii '60 a impus, în fond, pentru o vreme, o retorică a afectării și un număr de motive
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
posibile/ Nu ni se poate pretinde/ Să știm alege doar una./ Animalele unei vieți vânează animalele celorlalte,/ Peștii vieții mai mari înghit peștii vieții mai mici,/ Crengile arborilor îi sunt dușmane și se usucă-n hotare,/ Soarele vieții a patra întunecă/ Soarele-al treilea, soarele-al doilea,/ Soarele prim./ Contrare, viețile se anulează una pe alta -/ Și, nehotărâți încă, și nematuri murim" ( Voi știți ceva) Identificarea cu natura, considerată capabilă să o salveze pe poetă din criza identitară în care se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
există încă sfiala de a se discuta despre textele interzise din acea perioadă? Vorbiți-mi despre poeta Ana Blandiana și despre activitatea dumneavoastră, în acea perioadă. Cum a(ți) supraviețuit? A.B.: Scriind. Și, cu cât istoria în jurul meu se întuneca, cu atât scrisul apărea nu numai ca singurul lucru care îmi rămânea de făcut, ci și ca modalitatea de a transforma persecuția în materie primă pentru scris, dându-i, în felul acesta, utilitate și sens. Ultima dintre interdicții, cea din
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]