KorAP: Find »[drukola/base=învălui & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...129 130 131 ...224 >

5,591 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

sticla biroului. Sunetul tenebros, dada, un xilofon argintiu și mici scânceli suspecte și sunetul sec al ochelarilor pe sticla biroului. Timpane subțiri, subțiate, tic clinc, ochelarii, cuțitul, briza de argint a nopții, dada, Irina ieșise din cubul de cărămidă, avansa învăluită de valurile moi, parfumate, ale întunericului, desi era încă lumină și ziua era plină, puternică, agresivă, cu miile de guri și găuri deschise, flămânde. Cândva, ajunse în centru, în stația de tramvai de la Rosetti. Tramvaiul tocmai venea, uruind. Treapta era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
ai barului Levcenco salutau, ceremonios, prințesa dispărută de la petrecerile lor cu foxtrot și șampanie. Semn sigur că veniseră, într-adevăr, zorile, dimineața altei zile. În sufragerie, tăcuți, mama și mezinul priveau somnolenți tacâmurile nestrânse, masa părăsită. Oră tulbure, zorile vineții învăluind barul Levcenco, de la parterul blocului... A murit și veselul balamuc Levcenco... a murit de multe decenii. Fereastra umezită de rouă. În stradă, porniseră tramvaiele. Scrâșnetul surd al mișcării. ATENTIE! URMEAZA PAGINI ALBE din gresala - intre 34-48. TREBUIESC REARANJATE CUM ERAU

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
contrazică magia prin care se întruchipase. O apariție absolut concretă și perfect oarecare: doamna doctor Gafton. Banalitatea prezenței nu contrazicea doar, ci potența forța insidioasă a absenței. Imprimată în vibrația tăcerii și în ritmările sonore ale mesajelor casnice, o iradiație învăluind imperceptibil întreg cadrul domestic, migrând bizar și continuu, n-aveai cum s-o înfrunți. Vastă, stinsă pulsație... până izbucnea în gâlgâitul robinetului sau în tremurul ferestrelor sub furtună, în țicneala dospită a după-amiezilor lungi de arșiță, vara, în lenea vinului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
imediată și fictivă, deopotrivă. O revedea, uneori, pe cerul ilizibil al zilei, în orbirea toridă a furnicarului. Atras, intimidat. O dorință de abandon și o imensă spaimă, în același timp. Moartea, da, probabil, asta era frumoasa, nesățioasa. Gingașă, flămândă, ospitalieră, învăluindu-te în dor și leșin și panică: Moartea. Masca nepăsării și a bucuriei, strălucirea vorace, frenezia, intensitatea extremă. Nu era o abstracție. Avea nume, adresă, telefon, putea fi găsită. Dar Tolea n-avea curaj, încerca să uite vârtejul și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
lui Gheorghe fusese anunțată pentru noaptea de Înviere. Este o puternică povestire despre antisemitism, răzbunare și nebunie. Dacă acest intertext exotic va fi pierdut pentru cititorul american, multe altele, de la Kafka la Orwell, vor fi ușor de recunoscut. Evenimentele-cheie sunt învăluite într-o aură, în care simbolismul primăverii, al Învierii, al morții, al duplicității, al tiraniei și al falsității este în mod constant și imaginativ evocat, uneori pe un ton sarcastic, alteori cu accente grave, meditative. Și sunt și alte voci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

lui Harry. Tom era la parter când femeia a intrat în anticariat - udă leoarcă, cu apa scurgându-i-se din haine și din păr, o ființă stranie, dezordonată, cu ochii fugindu-i în toate părțile și un miros oribil, acru, învăluindu-i trupul. Tom îl recunoștea ca fiind mirosul omului veșnic nespălat, mirosul omului nebun. — Vreau să-l văd pe tata, a spus ea, încrucișându-și brațele și apucându-și coatele cu degete tremurătoare, pătate de nicotină. Pentru că nu știa nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
crede că provenea dintr-o familie de evrei germani, emigrați în Franța. Iar alții nu vor avea nici cea mai vagă idee unde să îl plaseze. Nimeni nu va fi vreodată sigur de originea lui - iar când cineva se poate învălui în mister, are întotdeauna un avantaj în relația cu publicul. S-a specializat în operele artiștilor tineri, în special pictură, dar și sculptură și instalații, combinate cu câteva happeninguri, încă la modă la sfârșitul anilor ‘60. Galeria sponsoriza lecturi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Brightman, i-a replicat ea, din fericire fără să aibă idee de evenimentul monumental care tocmai se petrecuse. În fine, Tom o atinsese, în fine o auzise vorbind și, indiferent dacă era sau nu suficient ca să rupă vraja care îl învăluise, contactul avusese loc, ceea ce însemna că, de acum încolo, va trebui să o înfrunte pe un alt teren. Nu mai era M.F.P. Era Nancy Mazzucchelli și, oricât ar fi fost de frumoasă, nu mai era decât o fată ca oricare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
bărbatul vieții mele. În momentul acela, am decis că își spuseseră destule și am lăsat-o pe Lucy să iasă din ascunzătoare. Ea a traversat în goană încăperea, repezindu-se la Honey. Aici erai, maimuțică mică, a spus fosta învățătoare învăluind-o pe fata noastră într-o îmbrățișare și săltând-o de la pământ; când, în fine, a lăsat-o iar jos, a întrebat: Ai auzit ce-am vorbit cu Tom? Lucy a aprobat din cap. — Și ce părere ai? — Cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

nu găsesc nimic drăguț în magazine. E o dovadă de simț practic. E ca și cum... mi‑aș întări poziția viitoare pe piața pantofilor. În clipa în care ies din LK Bennett, ținând fericită cele două sacoșe strălucitoare cu pantofi noi, sunt învăluită într‑o senzație plăcută și caldă de fericire. Nu am chef să mă duc acasă, așa că mă hotărăsc să intru puțin vizavi, la Gifts and Goodies. Este unul din magazinele care a luat rame de la Suzie și mai intru câteodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

facă să o vrea atât de mult, încât să implore și să strige. Uneori, e tăcută de la început până la sfârșit. Singurul sunet din cameră este cel al respirației lor, care crește și scade ca o mare îndepărtată, oceanul, apa care învăluie pământul. Yu Qiwei e deopotrivă îndrăzneț și timid. E o figură publică respectată, un bărbat înțelept, aproape un model patern, și cu toate astea, cu mine, e un băiețandru într-un magazin cu fructe. Îmi place la nebunie când mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Nu vreau să mă dau jos în frig și să o trezesc pe Fairlynn. Însă după o oră de zvârcolit, nu mai pot îndura. Îmi pun hainele pe mine și încep să cobor. Fairlynn doarme dusă. Când ies afară, mă învăluie întunericul. Îmi este foarte greu să mă imaginez ținându-mi echilibrul pe scândura de lemn. Mă gândesc s-o trezesc pe Fairlynn. Dar mă răzgândesc. Nu vreau să fiu făcută, iar, Domnișoara Burgheză. Mă deplasez ținându-mă cu mâinile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Pâraie, Cu vântul avântându-se liber și valurile care se agită, În căruțe de apă cu coviltire de lotus... Mintea lui e acum un cal împiedicat de glezne, care aleargă împotriva vântului puternic, biciuit, lovit, șerpuind spre vârful unui munte învăluit în ceață densă. Urc pe stâncile Quen-Rung să mă uit împrejur Îmi simt inima schimbătoare și deloc înțeleaptă. Amugul coboară Mă simt pierdută și oropsită. Gândindu-mă la țărmuri îndepărtate Mă fac bine... El miroase aerul umed. Aerul care poartă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
și animalele de povară rămase. Ea bagă de seamă că el încearcă să nu se lase apăsat de cuvintele sale, dar că nu poate. Respiră adânc și povestește mai departe. O coloană mică fu zărită pe o mare de ierburi învăluite în ceață gorasă, și apoi... toată coloana a dispărut. Ea îl privește fix. Când garda aprinde a doua lumânare, ea se ridică să-și ia la revedere. S-ar putea să vi se pară caraghios, dar am crezut că o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Mao, privind în noapte. Muncesc pe fundul oceanului, în adâncuri, fără aer. Nu de fiecare dată ies la suprafață cu o comoară. Adesea, mă întorc cu mâinile goale, vinețiu la față. Ca scriitoare, înțelegi asta. Uneori, însă, vreau să fiu învăluită în întuneric. Ei bine, ceea ce vreau să zic este că nu-i ușor să te ridici la înălțimea a ceea ce se așteaptă de la Mao Zedong. În mod sigur, aproape toată lumea este atrasă de iluzii înșelătoare. Ironia e, după cum înțelegem cu toții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
dă din cap ca să o reducă la tăcere. Ea încearcă să-și stăpânească lacrimile. El se ridică și își ia hainele. Nu! Nu pleca, te rog! Încheindu-și nasturii de la uniformă, el își scoate o țigară. Rotocoale de fum îi învăluie fața. Ea simte cum groaza își încolțește victima. Cât e ceasul? întreabă el. Ea nu-i răspunde, dar se ridică. Hainele îi sunt șifonate. Părul încurcat îi cade pe umeri. Realitatea nu se discută, ea există pur și simplu, zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Mao. Simt că viața mea e atât de împlinită, că aș putea să mor fericită. Mulțimea se împinge precum mareea dimineața. Este pentru prima oară când sunt văzută în public alături de Mao, umăr la umăr. Regele și doamna sa. Suntem învăluiți de valuri de sunet. Trăiască tovarășul președinte Mao și salutul nostru tovarășei Jiang Ching! Deplasându-ne în continuare, coborâm de pe poartă, îndreptându-ne spre mulțime. Gărzile de pază se aliniază pentru a forma un culoar uman pentru noi. Nu le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

de bolovanii mari, rotunjiți, pe care stau sezoniști modești. Leșuri moi, albicioase așteptând zadarnic să mai iasă soarele peste pământul semănat de umbre. Ajunserăm la capătul de apă/ pe-afundul ocean, unde-i orașul cimerian, poporul cel de-a pururi/ Învăluit În ceață și-ntuneric, că-n veci nu-l vede luminosul soare. * Uite și SPĂLĂTORIA CHIMICĂ, firma prinsă de zidul alb-murdar, Înfipt În pământul nisipos, uite cearșafurile de plapumă, aspre lințolii albe-gălbui, Întinse la uscat, deasupra lor vălătuci negri, pufoși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

treceau și săniile ofițerilor ruși, conduse de muscali bine rumeniți după votca băută. La răscruci răcneau din rărunchi și pocneau năprasnic din bice. Mai multe făclii ardeau și pe sulițele gardului din fier forjat de la reședința consulului general al Franței. Învăluite în răsuflările cailor, săniile coborau în goană Podul Mogoșoaiei și trăgeau la peronul acoperit din fața intrării. Prin ușile mari, larg deschise, răzbea vocea lui Julien, lacheul consular însărcinat cu strigarea numelui și a rangului pentru Dudeștii, Filipeștii, Cretzuleștii sau Dragomireștii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
țuică fiartă cu boabe de piper. Cortul aproape se umpluse cu invitați când, dinaintea porții, se opri o sanie. Iancu zări primul femeia. O întrezări ca pe un trandafir al zăpezii. ― Spune-mi repede, dumneata Nicolache, cine este zeița aceea învăluită în rosso fuoco? ― Răbdare, nepotache! Toate la timpul lor. Acum pot să-ți spun doar că la masă zeița va sta între mine și prinț. Pe tine te-am ancorat între divinele noastre mame. Zeița tocmai deschisese o mică umbrelă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Viena și Pisa. Domnița Ecaterina urmări din ce în ce mai uimită desfășurarea acestui dialog mut. Era ca și cum tocmai ar fi surprins trezirea la viață a unui bărbat. Și noua prezență pe deplin masculină o tulbura. Îi reamintea fermecătoarea undă de magnetism care o învăluia întotdeauna în preajma soțului său. Se dezmetici. Dar nu chiar de tot. Și vocea cu care își pofti invitații în casă îi trădă profunda schimbare interioară. Rosti cuvintele cu inflexiunile din tinerețe, când trăia nepăsătoare, ca orice femeie iubită și împlinită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
să strică! S-o las mi-e teamă, teamă mi-e că vine altul și mi-o ridică! Voi pune totuși frică în loc de teamă”. Îl întrebase de ce vrea să facă înlocuirea asta. „Necruțătoarea rimă cere ca unele splendori să rămână învăluite în ușurătate. Nimic nu se dezvăluie de-a dreptul în lumea asta, iubitul meu.” Alteori îi vorbea despre unele cuvinte cu puteri magice, așa cum era, după părerea lui, zarifior. „Cuvânt straniu, venit cine știe de unde, iubitul meu. Are o sonoritate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
umane care au pășit sau vor păși vreodată pe ulițele acestui mărunt oraș. Zaraful deține adevărata putere, puterea de a mânui evenimentele în sensul dorit de el. O veritabilă forță ocultă! Prudența lui este susținută de un curaj deosebit și învăluită într-o tăcere diabolică. Tace și le face! Nimeni nu reușește să-i cunoască adevăratele gânduri și intenții. Acțiunile lui ne iau, pur și simplu, prin surprindere. Exact așa cum s-a întâmplat și acum. Negocierile de pace dintre ruși și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
apoi mătasea cu care era drapată - gest comentat și răscomentat mai multă vreme în toate saloanele bucureștene - și li se înfățișă în celebrul costum național de Harem. Doar trup și piele de înger, dacă acele aripate cerești au și așa ceva, învăluite în strălucirea neliniștitelor șiraguri argintii de strasuri. Și, în tăcerea deplină care urmă după explozia minților, pe ritmul unei melodii orientale, Nanone începu danțul egiptean, ultimul ei număr din acea seară, transformându-se sub privirile fermecate ale spectatorilor într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
și această intenție. Dar sunt numai zvonuri. Constantinopolul?... Ha, ha, ha!... Încă nu mi-am propus așa ceva. Fața primadonei Nanone era toată numai miere și strălucire. De mai multă vreme privea peste umărul generalului, spre ușa cabinei. Acolo, în picioare, învăluit în acea aură aeriană a poeților în cătarea unui vers pierdut și înconjurat de mireasma florilor care umpleau chicineta, aștepta un tânăr, același tânăr care uitase să mai bată din palme după ce terminase ea de cântat. Iar cele două nestemate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]