4,027 matches
-
veseli iar eu mă plimb îndelung spre marginea orașului ca să mai risipesc alcoolul din mine. Descopăr că nu e pază și intru în abatoare parcă vrăjit de mugetele animalelor și de urletul aspru al ferăstraielor electrice. Jeturi de sînge proaspăt țîșnesc de peste tot stropind pereții. Muncitorii au cizme albe din cauciuc și pășesc rar, preocupați prin balta semiînchegată de pe podelele de mozaic. Miraculos, mirosul sîngelui și al cărnii aburinde îmi irită simțurile. Același miros l-am cunoscut, cumva dulceag, la morga
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
unul tânăr. Dar, incontestabil, bărbat. Avea peste un metru optzeci și doi și era foarte sexy. Picioare lungi. Brațe musculoase. Ochi albaștri. Maxilar pătrățos. Zâmbet larg. Dac-am fi avut un testosteronometru agățat pe perete, atunci nivelul mercurului ar fi țîșnit prin acoperiș. M-am întors la timp ca să-l văd strângându-i mâna mamei cu cel mai ferm gest de care avusese parte mama în toată viața ei. După care tipul și-a îndreptat atenția spre mine. Cu coada ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
destule“ sau „niciodată nu te-ar fi făcut fericită“. Ei, când se ajunge la faza cu „timpul le vindecă pe toate“, încercați să vă reprimați primul impuls, și anume ăla de a le învineți ochii. Nu vă lăsați pumnul să țâșnească, fiindcă să știți că trucul ăsta chiar funcționează. Eu eram dovada vie. Singura problemă cu timpul care le vindecă pe toate e că durează. Așa că, oricât de eficientă ar fi metoda asta, ea nu prea ne e de folos nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Niagara, Urlătoarea, oameni plutind În ochiul de apă, iar lanțul trebuie doar tras cu toată forța de care ești În stare, altfel nu se clintește clopotul. Și cînd se clintește, e o adevărată Încîntare. Au Înlocuit cordonul dușului prin care țîșnea apa-n cele mai imprevizibile direcții, cu unul prin care țîșnește mai puțin, dar e nou. SÎnt atît de veseli. De Îndatoritori. Motivată de recunoștință, Mariana s-a ras În cap. Copilul se ascunde, e o adevărată aventură să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doar tras cu toată forța de care ești În stare, altfel nu se clintește clopotul. Și cînd se clintește, e o adevărată Încîntare. Au Înlocuit cordonul dușului prin care țîșnea apa-n cele mai imprevizibile direcții, cu unul prin care țîșnește mai puțin, dar e nou. SÎnt atît de veseli. De Îndatoritori. Motivată de recunoștință, Mariana s-a ras În cap. Copilul se ascunde, e o adevărată aventură să-l găsești, Îl căutăm cu toții, mi-am cumpărat un fluier. Robinetul ruginit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scenă din atîtea miliarde de posibilități. E inuman. Așa că mă bucur de starea de spectator, aproape nealterată de timp, n-am pierdut mare lucru din Încîntarea simțită-n copilărie În fața ecranului cînd se schimba bobina, din magia Întunericului din care țîșnea cavalerul Pardaillan. O căutam apoi În carte. Filmul fiind tot literatură, una cu impact concentrat, unde totul apare simultan, cuvînt, imagine, sunet. SÎnt avantaje vizibile, numai că și literatura are un atu, care lasă lumina să treacă prin el. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Început, pare că odată cu lumea, printr-o greșeală omenească, divină, Mickey sosește eroic și face ordine În familia iubitei, zdrobește capul pervers al tatălui și-l Îneacă-n acvariu, trec peștișori, roșii, pe dinaintea gurii căscate din care iese limba vînătă, țîșnește sîngele, ochii mortului sînt mari, de copil, vine tornada, se sparg geamuri, farfurii, bibelouri, intră praful ruginiu, se vede televizorul, erau desene animate, da, la Început a fost scena din bar, ea dansează singură provocator și dintr-odată-i sare țandăra pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bun de aruncat la coș. Apar din nou polițiștii și, În timp ce discută cu un Fink dezolat, căldura din hotel devine tot mai intensă. „Asta-nseamnă că Charlie e aici”, zice Fink. Detectivii se reped În hol, din pereți prind să țîșnească flăcări, apare Charlie și-i Împușcă pe amîndoi urlînd „vă arăt eu adevărata viață a spiritului”, apoi se Îndreaptă spre prietenul său paralizat În cadru, Îi mărturisește că l-a mințit, nu e agent de asigurări, e Mundt, poate, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
visează buze, fălci, penisuri necunoscute ce i se cațără (tema zborului) pe coapse, pe sîni, apoi secvențe cu fese stranii, În plină mișcare, o Îngerească coabitare pubiană la patru mîini, care-o face să cîrÎie de plăcere, după care sperma țîșnește triumfal, peste tot, și avionul aterizează. În revista Bordel, tot mai elegantă pe zi ce trece, citesc un text capital, din care irumpe o frază lichidă: „Problema este că eu nu pot ajunge la orgasm decît Într-o baie caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
c-a scris un roman iritant pentru ayatolahi. În sfîrșit, și o veste bună: doi ofițeri KGB, soț și soție, infiltrați timp de 25 de ani În Vest, au fost decorați la Întoarcerea În patrie cu medalia „Prietenia Între popoare”. ȚÎșnind Încă o dată din Dimineața, maestrul Păunescu face cîteva afirmații palpitante. „Pipăind feminin drumul Înainte (...) președintele Iliescu intră În campania electorală dezavantajat.” Rezultă că președintele nu pipăie bărbătește, așadar pipăie ceva masculin. Dezavantajul său fiind acela că nu se spune un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la bucătărie, ne-mbătam feroce, crîncen, negru, anatemizînd Întreg universul, cu restaurant cu tot, Într-un limbaj Îmbogățit de Graur, el ne-a spus că-n anumite circumstanțe cuvîntul cur e legal. Îl Înjuram pe Ceaușescu pentru orice, pentru că nu țîșnea apa la țîșnitoare, pentru că nu se găseau amandine, pentru că nu venea troleibuzul, pentru că nu se-nchideau ușile, pentru că apărea defecțiune tehnică pe ecran, pentru că apărea el pe ecran, pentru că apăreau guzgani pe ecran și la subsol și În baie, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care trage de sfoară, cu tot cu esofag. Puțin mai tîrziu, același procedeu Îl utilizează iubita lui mută, care alege Însă alt loc pentru cîrlig. Pe cel mai intim. Blake: „Plăcerea este hrana intelectului”. Nu trebuie să Închiriezi Patimile lui Hristos, unde țîșnesc atîtea hematii, Încît te deconectezi de la ecran și nu te mai hrănești. Așa că violența e prezentată cu măsură: accidente rutiere decente, soacre aruncate-n fîntîna cu apa Încă potabilă pînă-n clipa imersiunii, avioane din care a mai rămas totuși un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Înjur tremurînd de furie, persistînd În aceeași atitudine, În picioare, și tot timpul cît a staționat garnitura la Budapesta, două ore, n-am vrut să cobor să văd măcar o stradă, nu mai vroiam decît să rămîn În Belgia. Am țîșnit afară, eliberat, cutia s-a Închis ermetic la loc, am respirat aerul nopții străine, vasăzică asta era, o măsură de precauție, dacă nu te speli pe mîini rămîi să putrezești de viu În cabina de fier de toaletă. Malines (Mechelen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de N. și se duce la Z., care are 20 de orgasme pe zi și vrea un singur bărbat cu mai multe penisuri. Z. face dragoste cu 3, 4 și 5 ruși deodată cu mai multe penisuri, și din pagină țîșnește un tulburător aforism: sexul anal se bucură de Încă o influență pozitivă a iubirii, efect care Înlătură și constipația. Drama artistului se arată acum În toată amploarea ei: nu poate să scrie pentru că-n fața ochilor Îi apar fascinantele p.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
frumuseți necunoscute și bine regulate. Pe la jumătatea celui de-al treilea exemplar, pozele o luau razna. Orgii, lanțuri umane În care legătura se făcea de la gaură la gaură, o duzină de inși prăvăliți pe o podea mochetată, membre tăiate - sîngele țîșnea din brațe și picioare. Jack se uită mai bine. Îl dureau ochii. Roșul din poze era de fapt cerneală; fotografiile erau prelucrate - trucaje cu membre tăiate, sînge de cerneală curgînd În mici vîrtejuri artistice. Jack Încercă să identifice persoanele. Perfecțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de gînduri cauți? SÎnt actor. Dă-mi un indiciu. — Nu gînduri, reacții. Nici măcar nu ai clipit cînd ți-au căzut ochii pe cea mai stranie chestie văzută de mine În cincisprezece ani de cînd sînt polițist. SÎnge pictat, ca și cum ar țîșni dintr-o duzină de tipi care se regulează și și-o sug. Pentru tine e ceva normal? Un ridicat elegant din umeri. — Jack, eu sînt très Hollywood. Mă Îmbrac ca o rozătoare ca să-i distrez pe copii. Nimic nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
secerară pe Coates. Recul. Ed se propti de cadrul ușii și ochi. Fontaine și Navarette se ridicară În picioare, zbierînd. Ed APĂSĂ trăgaciul și Îi doborî cu o singură salvă. Recul foarte puternic: jumătate din peretele din spate căzu. SÎngele țîșni din belșug. Ed se Împiedică și se șterse la ochi. Îl văzu pe Jones Încercînd să ajungă la lift. Alergă după el, alunecă, se Împiedică, Își reveni. Jones apăsa butoanele liftului, urlînd rugăciuni, cu figura la cîțiva centimetri de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
s-a gîndit să-și ușureze munca, separîndu-le capetele de trupuri. Marfă urîtă, dar făcută artistic - exact așa cum spusese Jack Tomberon. Revistele de dedesubt: coperte negre, simple. Mizerii găsite de Tomberon. Primele fotografii trucate cu cerneală - rîuri de sînge suprapuse, țîșnind din trupuri dezmembrate și unind Între ele orificiile diferiților subiecți. Asemănarea cu asasinatul: un băiat lungit pe spate, cu brațele și picioarele larg desfăcute, exact ca În fotografiile făcute la locul uciderii lui Hudgens. Mai mult decît șocant. Iar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ca un joc de care nici unul nu se putea desprinde și nici unul nu se temea. El explicându-i că nu poate răspunde dintr-odată întrebărilor ei, prea directe, de-a dreptul brutale, pentru că nu-i dau răgazul să reflecteze, ci țâșnesc una după alta, ca niște pocnete, ăsta-i cuvântul, ca niște pocnete, „Cum ca niște pocnete?“, îl întreba, „vrei să spui că te lovesc și te deranjează și aș face mai bine să tac?“, nu asta voia să spună, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe Ioana Sandi râzând gâlgâit, probabil se învârtea în ritmuri avântate, fericită, în rochia ei lungă, cu spatele și umerii goi, amețită de vin și de viață, povestindu-le celorlalți lucrurile pe care le știa de la el, dar care acum țâșneau din mintea ei, erau proaspete, erau ale ei, gândite și inventate de ea în acea clipă, Monica Elefteriade, într-o rochie neagră superbă, care fusese pe vremuri a bunicii, cu lănțugul de argint filigranat atârnat de gâtul dolofan, cu mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
încordare și a clătinat de câteva ori din cap, șoptind abia auzit: „Nu, nu, poate... poate doar dacă rămâi aici“. S-a întins o clipă pe spate cât să deschidă un aparat de radio portativ și sânii mici i-au țâșnit prin țesătura rochiei. L-a privit din nou, mâna lui rămăsese pe genunchiul dezgolit, a atins-o cu vârfurile degetelor murmurând câteva vorbe ininteligibile, poate în ungurește. N-au mai vorbit, cât și-a băut cafeaua. Apoi reîncepu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
țintuindu-l pe loc și împiedicându-l să se scuture și să-și spună: până aici, trezește-te, trebuie să te eliberezi de coșmar, toate acestea se înlănțuiau până la urmă într-o izbucnire de vorbe, nespuse de gura lui, dar țâșnind mereu ca dintr-o fântână tainică și împrospătându-se și căpătând consistență și până la urmă șoptite pe hârtia albă, atunci abia eliberate de spaimă. Dar nici chiar asta nu era de folos. Pentru că nu se mai stăpânea într-una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fălcile și, înfundând în ele o îmbucătură zdravănă din acel cheeseburger umed și călâu, începu să-l înfulece lacom, fiecare dumicat producând un zgomot ca de pește zvârcolindu-se ud sub palmele cuiva și o scursură neîntreruptă de maioneză îi țâșni din colțurile gurii. Nu se punea problema să îmi întorc privirea sau să-mi astup urechile; vedeam fiecare fir de salată și zgârci de carne prinse între dinții lui, auzeam perfect când amestecul cleios de brânză și pâine terciuită i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ieșit din Battersea Bridge Road și am intrat pe niște străduțe lăturalnice. Era o zonă liniștită, slab luminată, cu case gârbovite și triste, cu grădini părăginite, cu puține semne de viață la acea oră din noapte; doar câte o pisică țâșnea peste stradă când ne apropiam. Fără îndoială că era efectul alcoolului și al bucuriei provocate de acea seară reușită, după cum o vedeam eu, pentru că am simțit brusc o atmosferă amețitoare, impregnată de certitudinea unor vremuri similare, chiar mai bune, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de drum fabuloasă - un coborâș nu foarte aprubt, dar suficient ca să prindem puțină viteză, să ne luăm picioarele de pe pedale și să ne avântăm înainte cu vântul biciuindu-ne fețele și șuierându-ne în urechi, în timp ce la coada ochilor ne țâșneau lacrimi plăcute de fericire. Bineînțeles că drumul înapoi era cu totul altceva. De obicei trebuia să coborâm de pe biciclete și să le împingem. Fiindcă eram copii cuminți, în mod nefiresc, cred acum - știam că părinții noștri se îngrijorau dacă lipseam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]