16,458 matches
-
deja. La fel și ea. Chelnerul a apărut la umărul ei, dar ea i-a făcut imperios un gest și el s-a retras imediat. Toată culoarea de pe fața ei a dispărut, rămânând albă ca varul. Mâna cu care ținea țigara tremura de asemenea. Tot corpul i se încordase ca într-un nod. —Ai fost - adică motivul pentru care erai atât de interesată de moartea lui Lee... S-a oprit. A respirat adânc și a spus-o: —Tu și Lee ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mult decât oameni și păsările mai mult decât păsări. Totul părea neclintit, o clipă care dura. M-am așezat din nou în pat. Am dormit până dimineața. Pe terasă nu mai era nimeni. Pe jos erau sticle goale, mucuri de țigară și în aer un miros putred de pește. Nici urmă de Nunu și Simon. Casa părea pustie. Departe, către orizont, pescărușii pluteau din nou ca niște bulgări de zăpadă. Am mai stat o săptămână la Vama Veche. Simon venea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de feminitatea mea sterilă. Serile obișnuiam să mâncăm și să bem împreună într-un restaurant mic, înainte ca Simon să plece la hotelul lui din Mangalia. Mă durea tot corpul din cauza nervilor surescitați - beam prea mult, într-un fum de țigări și un zumzăit de oameni de nedescris. Deodată a intrat o femeie cu părul roșu ciufulit, băuse mult, s-a oprit la masa noastră și a citit ca profeții în aer: - A murit, și-a luat viața! Nimeni nu îndrăznise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și o pungă de ciocolată Côte d'or în celălalt buzunar, lucruri care-i asigurau buna dispoziție la începutul greu al zilei. Sclipirea din ochii lui albaștri era în același timp răutăcioasă și plină de bunăvoință. Obișnuia să fumeze o țigară într-un muștiuc de argint. Avea cinci copii și o soție credincioasă care-l ajuta mereu în meseria lui de tipograf, de-a lungul unei vieți pline de dificultăți și de utopice momente de fericire. Mult timp, mai ales după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pivniță și se simțea fericit când, pe neașteptate Judit intră în cameră ca o furtună. Aflase deja că toate economiile lor dispăruseră din contul bancar comun. Noah dădu repede pe gât o sorbitură de coniac, pregătindu-se să fumeze o țigară. - Bețivanule, fumătorule, nebun de legat ce ești! Ai golit contul nostru ca să-l arunci pe ridicolul tău de joc! - Despre ce vorbești, încercă Noah să câștige timp, ca nu cumva să se lase învins de furia femeiască. Deja începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
care își ridica și lăsa ochelarii, privindu-l pe Dudu surprins -, până la urmă schiță un zâmbet ușor care-i lumină toată fața. Din motive necunoscute, un pitic îi trezea mereu simpatia. Încurajat de zâmbetul spontan, Dudu scoase un pachet de țigări și-l servi pe domnul Fischer. După aceea aprinse și el o țigară, cum obișnuiesc să facă bărbații ca să creeze un spațiu de fum între ei, să le fie comunicarea și mai vagă. Dudu făcea inele de fum în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
schiță un zâmbet ușor care-i lumină toată fața. Din motive necunoscute, un pitic îi trezea mereu simpatia. Încurajat de zâmbetul spontan, Dudu scoase un pachet de țigări și-l servi pe domnul Fischer. După aceea aprinse și el o țigară, cum obișnuiesc să facă bărbații ca să creeze un spațiu de fum între ei, să le fie comunicarea și mai vagă. Dudu făcea inele de fum în aer și urmărea înlănțuirile de fum cu fața ridicată ajungând prin dreptul mâinii domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lui. Ar fi vrut să-l distreze puțin cu acrobații de circ, pentru că își amintea că la filmări avea momente de veselie când se lăsa ușor înduplecat de inventivitatea artiștilor cu darul improvizației. Până la urmă, domnul Fischer îi mulțumi pentru țigară. Îi era parcă teamă să nu devină prea intim cu un pitic. Încercase să-și aducă aminte unde îl mai văzuse pe acest ciudat personaj al ficțiunilor sale, care-l așteptase la poartă într-o zi plină de neliniști reale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mâzgălind pe o foaie separată fața soțului meu. Era din nou concentrat în labirintul cifrelor. Totul părea liniștit în jurul nostru, Sucki dormea în colivia lui așezată în colțul cel mai întunecat al sufrageriei. Ușa de la balcon era deschisă, pentru că fumam țigări plăcute din Ticino cu miros și gust de Marsala. Nu știu cum au trecut orele, începuseră să mijească zorile. Vedeam culoarea roză cu dâre roșiatice a cerului în depărtare. Sufrageria era plină de fum. Un cintezoi începuse să cânte pe balconul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
eu pot înțelege tot. - În ce direcție curge timpul? m-a întrebat brusc, așezându-se pe un scaun meschin și scoțând din buzunarul răpciugos din cauza pielii rupte și plesnite pe alocuri a parpalacului de piele pe care-l poartă ultima țigară, pentru că mereu mai are doar una. Are un pachet cretin de doar trei țigări, ceva ce nicăieri nu mai există. Dumnezeule, ce om. Eu, pe scaunul meu, ușor iritat din cauza problemelor, cu capul bubuind la propriu de trei zile întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-se pe un scaun meschin și scoțând din buzunarul răpciugos din cauza pielii rupte și plesnite pe alocuri a parpalacului de piele pe care-l poartă ultima țigară, pentru că mereu mai are doar una. Are un pachet cretin de doar trei țigări, ceva ce nicăieri nu mai există. Dumnezeule, ce om. Eu, pe scaunul meu, ușor iritat din cauza problemelor, cu capul bubuind la propriu de trei zile întregi de solourile lui Joe Satriani, și, în plus, încărcat negativ din pricina stării de nervozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dragoste acest aparat rusesc din ’950. Hurducăind și zbârnâind, mașinăria a început să funcționeze, spre fericirea mea. M-am dus și-am stins lumina. M-am așezat lângă Bogdan, care era deja învăluit complet în eternul fum al mereu ultimei țigări pe care-o fumează, acest prieten fidel al unui păr uriaș și strâmb, parcă decupat cu ciobul verde al sticlei de lapte. Țin minte că zâmbeam și, chiar dacă afară ploua torențial, lucru care înrăutățea și mai tare starea mea sufletească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fiu în locul lui. - Bogdan, zic, cu tot respectul pe care ți-l port... dar asta nu este o problemă foarte grea... cred că și eu aș fi în stare s-o fac... Acum Bogdan cred că și-a aprins o țigară, pentru că s-a întors cu spatele și nu-mi dau seama ce face. Uite-l, uite-l cum mă privește, se îndoaie zidul palatului de privirea pe care și-o aruncă spre mine, prin el. Se întoarce. Plânge. - Luca, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mii de piepturi. Lucru care se și-ntâmpla, pentru că aproape instantaneu Luca se oprea, iar în dreptul membrului său se forma la fel de instantaneu o coadă de vreo zece mii de suflete. - Pe rând, pe rând, că e timp, spunea Luca, fumându-și țigările de foi. La un moment dat, în dreptul său ajunse un moș. - Gagiule, ești prea bătrân, exclamă Luca demonic. Dispari. O să-mi cadă pula dacă mi-o sugi tu. - Dar, domnule Cioran, spuse el, vă rog, sunteți genial, susură moșul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care au urmat, Iag s-a stricat cu totul, adică a căzut în patima beției. Dimineața, când intra în clasă, trecea intenționat prin fața băncii lui Stein în nasul căruia râgâia, trimițându-i damful de băutură, ca pe un fum de țigară scumpă. - Trebuie să fim europeni! își explica el gestul celor din jur. Deși Iag locuia la Moscova absolut singur, închiriase câteva camere scumpe într-o vilă; se vede că primea de acasă mulți bani. Putea fi văzut des în compania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de ce, să intru în holul unui hotel scump și la modă. Împingând ușa batantă în care se oglindi imaginea tremurată a casei din față, am intrat și am străbătut vestibulul. Dar la bar era atât de pustiu și mirosurile de țigară, de apret, de aramă, de piele și de cafea sugerau atâta singurătate, încât, simțind că nu voi putea rămâne acolo nici o secundă, mă prefăcui că nu găsesc persoana pe care o caut și ieșii rapid în stradă. Nici nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îl pui grijuliu sub pernă și cum apoi, după, fără să te rușinezi, ba chiar fără să te întorci cu spatele, te ștergi cu prosopul și-mi spui să procedez la fel. Apoi te-ai întors și ai aprins o țigară. Oare, m-am întrebat eu, aceasta să fie iubirea pentru care sunt gata să renunț la tot, să-mi distrug viața?“ Nu, Vadim, nu, dragul meu, aceasta nu este iubire; e ceva murdar, tulbure, hidos. Am destulă murdărie din asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
altceva decât un mod bine calculat de a-și spori propria demnitate, flatându-i pe oamenii pe care-i slujește. În ultimele luni, m-am simțit tot mai des cotropit de tristețe. Uneori rămân îndelung în fața geamului, trăgând dintr-o țigară din care se ridică molcom un fum albastru-albastru și încercând să număr cărămizile din zidul casei vecine. Dacă e seară, sting lumina. Împreună cu lumina dispare și imaginea camerei reflectate în geam; după asta, mă apropii de fereastră și, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
arăta grăbit, comunicându-mi prețurile și locul de unde le-a cumpărat. Gata îmbrăcat în șuba lui dintr-o stofa lucioasă, cu o căciulă țuguiată din blană de biber pe cap, mijindu-și genele roșcate gata-gata să și le pârlească cu țigara lui aprinsă, oprindu-se cu capul pe spate în fața oglinzii și pipăindu-și cu mâna gâtul bărbierit și dat cu pudră (când se uita în oglindă, își lăsa colțurile gurii în jos, ca un pește), Stein îmi spunea poruncitor: „ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
leneș, plin de silă. Când ne-am apropiat de măsuță, Hirghe s-a sculat cu o încetineală plină de silă și cu aceeași silă a început să privească pe deasupra capetelor noastre. Cel de-al doilea, Mik, era extrem de nervos. Cu țigara în gură (care urca și cobora când vorbea), acesta îi spunea ceva înfrigurat lui Zander, fără să-mi dea nici o atenție. - Ei, nu te așeza, spune, spune cum stăm. Auzind de la Zander că stăm bine, că avem cincisprezece ruble, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fața îngrozitor de trasă, care îmi păru cunoscută de cum am zărit-o, se întoarse repede auzind bătaia în masă; atingând colțul ascuțit al mesei cu șorțul ei scrobit, aceasta începu să strângă paharele goale. Doar când începu să adune mucurile de țigară (aruncate direct pe fața de masă, iar nu în scrumieră) și când, cu buzele lăsate a dispreț, își clătină capul de parcă ar fi spus că nu se aștepta de la noi decât la o porcărie, o recunoscui în ea pe Nelly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
eu abia atunci, că am cincisprezece ruble fără câteva copeici. - Mie, dă-mi un gram, spuse Nelly pe neașteptate, mușcându-și buza de jos până ce aceasta se făcu albă. Închizând ochii a încuviințare, Hirghe își coborî capul abia sesizabil, puse țigara aprinsă pe marginea mesei și, fără a-i acorda nici o atenție lui Mik care, cu capul în palme (pe care-l ținea ca pe un ulcior), o porni înainte și înapoi prin cameră, deschise cutia de tablă. - Deci, dumneavoastră vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
plus o jumătate fac doi. Văzând că s-a ajuns la un acord, Hirghe, care până atunci stătuse cu capul plecat, luă banii de la mine și de la Nelly, îi numără și, punându-i în buzunar și mutând din nou poziția țigării ca aceasta să nu ardă masa, luă cutia de tablă în care se zărea un obiect albastru. Numai după ce Hirghe trase din cutie obiectul, mi-am dat seama că e un săculeț din hârtie albastră și că, alături de cutia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
s-a lăsat în cameră. - Ei, dar aici nu mai e aproape nimic, spuse Mik, în timp ce Hirghe, fără un cuvânt, scoase încă puțină cocaină cu lopățica și-o scutură ușor pe cântar cu mișcarea cu care se scutură scrumul unei țigări. Când talgerele fură la același nivel, Hirghe puse la loc în pachet ceea ce rămăsese pe lopățică, lăsă jos balanța, luă pachețelul de pe terezie și, după ce strânse între degete cocaina până ce aceasta formă o casetă netedă și strălucitoare, îi întinse pachețelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
înghit, simt că și apa îmi face silă, dar o beau ca pe un medicament. - Cel mai bun lucru ar fi o cafea neagră, dar nu avem. Fumează, și asta face bine. Încep să fumez. De fiecare dată când duc țigara la buze, îmi surprind buzele într-o mișcare continuă de sugere. Prin această mișcare mă eliberez de excesul de plăcere pe care o încerc. Știu că, dacă trebuie, mă pot stăpâni, dar asta ar fi tot atât de nefiresc ca și atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]