12,690 matches
-
învecinează cu "Sătmar și Ugocia" (ms. 2263, 2-3, 29) iar în Fragmenta rium la p. 613: "La sud Ardealul, la ost Bucovina și Galiția, la nord Galiția și Com[itatul] Beregh, la ost Satmaru și Ugocia (Dragos)"; la p. 611: "Ținuturi IV Criș dincoace de Tisa 1319 Km. 15 comitate: Ugocia, Maramureș, Satmar, Săbolciu, Bihor, Bekeș, Cenand, Csongrad, Arad, Timiș, Torontal, Caraș, Crasna, Soloncul de mijloc, Zarand, 1 Chioar, 19 (1 district)". Termeni apropiați folosește de M. Eminescu și în traducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
voievodului Balcu, fișpan în Satmariu, și fraților săi cetatea Arieșului..." iar la p. 410 o formă foarte rar întâlnită în documentele istorice "Satmare" (nota referitoare la anul 1365). Fișat, cartografiat cu exactitate, mereu reîmprospătat prin discuțiile cu prietenii ardeleni amintiți, ținutul Sătmarului revine în articolele lui M. Eminescu. Anul 1882 este cel mai bogat în exemplificări: "...Azi limba este una de la Satmar până în Cetatea Albă de lângă Nistru, de la Hotin până în Granița militară, azi datina e una, rasa e una și etnologic
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Nistru pân'la Tisa / Tot Românul plânsu-mi-s'a / .../ Din Satmar pân'în Săcele / Numai vaduri ca acele..." (Doina). Astfel că M. Eminescu putea nota în articolul său din 1882 aceaste rânduri ca o cunună de laur peste limba românească din ținutul sătmărean: "Încă în a suta a șaptesprezecea Miron Costin scria regelui Poloniei că cel mai frumos și mai corect dialect românesc, cel mai apropiat de graiul italic se vorbește în Sătmar, unde, cu toată emigrarea lui Dragoș, românii rămași acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
literatură nu poate fi decât universală...". (Eminescu și Borges, Poesis, Anul III, nr. 20, ian. 1992, p. 8) 4 Iosif Vulcan, Publicistică, 2, Memoria lui Dumitru Sfura, Ed. Minerva, Buc., 1989, p. 203. 5 George Vulturescu, Cultură și literatură în ținuturile Sătmarului. Dicționar 1700-2000, Ed. Muzeului Județean Satu Mare, 2000; art. Sătmărenii și Eminescu, în Poesis, XI, nr. 1-2 (120-121), 2000, Satu Mare, pp. 10-13. 6 Coordonatoare a lucrării noastre de diplomă: "Semnificații și echivalențe ale prafului în opera lui M. Eminescu", Universitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
o altă lucrare a lui Gabriel Vasiliu (Preocupări de limbă în presa românească din Transilvania, Ed. Napoca Star, Cluj, 2001, p. 125) periodicitatea revistei este așezată între anii 1883-1891 la "Sătmar Baia Mare Șișești". În cercetarea noastră (Cultură și literatură în ținuturile Sătmarului. Dicționar 1700-2000, Ed. Muzeului Județean Satu Mare, 2000, pp. 188-190) arătăm că imprimarea s-a făcut la Satu Mare, "edițiune a Tipografiei Libere", de la Anul I, nr. 1 (sept. 1885) la nr. VI (febr. 1886) și la Baia Mare, în Tipografia lui
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
o expună vreodată. Și habar n-are că trăiește-n Balcani. 5 iunie Românii nu au geniu monumental. N-au tins nicicînd să înalțe forme care să sfideze cerul. Nici nu au avut cum să aibă geniu monumental în acest ținut aflat în calea tuturor vînturilor părăduitoare. Au îndreptat spre cer doar ruga, doar blestemul, încolo, nu și-au dezlipit privirea de pămînt, de pămîntul pe care atît de mîngîietor au știut să-l calce cu tălpile goale. Monumentele românilor? Casa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe neștiutele cărări elizee a ținut să-și rostească pînă la capăt ambiția de a picta singular, de a nu vedea, filosofic-orgolios, ce-i în jur, în jurul bîntuit de isteriile căutărilor fără sfîrșit, oferind șirurilor neîntrerupte de vizitatori din toate ținuturile spectacolul facinant al trecerii acestui trufaș hidalgo printr-un capăt de mileniu mîrșav și minunat. Să mă întorc la ale mele? După momentul astral al picturii? Doar un pic. După expoziția zglobie de la Cupola, deci după danțul prin saloanele și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
structurilor naționalist-comuniste, aceleași structuri tind să acapareze iar viața țării. Gestul rectoral de astăzi nu este altceva decît (în mic, dar extrem de semnificativ) parte a voinței de a pune ordine în dezordinea postcomunistă. De a demonstra că Iașii nu sînt ținutul retardat al lobby-urilor neocomuniste, agitate acum electoral, și că de pe efigia lui de noblețe trebuie înlăturată definitiv pecinginea. Mai rezistă în cîteva puncte cardinale ale orașului (printre ele, Casa tineretului, Prefectura, Casa sindicatelor, cu ale lor "lucrări monumentale", în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fără se-nțelege sentimentul stînjenitor că, iată, deși numim, arătăm cu degetul spre forțele remanente ale dictaturii, evadăm noi înșine, comod, în clipe anesteziante. Realmente necesare firii noastre întru armonie, dar...) Ei bine, chiar și refugierea fericită în ființa și ținutul poetului mai păstrează încă ceva din disconfortul pe care aceeași dictatură ni-l producea, servindu-se de numele poetului (aniversat sau comemorat la date fixe, concurînd cu cele de 23 august și 1 mai). Mai mult: în recenta descindere la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care fie le-a înfruntat cu demnitate, fie le-a ignorat cu discretă și amară eleganță, ori le-a depășit cu modestia și pudoarea înțeleptului încrezător până la sublimare în forța rațiunii. Născut la 1 mai 1931, în Dondoșanii Sorocăi, din ținutul moldav de peste Prut, Leonid Boicu a avut parte de o copilărie și adolescență dramatice, consumate sub semnul gravelor primejdii, transformate curând în chinuri și suferințe, generate de cunoscutul și odiosul pact Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, extinse automat asupra tuturor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nevoie de pe piață. Creșterea producției de mărfuri și a nevoilor țărănimii au fost cauzele principale ale marii răspândiri a cărăușiei în acea epocă. În memoriul lui M. Sturdza, din 1823, asupra stării Moldovei se indicau la 8 din cele 17 ținuturi ale Moldovei, drept ocupație principală a locuitorilor, cărăușia. Era vorba de ținuturile Roman, Bacău, Putna, Tecuci, Covurlui, Tutova, Dorohoi și Botoșani. Cărăușii, în marea lor majoritate, erau țărani clăcași și urmarea firească a exercitării acestei îndeletniciri a fost conflictul cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fost cauzele principale ale marii răspândiri a cărăușiei în acea epocă. În memoriul lui M. Sturdza, din 1823, asupra stării Moldovei se indicau la 8 din cele 17 ținuturi ale Moldovei, drept ocupație principală a locuitorilor, cărăușia. Era vorba de ținuturile Roman, Bacău, Putna, Tecuci, Covurlui, Tutova, Dorohoi și Botoșani. Cărăușii, în marea lor majoritate, erau țărani clăcași și urmarea firească a exercitării acestei îndeletniciri a fost conflictul cu boierul. Acesta din urmă era interesat, pe de o parte, ca țăranul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
anul 1809, la 10.000 lei în 1812. În anul 1815 se produc unele schimbări și se fac unele precizări în regulamentul de funcționare a vătajiilor: vătăjia de harabagii este subordonată nazâriei podurilor, se înființează vătăjii în toate capitalele de ținut, havaietul pe care-l încasează vătavul de harabagii de la cărăuși este din 10 lei unul. Havaietul se ia „numai atunci când se încarcă marfa de pe la târguri”, iar „aiurea nu se ia”. Marfa putea fi tranportată „oriunde aiurea, sau măcar și peste
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
vară. Primăvara și vara boierescul și munca la pământul din folosința sa îl puneau în imposibilitate de a-și respecta întocmai contractul. Urmarea firească era intervenția organelor executive ale statului. Într-o astfel de situație se aflau, de pildă, locuitorii ținutului Dorohoi, în anul 1819, împotriva cărora domnitorul Mihail Suțu cerea ispravnicilor să ia măsuri drastice. Constrânși prin forță, țăranii plecau la ocnă, încărcau sarea, dar în drum spre schele se opreau adeseori pe la casele lor pentru a termina treburile. În
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
podețelor din Moldova. La 27 aprilie 1829, i s-a dat una incompletă; în sfârșit, o nouă intervenție a avut ca rezultat prezentarea ,,vidomostiei” din 5 mai 1829. Din vidomostie rezultă că în Moldova exista un mare număr de poduri: ținutul Suceava avea 322 poduri și podețe, Tecuci, 125 poduri, Neamțul, 4, Roman, 56 poduri și podețe, Herța, 18, Botoșani, 32, Cârligătura, 17, Hârlău, 76, Dorohoi, 20 poduri și 91 podețe și 45 batacuri. Interesant de observat că în această perioadă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
4, Roman, 56 poduri și podețe, Herța, 18, Botoșani, 32, Cârligătura, 17, Hârlău, 76, Dorohoi, 20 poduri și 91 podețe și 45 batacuri. Interesant de observat că în această perioadă, până la 1829, numărul podurilor de piatră a crescut. Astfel, în ținutul Sucevii erau 5 podețe de piatră: în satul Plopeni, pe drumul spre Burdujeni, la intrarea în Burdujeni și la Poiana Pustie. În ținutul Hârlăului se aflau: un pod pe apa Cârjoaiei, în satul Cârjoaei, un pod pe pârâul Zlodenci și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Interesant de observat că în această perioadă, până la 1829, numărul podurilor de piatră a crescut. Astfel, în ținutul Sucevii erau 5 podețe de piatră: în satul Plopeni, pe drumul spre Burdujeni, la intrarea în Burdujeni și la Poiana Pustie. În ținutul Hârlăului se aflau: un pod pe apa Cârjoaiei, în satul Cârjoaei, un pod pe pârâul Zlodenci și unul pe pârâul Buhalnița. În ținutul Dorohoi era un pod de piatră pe apa Baștei [probabil, Bașeu] și unul pe drumul între Dorohoi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
piatră: în satul Plopeni, pe drumul spre Burdujeni, la intrarea în Burdujeni și la Poiana Pustie. În ținutul Hârlăului se aflau: un pod pe apa Cârjoaiei, în satul Cârjoaei, un pod pe pârâul Zlodenci și unul pe pârâul Buhalnița. În ținutul Dorohoi era un pod de piatră pe apa Baștei [probabil, Bașeu] și unul pe drumul între Dorohoi și Rădăuți [Prut ?]. Nu putem alcătui un total al podurilor de lemn sau de piatră pe țară, deoarece nu toate ținuturile au trimis
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Buhalnița. În ținutul Dorohoi era un pod de piatră pe apa Baștei [probabil, Bașeu] și unul pe drumul între Dorohoi și Rădăuți [Prut ?]. Nu putem alcătui un total al podurilor de lemn sau de piatră pe țară, deoarece nu toate ținuturile au trimis vidomostii, iar o parte din cele care au trimis nu au respectat întocmai instrucțiunile. Unele ținuturi au semnalat doar podurile mari (ținutul Neamț), altele nu au specificat dacă ele sunt făcute din lemn sau din piatră, altele nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
între Dorohoi și Rădăuți [Prut ?]. Nu putem alcătui un total al podurilor de lemn sau de piatră pe țară, deoarece nu toate ținuturile au trimis vidomostii, iar o parte din cele care au trimis nu au respectat întocmai instrucțiunile. Unele ținuturi au semnalat doar podurile mari (ținutul Neamț), altele nu au specificat dacă ele sunt făcute din lemn sau din piatră, altele nu au indicat starea lor etc. Este neîndoielnic însă că marea majoritate a podurilor erau de lemn. Cele de pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
putem alcătui un total al podurilor de lemn sau de piatră pe țară, deoarece nu toate ținuturile au trimis vidomostii, iar o parte din cele care au trimis nu au respectat întocmai instrucțiunile. Unele ținuturi au semnalat doar podurile mari (ținutul Neamț), altele nu au specificat dacă ele sunt făcute din lemn sau din piatră, altele nu au indicat starea lor etc. Este neîndoielnic însă că marea majoritate a podurilor erau de lemn. Cele de pe apele mari erau umblătoare, „pe seici
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și al salahorilor. Pentru drumurile principale s-a hotărât să se facă poduri mari, a căror construcție să se dea în antrepriză. În vederea lucrărilor de „întocmire a drumurilor și podurilor” au fost numiți responsabili cu conducerea muncii oameni din „treptele ținuturilor”, căminari, bani, paharnici, cărora li s-a încredințat supravegherea lucrărilor pe anumite porțiuni de drumuri. Cu supravegherea lucrărilor mai importante au fost însărcinați funcționari ai Vistieriei și așa-zișii copii de casă. Mâna de lucru au furnizat-o satele de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aprilie 1831 Divanul comunica isprăvniciei de Fălciu că, pentru lucrările de la drumul Focșani-Sculeni, se vor recruta „numai birnici, și acei ce purta numiri de scutelnici or breslași nicicum”. Ispravnicilor li s-a ordonat să strângă pe toți meșterii de prin ținuturi și să-i trimită la lucru cu uneltele lor. De asemenea, năzâria a fost obligată să dea câte 80 de țigani lingurari și ursari pe lună, cu plată de 30 parale pe zi „pentru hrana lor”, deși ursarii erau scutiți
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
-o refuzul boierilor de a da lemnul necesar pentru construcțiile de poduri, din pădurile lor, fără plată. Din această cauză s-au desființat podurile de pe traseele secundare, iar materialele au fost utilizate pentru construcții de poduri pe căile principale. Isprăvnicia ținutului Suceava comunica, la 1 mai 1828, că nu poate întreprinde nimic din ceea ce i s-a cerut pentru că proprietarii moșiilor „nici cu un chip nu vroesc a le da lemne trebuitoare fără plată”. Divanul Împlinitor a fost nevoit să constate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cerut pentru că proprietarii moșiilor „nici cu un chip nu vroesc a le da lemne trebuitoare fără plată”. Divanul Împlinitor a fost nevoit să constate că opoziția boierilor s-a generalizat în „întreaga țară” și să emită o circulară către toate ținuturile, prin care obliga din nou proprietarii să dea lemnul necesar. Boierii nu numai că refuzau să contribuie la lucrările de îmbunătățire a căilor de comunicație, dar mai și cereau despăgubiri de brudină. Rosetti Roznovanu, proprietarul podului de la Sculeni, într-o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]