3,633 matches
-
primul pe ușă, în timp ce doctorul, deși ceva mai în vârstă, îi făcuse loc, politicos. — Sunt de la Poliție, spuse omul, cu ton brutal, așteptați afară! Doctorul simți că i se suie sângele la cap, dar se stăpâni și răspunse cu glas așezat: — Nu știu de la ce Poliție ești dumneata, poate paznic la postul din Ciorogârla, în orice caz te invit să aștepți dumneata afară până îmi consult bolnavul. Luat prin surprindere, omul se uită cu fiere la intrus și, când să se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
balon albastru, cu gât lung, înalt și subțire, cu etichetă pe care era scris „Morphine“, alta roșcată cu „Extract de belladonna“. Lângă dulap erau niște planșe anatomice, puse în picioare, una lângă alta. O sobă albă, cu lemnele în ordine, așezate alături, într-o nișă. Mi s-a părut că totul e foarte curat. M am apropiat de raftul cu cărți, aproape toate de medicină. Am descifrat Dr. Petrini, Boli de piept, Dr. Felix, Dr. Istrati și o carte cu aspect
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
întors pe jumătate către bradul pe care-l împodobisem, zic eu, destul de reușit (cu mere galbene, cu lumânări roșii și-un înger în vârf, atât, beteală n-am pus) și, cum îi juca lumina flăcărilor pe față, iar eu eram așezată mai într-o parte, l-am putut privi în voie, deși e necuviincios să privești cu atâta insistență un musafir. Noroc că nu se uita mama la mine, altfel m-ar fi mustrat. Și eu cred că-i mai tânăr
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu coada-ntre picioare când a fost repezită. Bătăile în ușă i-au surprins și i-au deranjat pe toți trei. Conu Costache ațipise de câteva minute, Zaharia se așezase să-și cârpească niște pantaloni și Liza stătea cu capul așezat pieziș peste labele ca zăpada și se gândea pesemne la ale ei. Primul s-a sculat în grabă Zaharia, a doua, fără grabă, Liza, iar conu Costache s-a întors doar pe partea cealaltă, hotărât să nu știe de nimeni
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
recunoaștere a răufăcătorilor care-și schimbă înfățișarea cu mustăți noi. Se auziră tot felul de comentarii încrucișate, unii se uitară la Dan și la nou crescuta lui mustăcioară, și câțiva își priviră cu interes degetele. Iulia, care era penultima, rămase așezată, și Alexandru ciocăni cu lingurița în paharul lui, ca s-o ajute. Spre mirarea tuturor fata se întoarse spre Dan: — Domnule Crețu, cum traduceți Vanity Fair? — Păi, Bâlciul deșertăciunilor, nu? — Formidabil, spuse Peppin Mirto, e grozav, n-ați stat o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
destul de încăpătoare ticsită cu lemne de foc, tăiate de mașină vara, crăpate și stivuite de el personal, și un atelier de tâmplărie în care tot el repara din când în când mobilierul stricat sau făcea altul nou, pe două bancuri așezate unul pe stânga și altul drept în față. Pe unul din bancuri își instalase un strung de lemn și o tocilă cu pedală, ambele acționate cu piciorul prin intermediul unei curele de transmisie improvizate, iar pe pereți atârnau la vedere panopliile
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-i mai cu atenție, amândoi aveau ceva comun, un defect de creștere care-i dezavantajau; încă câțiva centimetri, și ar fi încorporați în rândul celor de statură mijlocie. În schimb, coloana lor vertebrală se menținea perfect dreaptă și când stăteau așezat și când se ridicau în picioare, ceea ce le dădea o notă aparte: de siguranță de sine și precizie în acțiune. Ambii foarte abili și iuți în mișcări. În talie, foarte subțiri amândoi încât puteai să-i cuprinzi cu o singură
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu ochii, într-un cadru imens, nemaivăzut, imposibil de exprimat în cuvinte, pâlcuri dese de altfel de eschimoși, fără schiuri, ce se mișcau printre niște igluuri, nu din gheață și nici din lemn, ci dintr-un material cu totul necunoscut, așezate unele peste altele, iar printre ele un fel de iarbă ca aceea cu care se înfruptă renii, mult mai mare și mai suculentă, fără pic de zăpadă deasupra ei. Se afla sus de tot, pe cel mai mare dintre toate
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
puteai privi în direcția lor, deoarece aceștia împrăștiați de o boare slabă de vânt, după ce intrau în urechi, acopereau obrajii și se propteau pe sprincene, nimereau direct în ochi. Mirele cu mireasa la braț, în fruntea alaiului, despicau nămeții proaspăt așezați. Într-o clipă de neatenție, pantofii cu tălpile din piele de bovină, fără ținte, au alunecat trăgând și trupul fericit al mirelui peste cel al miresei. Acest mic incident a declanșat un spectacol de vis. Căzut peste mireasa îngropată complet
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de casa părintească a lui Bidaru, de cealaltă parte a carosabilului, exista o proprietate învăluită în mister, uitată de destin, cu aspect rustic și miros de mucegai; o casă cu două camere mari, hol, bucătărie, baie și grup sanitar; toate așezate vizavi de un salon cu fața la stradă în care ar fi putut dansa în voie cel puțin o duzină de perechi, deasupra căruia atârna un balcon cu grilaj din fier forjat ce da într-un fel de mansardă asemănătoare cu un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai adăuga și ei câte ceva. Atunci fiecare pietricică nou adăugată, ce va juca un rol important în configurația întregului drum, se va suprapune și se va sprijini pe cea dinaintea ei și toate la un loc pe materialul din temelie așezat solid de noi cei ce am slujit școala; despre care nimeni nu-și va mai aminti nimic, tot așa cum nici noi nu știm nimic despre cei ce au pus primele doage la butoaie sau primele spițe la roți. Până și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ansamblu asupra activităților ce se vor desfășura, directorul și inspectorul s-au așezat în scaunele ergonomice glisante ce se deplasează în spațiu prin telecomandă fără a se ciocni între ele, special amplasate pentru situații de acest fel. Elevii, din poziția așezat, își puteau proiecta de pe microdischeta atașată manualului electronic polivalent din buzunarul fiecăruia, pe ecranul concav de 149 de inci din față, cu ajutorul unor telecomenzi individualizate, rezultatele muncii lor de cercetare în legătură cu tema pusă în discuție și pentru care s-au
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
văzuse de aproape, căci veștile de demult vorbeau de moarte și războaie, de ură și foamete, de mari schimbări, tot mai rapide, schimbări de care nimeni nu părea mulțumit și care nu prevesteau nimic bun pentru nimeni. într-o noapte, așezat chiar în locul acela, privind stelele ce îl călăuziseră de atâtea ori pe potecile deșertului, dintr-o dată, descoperi una nouă, sclipitoare și iute, ce brăzda cerul, hotărâtă și constantă, nu ca zborul nebun și trecător al stelelor căzătoare ce se prăbușeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
n-o făcu. Se mulțumi să-l observe de la mai puțin de o sută de metri, încercând bucuria de a-și imagina ce-ar gândi acel om dacă ar ști că targuí-ul pe care îl jignise și îl disprețuise stătea așezat acolo, în fața lui, sprijinit de un palmier, lângă jăraticul unui foc, meditând dacă era mai convenabil să-l omoare în acel moment sau s-o lase pentru mai târziu. Pentru toți acei oameni de la oraș transplantați în deșertul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ca viața în Sahara să fie mai ușoară, atât de ușoară, că n-o să mai ai nevoie de acele obiceiuri...“ Locotenentul medită câteva clipe cu capul plecat, privindu-și cizmele, ca și cum s-ar fi simțit vinovat, și, ridicând din umeri, așezat cum era pe treapta jeepului, încuviință. — Ai dreptate... Ar fi trebuit să ți se spună toate astea, dar suntem o țară tânără, care de-abia și-a cucerit independența, și vom avea nevoie de ani de zile ca să adaptăm totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
oferit acel răspuns: Cred că aș vrea să fac parte din Cina cea de Taină a lui Da Vinci". Mi s-ar părea că ființarea mea ar avea acolo mai mult rost. Dacă s-ar putea, aș dori să fiu așezată, discret, într-un colț din care aș putea vedea, fără să mi se acorde importanță, toate cele treisprezece personaje. M-ar izbi la început faptul că Hristos este izolat, în centru, și m-aș întreba: "Din respect păstrează discipolii distanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
devenit un teritoriu al groazei, furiei, revoltei și durerii apostolilor, este încărcat de electricitate. Un apostol singur pare ceva mai puțin îngrijorat. Pare. Of, Doamne, ce mult aș da să nu știu că Iuda este trădătorul! Dar vreau să fiu așezată acolo, ca și cum n-aș ști, pentru a încerca să aflu câte ceva din tenebroasele mecanisme ale trădării, ale abandonării celor dragi. Aș vrea să stau la nesfârșit chircită acolo, cu speranța că nimeni nu-și poate trăda un prieten drag pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Putea să fie și ceva de genul "când va fi prăpădul lumii?"... Băieții, cam bătrâiori, dar oameni cu stil; stilul lor. Spre deosebire de Burtă Multă, aveau și unghiile tăiate. Unul chiar m-a surprins. Știa să stea grav, cu mâna dreaptă așezată teatral, frunte-bărbie, de credeai că din clipă în clipă va slobozi o înțelepciune ultimă, de guru sanctificat, aidoma profului nostru de matematici... Cum a fost cu hârtiuțele alea?... Eu, surprins; foarte surprins. Dau liber la moacă să joace rolul marii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
matematici... Cum a fost cu hârtiuțele alea?... Eu, surprins; foarte surprins. Dau liber la moacă să joace rolul marii mirări. Care hârtiuțe?... Indivizii erau croiți, recunosc iar, puțin altfel decât Burtă Multă. De pildă, cugetătorul cu o parte din palmă așezată savant pe frunte a zâmbit ceva în genul "auzi, puștiule, e ceva creier în căpățâna asta a mea, nu ți-ai dat seama?" Celălalt, mai terestru, a rezumat dezamăgirea într-un zâmbet acru... Vrem doar atât: cine a făcut manifestele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu o gratitudine care-și Împrumutase gestul dintr-o dragoste necunoscută. Dacă vrei, spuse ea. Am crezut că prezența mea te plictisește. Să vin la noapte? Ea Își puse degetele peste hârtiile de pe genunchiul lui - mâini mici, pătrate, cu pudra așezată gros În gropițe articulațiilor, cu unghiile Înroșite la vârfuri ascunzând șirul de cifre, calculele domnului Eckman, subterfugiile și viclenele lui capcane -, oferindu-se cu atrăgătoare și Înduioșătoare nesiguranță. El spuse Încet, În timp ce mintea lui mai urmărea pe jumătate debitele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pericol, ci el. Ea se opri, ezitând, aplecată să-i vadă fața palidă și bătrână. Observă că doctorul avea sânge pe mustață. De după colț se auzeau voci și fata constată că nu avea timp să se decidă. Dr. Czinner stătea așezat, cu spatele rezemat de o ușă de lemn cu zăvorul tras, iar ea Îl târî Înăuntru și Închise iarăși ușa, dar se temu să tragă la loc zăvorul. Cineva trecu alergând, un motor tuși, apoi acesta porni și se tură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
asemenea drum trebuie ceva timp să te pregătești, am să pun lacăt inimii, iar dorul am să-l leg în lanțuri, ca la ocnă! Să știe de stăpân! Te aștept ca pe o izbăvire, scumpule. A ta Zâna”. Sevastița mânca așezat și, din când în când, gusta din ulcica cu vin, dar nu mă slăbea din ochi. Se vedea limpede că își iubește fata cu asupra de măsură. Când a sfârșit de ospătat, s-a ridicat și, făcându-și cruce, a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
întrebarea cine mi-o va aduce s-a înfipt în mintea mea ca un ghimpe. “Cine? Cine?” mi se învârtea în cap ca un carusel. Chiar de la intrarea în cameră, m-a întâmpinat miros de lucruri proaspăt spălate și frumos așezate. Toate cele erau la locul lor... Am lăsat bagajul la ușă, cu gând că îl voi desface la întoarcerea de la izvor. Între timp, lumina din jur s-a împuținat. Răcoarea serii încă nu devenise stăpână. Așa că, gol până la brâu și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
vestească masa de prânz de la mănăstire. În scurtă vreme, ca prin vis, dangătul izbăvitor a ajuns până la mine. Cu desaga în spate, am pornit către vârful dealului, cu pas apăsat... Am intrat în chilie cu inima temurândă, dar în afară de bucatele așezate, ca de fiecare dată, pe masă, sub ștergarul înflorat, nimic altceva. “Să știi că gândul de veghe - mehenghiul - a avut dreptate...” - am gândit eu resemnat. Am mâncat și, după o scurtă hodină pe margine de crivat, am urcat în cerdacul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
lui moș Costache Enescu era alcătuit dintr-un bulgăre de brânză de oi, preparată la putină, de mărimea unui ou, învelit cu un mic strat de mămăliguță caldă, rotunjit bine între palme, dezmierdat, apoi, de aceleași palme, ale alcătuitorului, și așezat, apoi, unul lângă, ori unul peste altul, în coșul carului, căptușit cu fân fin, din otavă de la a doua coasă. După ce coșul carului era plin, vârf, acesta era gata de drum. Unul, două, cinci, depindea către ce direcție, moș Costache
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]