KorAP: Find »[drukola/base=activare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...129 130 131 ...277 >

6,925 matches

Corola-publishinghouse/Science/422_a_768

tip IV) acționează în special asupra colagenului denaturat și includ MMP-2 (gelatinaza A9 și MMP-9 (gelatinaza B). Stromelizinele 1,2 și 3 (MMP-3, MMP-10, MMP 11) au o mare specificitate de substrat și degradează laminina și fibronectina ]24,126,381]. Activarea MMP poate fi controlată la multiple nivele ce includ activarea transcripției, conversia precursorilor în enzime active și inhibiția prin intermediul interacțiunii cu inhibitori specifici ai MMP (TIMP-1,2,3) [437,446]. S-a remarcat creșterea reactivității pentru MMP-2 în carcinoamele mamare

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
MMP-2 (gelatinaza A9 și MMP-9 (gelatinaza B). Stromelizinele 1,2 și 3 (MMP-3, MMP-10, MMP 11) au o mare specificitate de substrat și degradează laminina și fibronectina ]24,126,381]. Activarea MMP poate fi controlată la multiple nivele ce includ activarea transcripției, conversia precursorilor în enzime active și inhibiția prin intermediul interacțiunii cu inhibitori specifici ai MMP (TIMP-1,2,3) [437,446]. S-a remarcat creșterea reactivității pentru MMP-2 în carcinoamele mamare [89]; a fost evidențiată o relație cu invazia ganglionilor limfatici

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
de cultură de MCF. -7. Din punct de vedere biochimic este o aspartil protează de 52 kD, în formă proenzimatică. Enzima poate facilita invazia malignă prin acțiune directă (digestia matricei interstițiale, a proteinelor și a proteoglicanilor matricei interstițiale) sau prin activarea altor enzime digestive sau prin inactivarea inhibitorilor lor [329]. Creșterea catepsinei D tumorale reprezintă un factor de prognostic advers, în relație cu exprimarea sa stromală, epitelială sau totală [18,142,329]. Expresia imunohistochimică la nivel stromal este în relație directă

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
Rolul oncogenelor este demonstrat prin implicarea lor în transformarea celuleor normale în celule tumorale și în progresia celulelor cu fenotip malign. Anomalii ale proceselor de diferențiere și de proliferare celulară determină sinteza unor mesageri proteici modificați, rezultați din transformarea sau activarea protooncogenelor în oncogene ]240,313,472]. Proteinele codificate de oncogene sunt clasificate în 5 grupe [167]: Factori de creștere (stimulează proliferarea): sis (lanțul B al PDGF), int (EGF) [348]; Proteine cu activitate proteinkinazică: receptorii de membrană: erb pentru EGF, fms

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
gene, crescând sau diminuând transcripția lor. Mai frecvent sunt interesate protooncogenele dar și alte proteine cum ar fi componentele joncțiunilor celulare permeabile prin care se inhibă comunicațiile intercelulare [202,229,410,443]. Estrogenii stimulează proliferarea celulară fie direct, fie prin intermediul activării transcripției unor receptori (EGF și TGF). Efectul promotor este, în general, mai puternic pentru celulele inițiate decât pentru celulele normale, sugerând astfel intervenția și a altor mecanisme. Deși efectele steroizilor se realizează prin mecanisme epigenetice, fără alterări structurale ale genelor

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
învecinate și cu matricea extracelulară de care se ancorează, conferind stabilitate și rezistență structurii tisulare. Această rețea servește ca suport structural dar are și rol de transmitere a informației din mediul extracelular către celule, declanșând organizarea unor complexe moleculare sau activarea unor programe genetice specifice. Din punct de vedere schematic, desfășurarea invaziei locale poate fi divizată în trei etape [263]: 1. Desprinderea celulelor din tumora primară și atașarea lor la matricea extracelulară. Separarea celulelor se realizează, pe de o parte, prin

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
desfășurarea invaziei locale poate fi divizată în trei etape [263]: 1. Desprinderea celulelor din tumora primară și atașarea lor la matricea extracelulară. Separarea celulelor se realizează, pe de o parte, prin anihilarea funcției caderinelor, iar pe de altă parte, prin activarea receptorilor capabili să recunoască molecule ale matricei extracelulare și prin activarea unor sisteme enzimatice cu acțiune proteinazică. Momentul și modul de inițiere a acestui proces nu se cunosc încă. Rezultatul îl constituie dereglarea transmiterii semnalelor din exteriorul spre interiorul celulei

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
Desprinderea celulelor din tumora primară și atașarea lor la matricea extracelulară. Separarea celulelor se realizează, pe de o parte, prin anihilarea funcției caderinelor, iar pe de altă parte, prin activarea receptorilor capabili să recunoască molecule ale matricei extracelulare și prin activarea unor sisteme enzimatice cu acțiune proteinazică. Momentul și modul de inițiere a acestui proces nu se cunosc încă. Rezultatul îl constituie dereglarea transmiterii semnalelor din exteriorul spre interiorul celulei, cu repercusiuni asupra fiziologiei, morfologiei și diferențierii celulare [143]. Procesul este

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
joncțiuni aderențiale [215]. Urmează o creștere rapidă a pH-ului și a Ca 2+ intracelular, fiind promovată creșterea, independentă de ancorarea la un substrat solid. Integrinele participă și la transmiterea semnalelor în exteriorul celulei, la declanșarea ciclului fosfatidilinozitolului și la activarea PK. Peptidele ce conțin secvența RGD a fibronectinei inhibă funcția integrinelor [215]. Caderinele, glicoproteine de suprafață, reprezintă un alt grup de molecule de adeziune, ce mediază adeziunile intercelulare prin interacțiunea cu proteine specifice (β-catenin) prin care se leagă cu micro-filamentele

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
și poate fi inhibată de acidul retinoic [437]. Enzimele eliberate în mediul extracelular se leagă cu receptori prezenți pe suprafața celulelor tumorale și această cuplare declanșează reacția de liză, atât direct (enzime cu substrat specific, colagenazele), dar și indirect, prin activarea altor enzime de la nivelul punctului de contact. Evaluarea calitativă sau cantitativă a unor determinanți moleculari ai reacțiilor enzimatice (de exemplu expresia catepsinei D) reprezintă un important element de prognostic [18,329]. Proteinele cu activitate inhibitorie a proteinazelor, cum sunt inhibitorii

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
ce aparține familiei de inhibitori ai proteinkinazelor ciclin dependente. Proteina p21 leagă Cdk și inhibă activitatea kinazică a complexelor cicline - Cdk precum și a antigenului nuclear de proliferare celulară (PCNA - proliferating cell nuclear antigen), un element regulator al polimerazei ADN. Prin activarea p21 se obține un dublu efect: împiedicarea replicării ADN (prin PCNA) și oprirea celulei în G1 (prin blocarea complexului cicline - Cdk) [476]. În mod special p21 inhibă complexul ciclina E Cdk 2 care împiedică fosforilarea proteinelor Rb, ceea ce oprește progresia

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
proteinele nucleare. FACTORII DE CREȘTERE Factorii de creștere sunt molecule care prin legarea cu mare afinitate de receptorii specifici de pe celulele țintă, intervin în reglarea pozitivă sau negativă a funcțiilor celulare. Prin cuplarea factorului de creștere cu receptorul are loc activarea unor fenomene biochimice intracelulare care, la rândul lor, induc efecte biologice. Factorii de creștere polipeptidici sunt mesageri de ordinul 2 (răspunsul celular este mediat de molecule citoplasmatice). Hormonii steroidieni sunt mesageri de ordinul 1 datorită acțiuni lor directe asupra nucleului

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
familie mai fac parte PlGF (Placental GF), VEGF (Vascular Endothelial GF) și VPF (Vascular Permeability F) care sunt factori de creștere pentru endoteliul vascular, stimulând creșterea celulelor endoteliale și angiogeneza. Familia factorilor de creștere hematopoietici reglează creșterea, diferențierea, supraviețuirea și activarea celulelor hematopoietice. Aici sunt incluși: CSF-1, M-CSF, SCF. CSF-1 mediază proliferarea și diferențierea precursorilor fagocitelor mononucleare și este necesar pentru supraviețuirea monocitelor și a macrofagelor. În general, fiecare factor de creștere recunoaște un singur tip de receptor. În funcție de acțiunea

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
Ligandul pentru acești receptori este lipofilic și astfel poate traversa membrana celulară, pentru a forma complexul ligand - receptor, de fapt un factor de transcripție care se leagă de secvențele de ADN specifice, care reglează expresia genelor steroid - dependente [11,134]. Activarea unui anumit substrat se produce la câteva minute după cuplarea factorului de creștere cu receptorul, dar derularea procesului de transducție nu este continuă. Timpul de înjumătățire al unui receptor activat este de circa 4 ore, după care acesta va fi

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
care acesta va fi internalizat. Pentru a permite trecerea în fazele active ale ciclului celular, care duc la diviziune, stimularea activității tirozin-kinazice a receptorului trebuie menținută 5-6 ore. Menținerea unui semnal activ pentru mai mult de câteva ore face necesară activarea secvențială a mai multor receptori [294]. Legarea factorului de creștere cu receptorul declanșează fenomenul de transducție a semnalului, adică de transmitere a informației din mediul extracelular către moleculele intracelulare, care reprezintă de fapt mesagerul de ordinul 2. Mecanismele care intervin

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
al membranei au loc o serie de fenomene: deplasarea laterală a receptorilor, dimerizarea acestora, interacțiunea porțiunii citoplasmatice a receptorilor adiacenți cu fosforilarea lor încrucișată, interacțiunea dintre receptori și diverse proteine localizate pe suprafața internă a membranei plasmatice [252]. Imediat după activarea receptorului sunt recrutate numeroase proteine care participă la formarea complexului de transducție a semnalului (particula de transfer) situat pe suprafața internă a membranei celulare. De aici, procesul de transducție este transmis, pe căi diferite, spre câteva puncte finale comune [234

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
mari familii: protein-kinazele și proteinele G (din care fac parte și proteinele ras, ce apar frecvent sub o formă mutantă în tumori). În ultima etapă a procesului de transducție sunt implicate proteinele nucleare. La mai puțin de 1 oră de la activarea receptorilor vor fi exprimate gene nucleare, ce au capacitatea de a regla transcripția ARN, cum ar fi: fos, jun, myc. Aceste gene se mai numesc gene ale răspunsului precoce; produsul acestora va fi folosit ca factor de transcripție pentru gene

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
aceștia sunt „sigilați” și își mențin gradientul osmotic, deci conținutul celular nu se va împrăștia și nu va apărea răspuns inflamator. Este posibil ca, odată intrată în apoptoză, celula să-și întărească membrana (pentru a preveni riscul de liză) prin activarea unor enzime (transglutaminaza) [160]. Se pare că au loc modificări profunde la nivelul citoscheletului deoarece există exemple care arată că ruperi ale citoscheletului conduc la apoptoză [280] în timp ce stabilizarea citoscheletului inhibă apoptoza. Celula care intră în apoptoză se contractă de

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
la nivelul unor linii celulare mieloide sau epiteliale [57,100,184]. Proteina p53 reprezintă o zonă „fierbinte” pentru diverse procese mutaționale în neoplazii. Aceste mutații fiind din cele mai diverse și relativ dispersate de-a lungul moleculei, se pare că activarea pentru transformarea malignă a celulei este sinonimă cu inactivarea funcției normale a proteinei [53,82,100,122,123,124,192]. În celulele care exprimă această proteină, ea pare a fi esențială pentru creșterea și diviziunea celulară, de vreme ce pierderea acută de

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
nuclear [77,318]. Întreruperea ciclului celular poate produce moartea atât a celulelor ce desfășoară un ciclu normal, cât și a celulelor transformate. O astfel de întrerupere poate să apară ca urmare a exprimării unor componente celulare normale la momente nepotrivite (activarea formei mitotice a p34 cdc2 înaintea apariției sintezei de ADN) sau ca urmare a prezenței unor semnale stop [278,318]. Atât celulele proliferante, cât și cele diferențiate, pot muri ca o consecință a unor tratamente ce produc disfuncționalități ale statusului

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
apare o dualitate, și anume: odată cu transformarea celulelor este indusă și sensibilizarea lor la apoptoză. De aici concluzia că apoptoza ar putea reprezenta un mecanism celular de protecție împotriva unei creșteri anormale. Tratamentele antineoplazice pot ucide celulele mai curând prin activarea uneia dintre căile metabolice ale apoptozei decât prin deteriorarea întregului mecanism celular. Nu există celule cu adevărat chimiosau radiorezistente [85,280]. Diverse mecanisme de rezistență ale celulelor tumorale față de citostatice au fost evidențiate in vitro: metabolismul amplificat al drogurilor citostatice

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
cromogeni sunt: tetra clorhidratul de 3,3’-diaminobenzidină (DAB), 3 amino-9-etilcarba-zol (AEC), 4-cloro-1-naftol, diclorhidrat de p-fenilendiamină (pirocate-chol sau reactivul Hanker-Yates). Soluția substrat DAB se prepară înaintea utilizării, prin dizolvarea unei tablete DAB în 10 ml tampon PBS, pH-7. 4 și activarea extemporanee cu 15 picături de apă oxigenată 3%. Incubarea se rea lizează la temperatura camerei, și durează între 5 și 15 minute. Urmează spălarea lamelor în apă distilată și contracolorarea cu hematoxilină. Controale Procedeele de control sunt necesare pentru a

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
independente. Existența acestor regiuni este sugerată în figura următoare care încearcă să reprezinte structura tridimensională a moleculei-receptoare, precum și funcțiile diferitelor secvențe proteice. Se pare însă că numai un singur "deget" nu pare a fi suficient pentru legarea la ADN și activarea transcripției. DBD conține aminoacizii care servesc la recunoașterea specifică a elementului de răspuns hormonal (sau steroidic), localizat în ADN, genomic adiacent genelor țintă. S-a sugerat că primul "deget" conține informația primară pentru specificitatea secvențială de legare, în timp ce cel de-

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
Printre alte aplicații potențiale ale tehnicii de separare prin electroforeză se pot include: identificarea "receptorilor orfani" (receptorii nelegați de hormon), studierea stabilității complexelor receptor-steroid, a relației dintre receptorul citoplasmatic (dacă acesta există într adevăr!) receptor nuclear sau a mecanismului de activare al receptorului. În cadrul Colectivului de Receptori Hormonali din Institutul Oncologic București s-a realizat separarea electroforetică a receptorilor, după ce aceștia au format complexe cu ligandul (estradiol) marcat radioactiv (3 H); după separare, identificarea fracțiunilor s-a realizat prin determinarea radioactivității

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
hormonoterapie [147,156]. Clonarea ADN-ului pentru ER a făcut posibilă analiza structurală și funcțională a ER, fiind astfel accesibilă înțelegerea mai multor aspecte [127,188]. ER are 6 domenii conservate, A-F [252,290,279,340]cu funcții diferite: activarea și represia transcripției, legarea ADN și legarea hor-monului [163,174,202,314]. Domeniul de legare a ADN este responsabil pentru recunoașterea secvențelor de inițiere specifice prezente în genele hormon responsive. ER și PR sunt implicați în reglări genice, fiind exprimați

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]