6,508 matches
-
se generalizează. Planul bisericilor romane combină planul "sirian", în formă de cruce, cu o navă centrală, tăiată de transept, deseori mărginită de naosuri laterale și uneori de un vestibul acoperit: narthexul. Dincolo de transept, o absidă semicirculară ades împărțită în absidiole adăpostind capele de jur împrejur, conține corul și altarul. Cînd biserica adăpostește sfinte relicve ceea ce este frecvent -, acestea sînt, în general, conservate într-o criptă subterană, amenajată sub cor. Printre problemele tehnice care se ridicau în fața arhitecților romanici, cea mai importantă
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
cruce, cu o navă centrală, tăiată de transept, deseori mărginită de naosuri laterale și uneori de un vestibul acoperit: narthexul. Dincolo de transept, o absidă semicirculară ades împărțită în absidiole adăpostind capele de jur împrejur, conține corul și altarul. Cînd biserica adăpostește sfinte relicve ceea ce este frecvent -, acestea sînt, în general, conservate într-o criptă subterană, amenajată sub cor. Printre problemele tehnice care se ridicau în fața arhitecților romanici, cea mai importantă era aceea a acoperișului. Structurile din lemn ale bisericilor preromane prezentau
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
erau pictate sau acoperite cu tapiserii, uneori cu mozaicuri, însă frescele murale au fost foarte rar conservate, ca la Saint-Savin-sur-Gartempe (Vienne), Auxerre sau Berzé-la-Viile (Burgundia). Mai rămîn însă numeroase piese de orfevrerie din acele vremuri: cruci, calicii, carcase menite a adăposti relicve, făcute toate din metal prețios încrustat cu pietre și email. În cursul secolului al XII-lea, în Franța de Nord se dezvoltă un nou tip de construcție religioasă, calificată drept "gotică" sau "barbară", în timpul Renașterii, în semn de dispreț
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
în timpul Renașterii, în semn de dispreț față de operele medievale. În comparație cu bisericile romane, adesea construite în jurul mănăstirilor aflate în locuri retrase, edificiile gotice se ridică, dimpotrivă, în orașe. Pe măsură ce orașele își măresc dimensiunile, ele impun și biserici, primării, hale capabile să adăpostească nu numai populația cetății, ci și locuitorii împrejurimilor vecine care vin zilnic la piață sau iarmaroc. Cele mai frumoase construcții gotice sînt catedralele pe care episcopii le-au înălțat în centrul orașelor, pentru a sublinia rolul dominant al religiei creștine
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
s-a aflat într-o continuă expansiune. În anul 1057, budismul a fost declarat religie oficială. Ținuturile birmane au început să fie presărate cu mânăstiri budiste, decorate cu aur, argint și culturi multicolore, împodobite cu covoare brodate. Stupele clădiri ce adăpostesc relicve sfinte au devenit caracteristice ale artei birmane; cea mai celebră și mai venerată stupă a fost pagoda Shwezigon, finisată în timpul domniei lui Kayanzittha, fiul lui Anawrata, și care adăpostea osul frontal și un dinte a lui Buddha. În orașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și culturi multicolore, împodobite cu covoare brodate. Stupele clădiri ce adăpostesc relicve sfinte au devenit caracteristice ale artei birmane; cea mai celebră și mai venerată stupă a fost pagoda Shwezigon, finisată în timpul domniei lui Kayanzittha, fiul lui Anawrata, și care adăpostea osul frontal și un dinte a lui Buddha. În orașul Pagan, majoritatea monumentelor sunt construite din cărămizi, iar zidurile sunt decorate cu stucaturi. Motivele ornamentale sunt cele dominante și reprezintă diverse personaje, animale (gâște, gazele) sau figuri mitice. Motive florale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
în Organon: concept, noțiune, definiție, formă, frază, sentință, enunț, argument etc.49, sensuri amintite, de fapt, și mai devreme). Analitica și dialectica pot fi socotite drept modele ale rostirii filosofice din perspectiva acestei redimensionări a logos-ului, pentru că tocmai ele adăpostesc normele de corectitudine stipulate de logică, fiind și rezultate ale multiplicării formei S P și ale asocierii aspectului alethic de această formă, pentru a căpăta semnificație toate elementele fundamentale ale cunoașterii: adevărul, "subiectul", "obiectul", "predicarea", "însușirea", "dispoziția către cunoaștere", "sensul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mutat la Adjud, unde a închiriat o casă, pentru a fi mai aproape de gară. Tata fiind fochist nu a fost mobilizat pentru front, a rămas activ la depou. Îmi amintesc evenimente din timpul războiului. Când se dădea alarma aeriană ne adăposteam în beciul casei. Seara urmăream îngrozit, dar și fascinat de frumusețea spectacolului, cum reflectoarele de la gară urmăreau avioanele inamice pe firmamentul cerului, pentru a le descoperi artileriei antiaeriene. Vedeam bombele luminoase aruncate din avioane, dar nu am văzut nici un avion
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
mei discutau îngroziți, cu niște vecini efectele distructive ale acestor bombe, care pentru ei echivalau cu o adevărată apocalipsă. Eu mă jucam de-a războiul cu prietenii mei. Făcusem niște adăposturi în clăile de fân din grădină, în care ne adăposteam împotriva bombelor. Auzind discuțiile despre tragedia Japoniei și despre puterea distructivă a bombelor atomice ne am speriat; ne-am dat seama că adăposturile noastre nu servesc la nimic. I-am întrebat speriați pe părinți dacă și noi suntem în pericol
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
postura de ambasador în Ungaria. Beiuș o incursiune în orașul de odinioară De fapt, eu m-am născut la Craidorolt, o comună din nord-vestul Transilvaniei, pierdută undeva în câmpia care domină peisajul dintre Carei și Satu- Mare, unde casele ce adăposteau destinele unor zeci de familii de condiție modestă, în marea lor majoritate trăind din roadele cultivării pământului, se înșirau aproape numai de-a lungul drumului comunal, o stradă lungă, acoperită de un strat abundent de praf în timpul verii și de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de sute de metri; ca și mugetul vacilor întorcându-se singure, fără păstorul lor, de la păscut. În urma Dictatului de la Viena, Beiuș devine capitală de județ și, până la reîntregirea Ardealului, orașul care nu fusese sortit unui destin așa de prestigios va adăposti autoritățile județene ce se refugiază din Oradea. Populația orașului se dublează acum, fără să se fi construit clădiri și locuințe pentru adăpostirea birourilor și funcționarilor refugiați. Mai mult chiar, în toamna anului 1941, toată populația evreiască din județ a fost
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
trăiau cam două sute de familii evreiești. Ele formau o comunitate care întreținea un rabin, doi hahami, un învățător, un melamed 27 și un contabil. Viața comunitară se desfășura, pe lângă sinagoga mare construită în 1894, într-un complex de clădiri care adăpostea sala de rugăciuni pentru zilele lucrătoare (Bet ha-Midraș), o școală primară (de șapte clase de vreo treizeci de elevi în total, instalați într-o singură încăpere și instruiți de un singur învățător) și o sală de festivități. Baia rituală funcționa
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
al naturii. Cu alte cuvinte, prea mult zgomot pentru așa un trofeu. De altfel, Cotiugă nu o mai ducea mult pe acest pămînt și corbii aceia oricum nu puteau fi înecați. Deci ploaia a devenit cam potop, Costică s-a adăpostit într-o glugă după ce în prealabil i-a adus anumite îmbunătățiri. A adăugat snopi, a făcut un pic de loc, a făcut și un soi de ușă pe care o astupa la nevoie și chiar un fel de pat. Ploaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
doar cîte un pîrlit de posesor de pușcoci. Spre bucuria sălbăticiunilor. În nordul Moldovei avea pușcă doar Ion Saldaru și era nedespărțit de aceasta. Avea reputația de cel mai calic om din Europa și poate chiar din Eurasia. Căsuța, care adăpostea o droaie de copii, avea o singură cămăruță, ocupată de un soi de sobă zidită și care servea și de pat comun. Soba încălzea cărămizile, făcute din cenușă, nisip și lut, care constituiau suportul imensului pat. Chiar înveliți cu două-trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cîrlan și care țineau loc de scaune. În centru ardea un foc fără fum care încălzea cu o intensitate invers proporțională cu distanța la pătrat. Într-un soi de anexă domnea un cort, acoperit cu folie din plastic și care adăpostea o masă de 12 persoane. Era o prevedere pentru cazul cînd ploaia s-ar amesteca în treburile pămîntenilor. În partea stîngă era o masă de bucătărie și un alt foc ce alimenta cu energie un grătar, unde sfîrîiau fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Ne-am despărțit cu regrete. Georges regretă sincer plecarea mea și eu fac efort să-l înțeleg. Și nu am convingerea certă că-s mai generos ca el. Paradisul Vannucci Mașina șerpuiește vioi printr-o depresiune lungă și largă care adăpostește Florența, Prato, Pistoia și, mai spre mare, Pisa. O oază de liniște și verde cît cuprinzi cu ochii pînă la munții care constituie pavăză contra vremii rele. O vale care clocotește de viață, cu oameni blînzi care vorbesc dialectul toscan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
viitor. Portul imens leagă orașul de multe țări ale lumii și foiala macaralelor, sirenele vapoarelor, dau impresia unui oraș viu, dinamic, îndîrjit în lupta cu concurența. Catedrala privește spre mare și impresionează prin delicatețea și finețea obiectelor pe care le adăpostește. Altarul din marmură sculptată este o fantezie a unui artist cu har divin. Aceeași mînă pare a fi lucrat și scaunele mitropolitului și capela în miniatură care adăpostește moaștele Sfîntului Andrei. Sculptura în lemn, un candelabru imens din lemn, arată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
spre mare și impresionează prin delicatețea și finețea obiectelor pe care le adăpostește. Altarul din marmură sculptată este o fantezie a unui artist cu har divin. Aceeași mînă pare a fi lucrat și scaunele mitropolitului și capela în miniatură care adăpostește moaștele Sfîntului Andrei. Sculptura în lemn, un candelabru imens din lemn, arată și cuprind o mare dragoste de Dumnezeu, pentru Mîntuitor și Fecioara Maria. Pardoseala din marmură cizelată cu migală, icoanele în argint și aur, totul tînjește spre perfecțiunea divină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pictor, oricît de romantic ar fi el. Doar Dumnezeu crează perfecțiunea și omul nu poate decît să se pros terneze în fața desăvîrșirii operei Sale. Căci mare este minunea Creatorului. Micuța insulă Brännö Rödsten (Insula din piatră roșie a lui Branno) adăpostește vile cochete care adăpostesc la rîndul lor vreo șase sute de suflete. Ulițe asfaltate șerpuiesc pretutindeni, oamenii curioși aruncă priviri discrete spre cei nou veniți. Un taxi microbuz ne așteaptă în micuțul port. Să urce oaspeții Ingelei, ne îndeamnă șoferul Sture
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ar fi el. Doar Dumnezeu crează perfecțiunea și omul nu poate decît să se pros terneze în fața desăvîrșirii operei Sale. Căci mare este minunea Creatorului. Micuța insulă Brännö Rödsten (Insula din piatră roșie a lui Branno) adăpostește vile cochete care adăpostesc la rîndul lor vreo șase sute de suflete. Ulițe asfaltate șerpuiesc pretutindeni, oamenii curioși aruncă priviri discrete spre cei nou veniți. Un taxi microbuz ne așteaptă în micuțul port. Să urce oaspeții Ingelei, ne îndeamnă șoferul Sture vesel nevoie mare. Lățimea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a turismului cubanez. Ținta noastră se află la circa 20 km de Havana Veche, o mică stațiune turistică numită Tarará, cu plaje cochete și cu o mare nu prea furioasă mai tot timpul. Trecem pe lîngă unele construcții ce au adăpostit un Festival al Tineretului, similar celui de prin 1956 la noi, cînd magazinele serveau cu predilecție praful de pe tejghea. Pe șosea intîlnim șoferi civilizați care, culmea, respectă regulile de circulație. Cu peste 100 km/h circulă doar mașinile corpului diplomatic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
acestui voievod.” Am intrat în biserică. Vocea Spiritului domnesc s-a auzit lângă mine: Privește colo pe peretele dinspre soare-apune al pronaosului. Iată tabloul votiv în care se vede Gheorghe Duca voievod împreună cu familia. Ca orice ctitorie voievodală, și Cetățuia adăpostește mormintele ctitorului și ale familiei. - Spune-mi, mărite Spirit, e adevărată legenta tunelului care ar fi pornit din Curtea Domnească pe sub Bahlui și ar fi ajuns în curtea mănăstirii Cetățuia? După unii, tunelul (hruba) ieșea chiar în altarul bisericii. - Faptul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și de scutiri de dări acordate de voievozi în repetate rânduri. Apoi i s-au dat poslușnici scutiți „de toate angăriile". - Spuneam noi la început că mănăstirea Golia a fost ca un fel de fortăreață. Uite colea dovada. Acolo se adăposteau în vremi de restriște și boierii cu lucrurile cele mai de preț pe care le aveau. La 16 iulie 1671, Gheorghe Duca voievod a fost nevoit să întărească lui Brâzdei și Hristodor, nepoții lui Leondar, vameș, stăpânirea asupra unei părți
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
bătând la ușa primăriei, primit de notar. cere găzduire și i se recomandă să locuiască la Moise Singhel, arendașul târgului, cel care primise în administrare moșia proprietarului Spano, un afacerist nu fără dubii. refuză „cursa” întinsă și alege să se adăpostească în casa popii Vasile, fără obligații compromițătoare. Și citim, ceea ce înseamnă locuința judecătorului: „întâia seară la Pungești: o lumânare de ceară, înfiptă într-un sfeșnic de alamă, bine frecat, împrăștie o lumină săracă; două paturi primitive cu așternuturi curate, pe
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ziua și ora stabilită, pe un alt traseu, la care nimeni nu se putea gândi pentru acel timp. Plecat de acasă încă de la orele 16 spre câmp în Bogdana, privește răsăritul grâului și se-ntoarse seara, târziu, după ce localnicii se adăpostiseră fiecare în casa lui, nebănuind nimeni că un intelectual ca el la vreme târzie, în noapte, mai poate „horhăi” prin sat având într-un ziar alături de diverse documente și ceva pentru câini spre a-i liniști. Mihăiță venise din „misiunea
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]