7,542 matches
-
mult decât o simplă atitudine; are o semnificație mult mai profundă decât consuetudinea. Tertulian vrea să ne arate că opoziția față de armată, unită cu refuzul coroanei de lauri, era o regulă de viață creștină, o conduită deja adoptată de mulți adepți ai lui Cristos. Însă, foarte probabil, o asemenea atitudine antiidolatrică se pierdea provocând în creștini ispita încălcării anumitor practici legate de cultul imperial. Apologetul se simte dator în conștiință să atragă atenția asupra unei rezistențe majore palpabile, din partea celor compromiși
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
commilitones și nici nu exprimă vreo cerere teologică (solicitarea vreunei rugăciuni), rezumându-se la afirmarea credinței și a conștiinței sale în văzul și în auzul tuturor. Un interes aparte manifestă și analogia dintre gestul protagonistului acestui episod și atitudinea soldaților adepți ai cultului lui Mithra care, pe durata ceremoniilor publice referitoare la cultul imperial, puteau să-și țină coroana în mână, grație unei scutiri speciale. Cultul mithraic s-a bucurat de o largă răspândire printre soldați cantonați în Africa, în care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Marte, dușmanul omenirii, pentru că în realitate el nu urmărește pacea. Arnobius vrea să demonstreze că războiul este o categorie situată departe de mentalitatea pacifică a creștinilor din moment ce învățăturile lui Cristos au schimbat scara valorilor antice, astfel încât violența a fost sancționată: adepții noii religii preferau mai degrabă să fie uciși decât să ucidă, pentru a nu-și păta mâinile sau conștiința. Fost retor la Sicca Veneria (oraș în Africa Proconsulară), autorul, prezentând creștinismul ca nonviolent, preamărește în paralel capacitatea virtuoasă a rațiunii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
au amplificat în anul 62 după moartea lui Burrus, repudierea Octaviei, matrimoniul lui Nero cu Popeea, ruptura cu clasa senatorială și abandonarea tradiției iulio-claudiene. Anterior anului 64 autoritățile romane deciseseră să dea curs acuzațiilor contra creștinilor, declarați dușmanii Romei, fiind adepții unei superstitio externa. Dovada evidentă a existenței acestui climat general de acuzații împotriva Bisericii primare, creată de statul și de poporul roman, anterior incendiului din anul 64, se poate vedea din conținutul primei scrisori a sfântului Petru - scrisă cu certitudine
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aplicată mereu cu echilibru, în si-tuații extreme, când se considera că ar constitui o daună statului roman, fapt ce favoriza înmulțirea tuturor cultelor străine, chiar și imorale ori dăunătoare religiei celor mulți. Împărații romani i-au condamnat la moarte pe adepții cultelor interzise care abuzau de libertatea oferită, tulburând liniștea publică și lezând ordinea constituită. În perioada următoare domniei lui Domițian, persecuțiile contra creștinilor au fost izolate. Atitudinea oscilantă a împăraților succesivi, de a adopta o politică mai mult sau mai
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
81-96), Traian (98-117), Hadrian (117-138), Marcus Aurelius (161-180) și Septimius Severus (193-211) au persecutat creștinii văzuți cu suspiciune la curtea imperială, considerați sedițioși și încriminați chiar și pentru numele lor, nedoriți nici măcar social; ceilalți împărați i-au persecutat și pe adepții doctrinelor perverse. Acestea au fost cauzele politicii clare ale persecuției lui Decius, celelalte erau o reacție la politica lui Filip Arabul (247-249) și a fiului său, creștini declarați și protectori ai creștinilor, amândoi uciși de el, precum și epurarea creștinilor de la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și adevărurile religiei Romei împotriva tuturor noutăților aduse de alte religii, infiltrate în stat. Persecuțiile sale contra maniheilor și a creștinilor sunt parte integrantă din planul său de purificare generală a Imperiului și din criteriul adoptat de el, potrivit căruia, adeptul oricărei noi religii, care căuta să se sustragă celei aparținând Romei, comitea un delict împotriva statului, punibil conform legilor în vigoare: Căci e cel mai mare delict să renunți la cele care, statornicite și hotărâte o dată pentru totdeauna de către cei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
înflăcărare a eșuat. Nefiind vorba de recucerirea pozițiilor pierdute de către idolatrie, ci chiar de o reacție a păgânilor împotriva creștinilor desfășurată mai mult în domeniul politic decât în cel religios prin uciderea și îndepărtarea din funcție și de la curte a adepților predecesorului său, dar și prin devastarea și incendierea unor biserici creștine, inițiativa sa nu a biruit. Aceste reacții violente nu au fost benefice, pentru că în timp ce-și provoca adversarii își nemulțumea și prietenii. A dat dovadă și de intoleranță
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mai degrabă pentru proslăvirea suveranului și a instituției monarhice decât pentru pregătire paramilitară așa cum era concepută mișcarea Străjeriei. Armand Călinescu, ministru de Interne în guvernul Miron Cristea, și succesorul acestuia după decesul lui, ca cel mai devotat susținător și fervent adept al măsurilor luate, l-a sfătuit pe regele Carol al II-lea să impună întregii națiuni o organizație asemănătoare Străjeriei. Adică un partid ce nu avea nimic comun cu denumirea, programul sau organizarea celor interzise curând de pe scena politică românească
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
dispună partidele pe axa ideologică, simbolizată prin continuum-ul dreapta-stînga. Operațiunea este ușoară în cazul Franței, Germaniei sau Portugaliei, dar cum stau lucrurile în cazul Belgiei, Italiei sau Țărilor de Jos? Unde se situează democrația creștină? La centru, ar răspunde adepții axei dreapta-stînga. Dar democrația creștină italiană și numeroasele sale orientări care se întind de la dreapta conservatoare pînă la stînga sindicală se situează cu adevărat în centru? Da, prin programul său care-i permite să fie pivotul tuturor combinațiilor guvernamentale. Nu
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
de revoluția internațională asupra clivajului capitaliști / muncitori. 1. Clivajul Biserică / Stat. Rezultat al revoluției naționale și deci de origine culturală, clivajul Biserică / Stat îi opune pe clericali anticlericalilor. Clericalii sînt deținătorii influenței politice și sociale a Bisericii, în timp ce anticlericalii sînt adepții separației Bisericii de Stat, ca și a secularizării vieții sociale. În acest tip de clivaj doar două familii politice își găsesc originea specifică. Pentru clericali, democrația creștină este moștenitoarea luptelor politico-religioase din trecut. Pentru anticlericali, găsim o familie de partide
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
guvernamental din 1963 în favoarea apertura a sinistra dorită de Aldo Moro și de creștin-democrați. Antrenat treptat în vîrtejul creat de Prima Republică, PSI a reușit să-și păstreze o oarecare demnitate atîta timp cît a fost condus de "vechii" socialiști adepți ai lui Pietro Nenni, cum ar fi Sandro Perteni sau Martino. Spiritul modern a dat lovitura de grație Partidului Comunist Italian aducînd în fruntea sa pe Bettino Craxi, un politician cinic și afacerist care a "golit" partidul de întregul său
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
elementele cele mai de stînga din MRP l-au părăsit din cauza politicii coloniale, în timp ce alți creștin-democrați, neavînd încredere în acesta, au reconstituit Tînăra Republică a lui Marc Sangnier care se va forma în cadrul PSU. Astfel că vom găsi în MRP adepți de extremă-dreapta Georges Bidault și de extremă-stînga Bernard Lambert. Cazul CDU se arată a fi foarte diferit: creată în jurul vechiului Zentrum sub presiunea aliaților care se temeau de o Germanie "roșie" aceasta corespundea tipului democrat atît prin programul său, inspirat
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
un paroxism politic unde se întîlnesc, într-o sinteză totalitară, anti-etatismul cel mai înverșunat și etatismul absolut, care nu admite nici o formă democratică: voința generală se exprimă prin unul singur. Aceasta n-are nici o legătură cu extrema-dreaptă reacționară, chiar dacă unii adepți ai acesteia din urmă au fost seduși la fel ca unii oameni de stînga. Totalitarismul, cel care s-a bazat pe cultul șefului ce întruchipează națiunea, stato-naționalismul etnic, centralismul, autoritarismul, autarhia economică etc. nu mai există în stare pură, cel
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
asigurat interimatul între 1920 și independența Irlandei de Nord. Anumite partide naționaliste sînt moderate atît în ce privește scopurile cît și mijloacele. Cel mai interesant este Union Valdôtaine, mediator al francofonilor din Val d'Aoste, regiune cu statut special în cadrul Republicii italiene. Adepți ai federalismului integral, UV a avut o puternică contribuție la instaurarea cooperării dintre formațiunile autonomiste nu numai în Italia ea va veni în sprijinul legilor lombarde și venețiene ci în toată Europa. PSdA, Partidul Sard de Acțiune, este cel mai
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
de la împărțirea țării, fiind principalul semn catalizator al conștiinței naționale. După mai bine de patruzeci de ani de regim comunist, chiar dacă remarcăm existența unor diferențe considerabile în practicile religioase din Europa centrală, atitudinea față de catolicism a rămas aceeași și numărul adepților este la fel de mare. Principala țintă a regimului, focar de rezistență, Biserica Catolică a ieșit învingătoare. Respectul general de care s-a bucurat, determină episcopatele să fie prea puțin tentate să se expună într-o tabără sau alta pentru a sprijini
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
tipuri) și complementare, de integrare curriculară, conform specificului combinativ al lor și după funcționalitatea sa practică, după cerințele vieții reale. Consecințele redefinirii competențelor asupra reconceperii curriculumului au fost conturate progresiv, prin corelarea diferitelor abordări ale acestora, subliniate mai sus. Astfel, adept și promotor al metaforei mobilizării în sistem a diferitelor resurse ale personalității, ca esență a paradigmei formării și afirmării competențelor, Ph. Perrenoud (în Bosman, Gerard și Roegiers, 2003, pp. 21-42) constată că una după alta, țările dezvoltate își reformulează programele
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
deschisă mereu spre noi abordări ș.a. Educația morală clasică, prin metodologia ei specifică previne și rezolvă stările tensionale, până la un anumit nivel, dacă educatorul ar aplica-o la timp, corect, eficient, însă el fiind de o anumită specialitate încă este adeptul mentalității dominării expertului asupra educatorului, iar acum al managerului clasic asupra liderului. Atunci, în sens managerial efectiv nou, putem adăuga câteva precizări metodologice, căci astfel se întărește întocmai clasica educație morală, actualizată, extinsă, pentru o intervenție și influențare mai eficientă
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
-i numim "inovatori" atunci când propun valori noi și "păstrători" atunci când apără starea de fapt. Să ne gândim, spre exemplu, la congresul unui partid în care se înfruntă reformatori și apărători ai programului în vigoare sau la Biserica catolică, unde întâlnim adepții unei reînnoiri și pe cei ai tradiției. Problemele pe care le punem în legătură cu antagoniștii sunt numeroase. Nu cităm decât câteva dintre cele mai frecvente: cine sunt ei? De ce mediu, clasă, grup aparțin ei? Sunt purtătorii căror valori? Care le sunt
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
ne dăm seama că acestea au făcut apel adesea la aceleași valori, dar că le folosesc în moduri diferite. Să analizăm mai îndeaproape. Regăsim valoarea libertate în ambele discursuri. Ea folosește drept bază pentru cei care sunt împotriva acestei legi. Adepții legii trebuie și ei să țină cont de ea și insistă ca legea să nu afecteze în niciun fel libertatea religioasă. Dar adepții mișcării de integrare ignoră complet această valoare. Emanciparea, egalitatea, demnitatea femeii își au și ele locul în
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Regăsim valoarea libertate în ambele discursuri. Ea folosește drept bază pentru cei care sunt împotriva acestei legi. Adepții legii trebuie și ei să țină cont de ea și insistă ca legea să nu afecteze în niciun fel libertatea religioasă. Dar adepții mișcării de integrare ignoră complet această valoare. Emanciparea, egalitatea, demnitatea femeii își au și ele locul în argumentările celor două părți. Partizanii vor să le obțină prin interzicerea simbolurilor care le încalcă, iar cei care se împotrivesc acestei legi cred
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
ca păstrătoare a ordinii. Aceștia cred că dialogul și toleranța vor fi de ajuns pentru a reduce problemele la dimensiunile lor reale și că legislația despre menținerea ordinii publice ajunge pentru a se ocupa de cazurile dificile. Se observă că adepții legii și cei contra acesteia nu împărtășesc aceeași viziune asupra problemei. Primii au tendința să exagereze, ultimii vor să minimalizeze problema. La origine, laicitatea a fost creată de Republică pentru a exclude din viața publică influența preponderentă a Bisericii catolice
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
înseamnă că, din această cauză, este fantezist: poate fi extras din comparația cu alte cazuri analoage din trecut sau cu cunoașterea actorilor implicați. Judecata evaluativă este mai solidă, deoarece intervine atunci când beneficiile, inconvenientele, efectele perverse și-au făcut deja apariția. Adepții vorbesc puțin despre consecințele acestei legi. Ei nici măcar nu se gândesc că această lege ar putea să nu fie respectată. Lucrurile se vor reglementa, iar islamismul va fi obligat să se retragă. Adepții legii au în perspectivă eventualitatea excluderii elevilor
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
efectele perverse și-au făcut deja apariția. Adepții vorbesc puțin despre consecințele acestei legi. Ei nici măcar nu se gândesc că această lege ar putea să nu fie respectată. Lucrurile se vor reglementa, iar islamismul va fi obligat să se retragă. Adepții legii au în perspectivă eventualitatea excluderii elevilor și recunosc că e un eveniment nedorit pentru școli, dar e un risc care trebuie asumat. Adversarii cred că legea va duce la creșterea gradului de excludere a lumii musulmane din societate, o
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
deciziile eficace nu tolerează pălăvrăgeala, ele tre-buie luate de șef. Alții afirmă că idealul democratic și respectul datorat oamenilor pretind să se ajungă la un consens prin participarea tuturor celor interesați. O altă anomie separă "porumbeii" de "șoimi". Primii sunt adepții dezarmării unilaterale, ceilalți cred că trebuie să îl încolțești pe adversar, să fii mai puternic decât el. Să luăm un ultim exemplu. În perioadă de depresie economică, unii nu vor decât să revigoreze consumul, sprijinind inflația care ar duce la
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]