3,667 matches
-
spate și Își recita poezia plasmodiind curgător și Îngrozitor de enervant, iar la sfârșit se oprea brusc, trântind ușa În nas ultimului vers și așteptând aplauzele să populeze tăcerea. Și mai era bătrânul cher maître depănând perlă după perlă dintr-o admirabilă povestire pe care o citise de nenumărate ori și Întotdeauna la fel, cu același aer dezgustat pe care-l avea chipul lui cu nobile cute de pe frontispiciul operelor sale complete. Presupun că pentru un observator detașat ar fi ușor să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
N-am căutat autenticitatea în limbaj, ci în dramă, în adevăr istoric, în idei, în sentimente... Mult, de mare folos pentru descifrarea personalității lui Ștefan mi-au fost scrisorile păstrate prin bibliotecile italiene, "cărțile de ajutor" adresate principilor, crailor Europei, admirabilele scrisori dictate de Ștefan însuși la persoana întâi, splendidă mărturie de demnitate și spirit de sacrificiu (pe care le reproduc ca moto la fiecare capitol). În problemele istorice controversate, e sarcina istoricilor să facă lumină: mama lui Alexandru este Mărușca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a atins! Cine?! Ștefan?! Fugi de-aici! râde homeric ca de o glumă bună. Voichița glăsuiește cu mândrie, răspicat: Jur! Sunt neprihănită! Sunt fecioară! Jur! Maria izbucnește în hohote, ironică, sarcastică: Ha! Ha! Ha! "Fecioara!" "Neprihănita!"... Voichița, rușinată, cu o admirabilă naivitate, se plânge: Ibovnică? Măria sa râde de mine... Ba mă întreabă de mă mai joc cu păpușile, ba zice că-s regina veverițelor, că m-am dat de trei ori peste cap și m-am făcut o zână, ba, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fost mirarea stăpânitorilor și noroadelor, când cu mijloace modeste a făptuit atâtea lucruri mărețe." Nicolai Caramzin, Istoria Rusiei * " Se spune că voievodul Ștefan a fost vestit... pentru priceperea lui în disciplina militară și pentru strălucitele lui războaie. Căci în privința veșnic admirabilei virtuți și vitejii s-a arătat mai presus de toți dușmanii săi... Pe drept trebuie socotit printre bărbații vrednici de ținut minte pe vremea sa... Era mândru și cruzimea neobișnuită a firii i-a șters puțin din faima și gloria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
impresionant de înfățișări ale morții, de împrejurări în care se moare, de reacții la acest ultim eveniment al fiecăruia se cuprind în După-amiaza de sâmbătă. Nu le enumăr, nici măcar parțial, fiindcă n-aș vrea să se înțeleagă că volumul acesta admirabil ar avea un aer funerar. În realitate, Valeriu Cristea evocă moartea cu un soi de adversitate responsabilă, pentru că «din păcate, moartea îl privește pe om» (249) și pentru că moartea mamei - prim imbold al scrierii cărții - l-a determinat să reacționeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pentru paradis stau mărturie, alături de capodopere cum sunt Spațiul în literatură și Dicționarul personajelor lui Dostoievski. Și unele și celelalte stârnesc admirația cititorilor avizați, dar primele îi produc și o puternică strângere de inimă celui care l-a cunoscut pe admirabilul, frământatul, mult încercatul autor. Livius Ciocârlie I Cum de am putut să uit, scriind în După-amiaza de sâmbătă despre mama, „povestea cu acul”? Una dintre cele care m-au impresionat mai mult din câte am auzit de la ea... (Se potrivește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de idei rămâne mereu neîmplinită în mine. Îmi place să visez la o profesie care m-ar azvârli în mijlocul contemporanilor mei: câte greutăți, câte conflicte, câte (o! desigur) dezamăgiri dar și câte șanse de a-i întâlni pe acei oameni admirabili care știu că există, care trebuie să existe. Căci nici un colț de lume, nici o țară, nu poate dăinui fără asemenea oameni. În lipsa unei alte posibilități de a mă de a mă pune în relație cu ei, mă mulțumesc să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
doi și cu doi egal patru nu înseamnă a declara ca Tudor Vianu că Goethe a scris Poezie și Adevăr, că Voltaire a murit în 1778 ori că Balzac, domnilor, e un realist romantic. Sau a ține, ca George Călinescu, admirabile inedite prelegeri despre viața și opera lui Eminescu. Când alături de tine oamenii sunt tăiați cu ferăstrăul, dacă vrei să enunți că doi și cu doi fac patru înseamnă că trebuie să urli cât te ține coșul pieptului: este o nedreptate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Petru Dumitriu se numește un increvable și această definiție îmi amintește că într-un interviu filmat, prezentat în trei episoade de TVR, scriitorul se compara, cu umor, cu o... prună. Carnea moale a fructului ascunde un sâmbure tare ca piatra! Admirabilă comparație, pe care am reținut-o și întrucât cred că mi se potrivește și mie. * Ziarele anunță încetarea din viață a lui Dean Martin, deosebit de drag sufletului meu, unul din stâlpii acelei formidabile cohorte de actori americani cu față umană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
consecință, și arta, în care nu sunt în stare să vadă decât lecții. Above all, keep cheerful, ̀ i spune Craig lui Acterian într-o scrisoare, subliniind această propoziție. Keep cheerful înseamnă mai mult decât clasicul precept englezesc keep smiling, admirabilă regulă de conduită decentă în nefericire și înfrângere, însă doar atât. Keep cheerful e o filozofie, o atitudine adânc umană, generoasă și plină de curaj în fața vieții, a lumii, a evenimentelor și a Creațiunii. Ea e cheia universului shakespearian, tot atât de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și eu această cărămidă (într-o oarecare măsură tot ca ei, fără să o fi citit sau mai exact fără să o fi dus până la capăt), dar din alte motive. E îngrozitor de plicticoasă, pretențioasă, sucită și outrecuidante, ca să folosesc această admirabilă vorbă veche franceză, care înseamnă înfumurare peste măsură. De fapt, o vană speculație, un tratat moftologic (în care, ce e drept, dacă ai răbdare și timp de pierdut poți totuși găsi reflecții aparent profunde sau fericit formulate). A venit apoi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Sadoveanu și de altminteri de un iz folcloric banal ; mult mai frumos și mai apropriat subiectului e cel dat de traducătorul francez : Forêt interdite), deși cu inegalități și lungimi, e o realizare epică de tip obiectiv, considerabilă. Câteva episoade sunt admirabile, bombardarea Londrei, bunăoară, sau episodul portughez sau finalul în pădurea Royaumont. Evident, opera de ficțiune a lui Eliade din străinătate nu a putut avea efectul de impact pe care îl avusese cea din tinerețe, în țară. În ciuda precarității lor, romanele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
început că în caietele rămase se găsea și altceva decât bruioane și însemnări de atelier, și a spus, încă din 1903, cuvintele acestea, reluate de el într o conferință din 1938 și citate de Constantin Noica în 1975 : „Pentru acest admirabil material ar fi trebuit să se numească acolo (la Academie, n.n) o comisie pentru a rândui cronologic toate aceste caiete și a da apoi o ediție”. În 1938, când Iorga și-a repetat apelul din 1903, deși nu se
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
după părerea noastră) între antume și postume o ia I. Negoițescu drept un dat incontestabil. El face din această separație o opoziție, iar din opoziție o alternativă pe care o tranșează categoric în defavorul antumelor. În cartea sa, de altminteri admirabilă, Negoițescu ia ca punct de pornire ideea că antumele ar însemna abaterea poetului de la marea sa intuiție inițială, anume aprehendarea vizionară a unui univers subiacent, larvar, a unei infralumi pe care o numește plutonică, în opoziție cu neptunicul, care reprezintă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
excelentă ca ministru plenipotențiar și ar fi fost în atare post un funcționar ireproșabil, de mare folos țării. Titulescu, pe care s-a dus să-l „contacteze” la San-Remo (scrisorile către Marica, în care-i relatează călătoria și întâlnirile, sunt admirabile ca imagistică și simț psihologic), Titulescu așadar, care l-a primit foarte cordial și i-a făcut făgăduieli încurajatoare, nu s-a ținut de cuvânt, pierzând șansa de a înzestra corpul diplomatic românesc cu un reprezentant ce i ar fi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
La spiritele de o anumită altitudine, bucuria estetică dizolvă aversiunile. Atât doar : facultatea de expresie a „criticului”, dacă ar fi fost în adevăr mai bine cunoscută, adică abordată fără prevenire, nu ar mai fi fost socotită ca absentă. Un alt admirabil roman de dragoste, apărut cam în același timp, purtând de asemeni ca titlu un nume de femeie, Ioana, scris de un autor dintr-o generație mult mai tânără, Anton Holban, poate face pandant cu Adela într-o simetrie perfectă de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
rezistență, rolul lor fiind de a umple golurile și a menaja deschiderile. Nu există operă mare fără „umpluturi”. Opera lui Nichita nu e un florilegiu de unicate frumoase, chiar „geniale” să zicem, cum sunt altele, splendide desigur și în veci admirabile, ci e toată o singură mare alcătuire, la facerea căreia artistul, întocmai ca inima în alternanța sistolei și diastolei, alternează în acțiunea sa creatoare verbele perficio și neglego, acesta din urmă nefiind de fapt neglijență, ci adecvata tratare dezinvoltă și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în grădina Paradisului din poezia persană. Privindu-l, mi-am amintit de versul lui Baudelaire : Toujours le tombeau comprendra le poète. De-acum înainte, pentru el, va fi mereu liniște și va fi mereu seară. Insomnia și arta Cu titlul admirabil Arta insomniei, care exprimă perfect spiritul autorului, s-au publicat postum în numărul pe iulie 1986 al Vieții Românești câteva pagini de aforisme ale lui Marius Robescu. La începutul acestui an editura Eminescu ne-a dat într-o elegantă plachetă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
plaseze muzica pe ultimul loc, mai prejos de arta grădinăriei, dând ca motiv și faptul că muzica ̀ îi deranjează pe vecini !) ; Hegel, care avea o mult mai bună cultură artistică, și-a umplut Estetica cu o sumedenie de considerații admirabile, dar delirul ierarhizării merge la el într-o amețitoare ascensiune din treaptă-n treaptă până la cea supremă a Spiritului Absolut. Oricum, o teorie estetică își are rostul numai într-un sistem de filozofie generală. Dar un „sistem de estetică”, dat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
depune și în redactarea unei notițe de o pagină și jumătate. Ca să rămânem în perimetrul criticii de artă, să amintim volumele lui André Lhote Parlons peinture, Peinture d’abord, La peinture, le cœur et l’esprit, culegeri de cronici, cărți admirabile, luminoase și precise, fundamentale în domeniu. A considera a priori superficiale articolele, cronicile și eseurile și abuzivă culegerea lor nu denotă decât lenea minții și carențe de cultură. Ce tip de critic este Andrei Pleșu ? El nu e propriu-zis un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mine și mi se pare că știu esențialul despre alții: lipsa lor de „feeling”. Cert, cineva locuiește în mine: Dumnezeu ca amant folosindu-mă fără scrupule, simțind „greutatea lui ușoară” pe spatele meu - exact așa cum l-a descris Swedenborg în admirabila lui Carte de vise și în Jurnalul lui spiritual, tradus din latină în suedeză de genialul, poliglotul poligloților Erik Hermelin. Trecutul mă obligă să trăiesc ca în literatură: în sens invers. Iau des drumul înapoi, în primăvara anului 1974 - acolo
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
hotărât să trăiesc singură. Ofițerul blocului era bine informat despre René. Contraspionajul era foarte interesat de vizitele unui troțkist în România, unul care publicase operele „profetului roșu” în toată Scandinavia. Apariția cărților lui Isaac Deutscher, biograful lui Troțki în Suedia (admirabil tradus de criticul prestigios Otto Mannheimer și alții), fusese un succes fulminant, adunând în jurul editurii elita scandinavă și pe visători. Erau cărți care amenințau liniștea imperiului roșu. Eu nu știam mai nimic despre Troțki, numai lucruri generale. Citind ce scrisese
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
se debaraseze de ea când i se propune asta, replicând: „Dacă îmi voi alunga soția, trebuie să dăm înapoi și zestrea ei”. „Zestrea” era chiar imperiul Cezarului, pentru că Augustina era fiica lui Antonius Pius, așa cum scrie poetul Iosif Brodski în admirabilul eseu Laudă pentru Marcus Aurelius. Pentru că împăratul o iubea pe soția lui poliandrică - refuzând să creadă că fiica celui pe care-l onora, având același sânge în corp, putea să fie în suflet o ființă nedemnă. Marcus Aurelius, urmând exemplul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Birgitta Trotzig. Era foarte cald, dar eu nu dădeam nici un semn prin care să alung razele soarelui care cădeau direct peste corpul meu. Mă simțeam bine în jar, lucru pe care doctorii de la masă, Eva și Helge, l-au găsit admirabil. Ne-am plimbat de-a lungul apei, botanizând ca adevărați elevi ai lui Linné. Am fost dusă înapoi la Stockholm, cu aceeași perfectă amabilitate; se înserase și orașul era albastru, învăluit într-o ceață de răcoare. Lionel m-a sunat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
În cazul creatorilor, o dată cu iubirea și arta, rămânând de presupus o înnoire dureroasă. La artiști ca Picasso, de exemplu, iubirile l-au înnoit sublim pe maestru, lăsând „să moară” nu numai iubirile, dar și modurile artei, supraviețuind prin perpetuă înnoire admirabil. Mă întreb mereu, citind memoriile lui Chagall, cât de nocivă este critica, mai ales a celor mai apropiați. El scrie că ea distruge entuziasmul, care trebuie să fie prezent ca încredere în propriile forțe. Critica, chiar dacă e îndreptățită, paralizează nervii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]