7,838 matches
-
cuvânt că în arborele nostru genealogic figurează câțiva trăsniți.) Părinții noștri, Les și Bessie Glass, aveau un repertoriu convențional, dar (credem noi) reușit de cântece și dansuri și flecăreală în teatrele de revistă și în music-hall-uri, ajungând aproape cap de afiș în Australia (unde Seymour și cu mine am petrecut, înregistrați la hotel, vreo doi ani din frageda noastră copilărie), iar mai târziu izbutind să dobândească, aici, în America, mai mult decât o faimă trecătoare în turneele vechilor teatre Pantage și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
crom și paharul de șampanie umplut cu apă. Dar pot oferi cititorului ceva mai explicit și mai orientativ: În 1922, la Brisbane, când Seymour și cu mine aveam cinci și, respectiv, trei ani, Les și Bessie au figurat pe același afiș cu Joe Jackson - redutabilul Joe Jackson cu bicicleta lui suflată cu nichel, care strălucea mai tare decât platina până în ultimul rând al teatrului. Mulți ani mai târziu, la scurt timp după izbucnirea celui de-al doilea război mondial, când Seymour
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
sau New Haven, care mă vor aștepta în sala 307, dar nu pot termina o descriere a lui Seymour - chiar și o descriere care șchioapătă, chiar una în care propriul meu ego, perpetua mea dorință de a împărți capul de afiș cu el, e permanent prezentă -nu o pot termina, spuneam, fără a fi conștient de ceea ce e bun, de ceea ce e real. ăsta e un lucru prea măreț pentru a fi spus (drept care eu sunt omul care-l spune), dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
xeroxurile astea și mașinile de reprodus, iar omul este un savant. — Păi nu știu. A fost Carlyle. A fost T.E. Lawrence. Oameni străluciți, nu? Și ei au pierdut singurul exemplar al unor capodopere. — Of, of. — Deja campusul e acoperit de afișe. Manuscris pierdut. Și este și o descriere a doamnei. Văzută des la conferințe publice. Poartă perucă, duce o sacoșă, este asociată cumva cu H. G. Wells. — Da, pricep. — Nu se Întâmplă să știi ceva despre asta, domnule Sammler? Firește că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
investigație. Observase că Londra modernă era foarte ludică. Își vizitase vechiul apartament din Woburn Square. Remarcase că traficul era foarte dens. Văzuse că erau mai mulți bețivi pe străzi, că industria britanică de reclame descoperise nudul femeiesc și că majoritatea afișelor de-a lungul scărilor rulante de la metrou erau cu femei În desuuri. Își găsise cunoștințele la fel de bătrâne ca și el. Apoi BOAC Îl adusese Înapoi la aeorportul Kennedy și la scurtă vreme după aceea se aflase la Bibliotecă pe 42nd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pompos „atelierul“ școlii - o coșmelie din prefabricate ridicată pe lângă pavilionul de arte care fusese folosită în ultimii ani, de când plecase ultimul profesor de olărit, ca magazie. Era mai degrabă întunecoasă și mucegăită, dar Sheba se străduise să înveselească locul cu afișe și cu niște mușcate tăiate din grădina ei în acea dimineață. Muncise cu sârg la planul de lecție. Intenția ei era să înceapă prima oră la clasa a noua cu o mică discuție despre ce era olăritul - acel prim impuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
măsuței de toaletă din dormitorul lor, se află o reproducere delicios de proastă a cinei celei de taină cu toți ucenicii afișând coafuri pompoase și într-o ușoară levitație. În camera din față, unde dormim eu și Sheba, există un afiș de șase pe patru picioare cu un apus în port și cu legenda: „Veniți, urmați-mă, a zis Iisus, și am să vă fac pescari de oameni!“. În cinstea Paștelui, sora mea improvizase o scenetă a patimilor pe televizor: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
sau un rummy cu cine se nimerea pe acolo. După ora patru începea ori discoteca, ori una din clase avea de prezentat un mic spectacol. În acea sâmbătă, cum am mai spus, era programată o discotecă. Nu erau prea multe afișe fosforescente, nici glob din oglinzi care să spargă lumina în cioburi de speranțe, lipseau becurile colorate care să pâlpâie pe ritmul melodiilor în vogă, dar ne mulțumeam cu întunericul din sală când începea câte un cântec mai de suflet. Pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
discuta, a cedat și ne-am despărțit pe trotuar. În rând părea adunat tot tineretul de prin oraș. Eram mulți și mă întrebam de unde apăruseră atâtea persoane, fiindcă eu nu prea-i văzusem pe stradă sau prin parc. Pe un afiș în mărime naturală, doi adolescenți cam de aceeași vârstă cu noi păreau să-mi facă din ochi. "Mica romanță"așa se numea filmul pe care urma să-l vedem și ceva mă făcea să cred că nu întâmplător Erjika mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și cu urme de coșuri pe frunte. Îi plăceau lucrurile extravagante, probabil, așa că purta ciorapi cu model, dar nu era cîtuși de puțin atrăgătoare. SÎnt sigur că ea nu prezintă nici un interes pentru investigațiile mele. Pe ușă se găsea un afiș: „Angajăm salariată” și mi-am Închipuit că și-a dat cineva demisia de curînd. L-am Întrebat pe mandatar care-i situația și mi-a spus că n-a plecat nimeni, dar pur și simplu voiau să mai angajeze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
valea Întunecată erau parcă Întipărite pe chipurile trecătorilor În ale căror priviri se citeau oarecare licăriri de speranță. Freamătul era Însă iluzoriu și ceea ce am văzut eu nu era decît un bărbat pitit după un stîlp de telefon blindat cu afișe. Am urinat repede și am luat-o Încet, dus pe gînduri, spre localul din colț. Am deschis larg ușa din stînga și am fost neplăcut impresionat de amorțeala dinăuntru. Altădată, la ora asta, erau mult mai mulți consumatori. Am schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Însuși... și nu altcineva. EL... oare ce zi festivă aștepta? De ce a dat cu piciorul la toate? Nu spera oare Într-o sărbătoare eternă ce avea să nu mai vină niciodată ? Într-o zi, pe neașteptate, a dat peste un afiș lipit pe un zid sau un stîlp... În care se anunța un eveniment important, o sărbătoare, dar care nu-ți atrăgea atenția din cauza culorilor șterse, Îngălbenit de vînt și ploaie. Nu se menționa nici timpul, nici locul, dar oricum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Încătușate și nu aveam de gînd să forțez pe nimeni să vorbească. E adevărat că nu aveam slujbă, dar nici prin cap nu-mi trecea să scot bani din divulgarea operațiunii ilegale. Privirile mi-au fost din nou atrase de afișul transcris: „Angajăm salariată” și am Împins ușor și calm ușa cu care mă familiarizasem deja și mi-am croit drum În atmosfera Încălzită și plină de freamăt. Mi-a fost imposibil să deslușesc ce se petrecea acolo. Doi sau trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
idilică, veritabil idilică, povestind - fiindcă în lipsă de minte funcțională, am avut timp - cum este văzută lumea de televiziunile americane. Dacă mi s-ar cere trei cuvinte, ele ar fi: shopping, war and sex. Shopping ține de departe capul de afiș. Toate categoriile de emisiuni, inclusiv știrile, sunt făcute jumi-juma cu reclamele. De o săptămână, de când realmente mă uit mult pe foarte micul meu ecran (ce anestezic!!!), subiectele în spotlight sunt următoarele: a molestat sexual sau nu Michael Jackson copiii? (de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mică mi-a fost mirarea să constat la întoarcerea acasă în ce hal a scăzut accesul intelectualilor publici români la canalele mass-media. Mai avem puțin și îi ajungem din urmă pe americani. Sexul lui Vali Vijelie va ține capul de afiș la știri peste o lună de zile. Gardner e terifiat de direcția în care o ia America (la fel ca mulți alții, aici). Doar o treime din oameni votează. Studenții sunt politic apatici sau foarte conservatori. Lumea joacă jocul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să presimtă viitorul îl priveau, unii, ca pe un mare bolnav, iar alții ca pe o femeie gata să nască în văzul mulțimii. 11. Priveam de la fereastra biroului. Pe gardul de peste drum de tribunal apăruse, lipit de cu noapte, un afiș imens cu fotografia lui Stalin, dedesubtul căreia trona adagiul: „Trăiască genialul conducător de popoare, generalissimul Iosif Visarionovici Stalin”, iar mult în dreapta, vopsit în alb, îndemnul; „Votați Soarele”. În jurul orelor 11, primul grefier veni și-mi spuse că prefectul județului îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fie nici El, solitudinea dumneavoastră romană va rămâne în senatul de la Roma al ultimului imperiu... În curând...” În timp ce încă își mai sorbea cafeaua, ultimele picături, mă uitai pe fereastră: zăpada se lovea în rotocoale de gardul de vizavi pe care afișul lipit cu o lună și ceva înainte fâlfâia în vânt, cu partea de jos zdrențuită. Seară de seară trupele rusești mărșăluiau pe strada lungă, aproape pustie, în drum spre cazarmă, venind de la instrucție, cântau cântece de stepă, purtau mantale lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
29 decembrie 1946, n-a mai avut loc, dar ar fi putut să aibă dacă n-ar fi bătut crivățul cu o furie mai mare decât în ziua precedentă, dacă ceasurile acelei dimineți nu s-ar fi amestecat haotice, dacă afișul de pe gardul de peste drum..., dacă nu ne-am fi aflat în ultimele trei zile ale anului când nici un proces nu figura pe condica tribunalului, ca o altă vacanță, dacă președintele ar fi fost acolo la ora aceea de dimineață (când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
al vremii. De pe podiumul de judecată, în timp ce avocatul vorbea și vorbea: „Domnilor magistrați, potrivit principiilor moștenite; de la romani...” vedeam, fără să vreau, afară, prin geamul aflat la nivelul podiumului, al mesei de judecată, pe gardul de vizavi, un rest al afișului rămas din iarnă „...Visarionovici Stalin”. Afișul devenise inestetic, însă nimeni nu îndrăznise inițiativa necum din cadrul municipalității să rupă restul. Bucata de hârtie mai flutura în adierea de aprilie, noi o priveam, avocatul vorbea ceva despre „libertățile garantate prin constituție”, clientul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în timp ce avocatul vorbea și vorbea: „Domnilor magistrați, potrivit principiilor moștenite; de la romani...” vedeam, fără să vreau, afară, prin geamul aflat la nivelul podiumului, al mesei de judecată, pe gardul de vizavi, un rest al afișului rămas din iarnă „...Visarionovici Stalin”. Afișul devenise inestetic, însă nimeni nu îndrăznise inițiativa necum din cadrul municipalității să rupă restul. Bucata de hârtie mai flutura în adierea de aprilie, noi o priveam, avocatul vorbea ceva despre „libertățile garantate prin constituție”, clientul din boxă nu înțelegea nimic, procurorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
e vorba de zone de influență după cât se aude, dar asta e altceva, cu totul altceva. El rămase mai departe cu grijile lui. Când ieșii din casă, vântul mi se strecură sub gulerul paltonului, un frig ușor îmi cuprinse spinarea. Afișul de pe gardul din fața tribunalului, care-mi veni în minte, stătea lipit, retipărit de curând - același - aceeași propoziție, o știam pe dinafară - mă gândii deodată la domnul Pavel, la spusele lui... „E bine să nu te gândești!” - era vocea lui Keti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
stat, și întotdeauna nevinovații sunt victimele Era în cabinetul său, stătea în picioare, avea umerii gârboviți, îmbătrânise brusc. Nu înțelegea. Era în februarie; pe gardul de peste drum îl privea - abia acum își dădu seama - ca o batjocură în ninsoarea oblică, afișul cu Iosif Visarionovici Stalin. Februarie 1941. Istoria venea dinspre Yalta, în adevăr dinspre Yalta: era afișul noii puteri. - „Să ne luăm la revedere, dragă, îmi spuse, ca și cum nimic nu se întâmplase”. Îl sărutai, era emoționat, dar nu părea, avea, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
îmbătrânise brusc. Nu înțelegea. Era în februarie; pe gardul de peste drum îl privea - abia acum își dădu seama - ca o batjocură în ninsoarea oblică, afișul cu Iosif Visarionovici Stalin. Februarie 1941. Istoria venea dinspre Yalta, în adevăr dinspre Yalta: era afișul noii puteri. - „Să ne luăm la revedere, dragă, îmi spuse, ca și cum nimic nu se întâmplase”. Îl sărutai, era emoționat, dar nu părea, avea, ca și atunci când îl cunoscusem, ceva din demnitatea, solemnitatea senatorilor romani. - „Domnule președinte, încercai către el - vagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
că sunt născociri ale misticismului și din cauza asta învățământul religios a fost interzis, iar sinagogile și bisericile pe care le mai vedem ori moscheile sunt toleranțe amăgitoare, menite și ele dispariției. Ce se va pune în locul lor? Mă gândesc la afișele de pe stradă, se va face în schimb vorbire de ele... - Sunt simple afișe - mă întrerupse - pe care le vor șterge ploile, zăpada, iar mai târziu, definitiv, vântul istoriei, nu te mira. Cât despre Tablele Legii, vor rămâne neclintite ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
iar sinagogile și bisericile pe care le mai vedem ori moscheile sunt toleranțe amăgitoare, menite și ele dispariției. Ce se va pune în locul lor? Mă gândesc la afișele de pe stradă, se va face în schimb vorbire de ele... - Sunt simple afișe - mă întrerupse - pe care le vor șterge ploile, zăpada, iar mai târziu, definitiv, vântul istoriei, nu te mira. Cât despre Tablele Legii, vor rămâne neclintite ca și Biblia ori Coranul. - Mă gândeam... - Nu te gândi. - Spuneai - adu-ți aminte - că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]