6,939 matches
-
invers: oriunde apare un act de agresiune, trebuie să găsim în mod necesar și antececentul ei, frustrația. Într-unul din studiile lor, acești cercătători precizează: „Celui care cercetează natura umană, trebuie să-i insuflam idee a că atunci când el vede agresiunea trebuie să se întrebe: nu există aici frustrație? Iar atunci când observă interferența cu obiceurile individului sau ale grupului, trebuie să se întrebe: nu e aici printre toate celelalte, și agresiune?” („The Frustration Aggresions Psycthesis”, în Psych. Rev., vol. 48, 1941
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
trebuie să-i insuflam idee a că atunci când el vede agresiunea trebuie să se întrebe: nu există aici frustrație? Iar atunci când observă interferența cu obiceurile individului sau ale grupului, trebuie să se întrebe: nu e aici printre toate celelalte, și agresiune?” („The Frustration Aggresions Psycthesis”, în Psych. Rev., vol. 48, 1941). Ipoteza că „agresiunea” este consecința unei frustrări este destul de veche, prima formulare mai sistematică realizând-o S. Freud. Deoarece explicația dată de S. Freud nu a găsit o confirmare experimetală
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
se întrebe: nu există aici frustrație? Iar atunci când observă interferența cu obiceurile individului sau ale grupului, trebuie să se întrebe: nu e aici printre toate celelalte, și agresiune?” („The Frustration Aggresions Psycthesis”, în Psych. Rev., vol. 48, 1941). Ipoteza că „agresiunea” este consecința unei frustrări este destul de veche, prima formulare mai sistematică realizând-o S. Freud. Deoarece explicația dată de S. Freud nu a găsit o confirmare experimetală corespunzătoare, acei psihologi care au acceptat ipoteza „frustrție-agresiune” - printre ei numărându-se și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
unor verificări experimentale și s-o explice la interpretarea numeroaselor comportamente sociale. În formularea ei modernă, care atenuează, în parte, tonul categoric al afirmațiilor inițiale, teoria „frustrație-agresiune” poate fi redusă la următoarele puncte esențiale: a) Frustrația tinde să provoace o agresiune directă contra sursei frustrării. Forța incitației la agresiune variază în raport direct cu importanța frustrației, aceasta din urmă fiind sub dependența a trei factori: a’) forța motivației blocate, adică a impulsului sau a deprinderii fruatrate, b’) gradul de interferență (contrariere
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
interpretarea numeroaselor comportamente sociale. În formularea ei modernă, care atenuează, în parte, tonul categoric al afirmațiilor inițiale, teoria „frustrație-agresiune” poate fi redusă la următoarele puncte esențiale: a) Frustrația tinde să provoace o agresiune directă contra sursei frustrării. Forța incitației la agresiune variază în raport direct cu importanța frustrației, aceasta din urmă fiind sub dependența a trei factori: a’) forța motivației blocate, adică a impulsului sau a deprinderii fruatrate, b’) gradul de interferență (contrariere) pe drumul ce conduce spre scop, c’) gradul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
contrariere) pe drumul ce conduce spre scop, c’) gradul de toleranță la frustrare. b) Actul agresiv direct poate fi inhibat. Inhibiția variază în intensitate, în raport direct cu forța pedepsei așteptate (în cazul în care subiectul ar îndeplini actul). Atunci când agresiunea directă contra agentului frustrant este inhibată, se produce o frustrare secundară care modifică comportamentul reacțional în două maniere: a') modificarea obiectului agresiunii („deplasarea”): cu cât inhibiția agresiunii directe este mai mare, cu atât tendința „deplasării” acesteia este mai intensă; direcții
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în intensitate, în raport direct cu forța pedepsei așteptate (în cazul în care subiectul ar îndeplini actul). Atunci când agresiunea directă contra agentului frustrant este inhibată, se produce o frustrare secundară care modifică comportamentul reacțional în două maniere: a') modificarea obiectului agresiunii („deplasarea”): cu cât inhibiția agresiunii directe este mai mare, cu atât tendința „deplasării” acesteia este mai intensă; direcții deplasării agresiunii este determinată, de habitudinile reacționale ale subiectului și de sensul și semnificațiea atribuită situației frustrante (copilul, de exemplu, nu îndrăznește
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cu forța pedepsei așteptate (în cazul în care subiectul ar îndeplini actul). Atunci când agresiunea directă contra agentului frustrant este inhibată, se produce o frustrare secundară care modifică comportamentul reacțional în două maniere: a') modificarea obiectului agresiunii („deplasarea”): cu cât inhibiția agresiunii directe este mai mare, cu atât tendința „deplasării” acesteia este mai intensă; direcții deplasării agresiunii este determinată, de habitudinile reacționale ale subiectului și de sensul și semnificațiea atribuită situației frustrante (copilul, de exemplu, nu îndrăznește să-și descarce nemulțumirea asupra
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
contra agentului frustrant este inhibată, se produce o frustrare secundară care modifică comportamentul reacțional în două maniere: a') modificarea obiectului agresiunii („deplasarea”): cu cât inhibiția agresiunii directe este mai mare, cu atât tendința „deplasării” acesteia este mai intensă; direcții deplasării agresiunii este determinată, de habitudinile reacționale ale subiectului și de sensul și semnificațiea atribuită situației frustrante (copilul, de exemplu, nu îndrăznește să-și descarce nemulțumirea asupra părinților, îndreptând-o asupra jucăriilor sau a fraților mai mici), b') Modificarea formei agresiunii; agresiunea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
deplasării agresiunii este determinată, de habitudinile reacționale ale subiectului și de sensul și semnificațiea atribuită situației frustrante (copilul, de exemplu, nu îndrăznește să-și descarce nemulțumirea asupra părinților, îndreptând-o asupra jucăriilor sau a fraților mai mici), b') Modificarea formei agresiunii; agresiunea directă este, în general, inhibată de cultură, de interdicțiile morale ale societății; ea îmbrăcând atunci forme mai subtile, cum ar fi de exemplu reauavoință ascunsă, minciuna, calomnia, ironia etc. (astfel că este greu de a le lege, le prima
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
agresiunii este determinată, de habitudinile reacționale ale subiectului și de sensul și semnificațiea atribuită situației frustrante (copilul, de exemplu, nu îndrăznește să-și descarce nemulțumirea asupra părinților, îndreptând-o asupra jucăriilor sau a fraților mai mici), b') Modificarea formei agresiunii; agresiunea directă este, în general, inhibată de cultură, de interdicțiile morale ale societății; ea îmbrăcând atunci forme mai subtile, cum ar fi de exemplu reauavoință ascunsă, minciuna, calomnia, ironia etc. (astfel că este greu de a le lege, le prima vedere
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
îmbrăcând atunci forme mai subtile, cum ar fi de exemplu reauavoință ascunsă, minciuna, calomnia, ironia etc. (astfel că este greu de a le lege, le prima vedere, de o reacție agresivă). e) Autoagresiunea: S. Freud o interpretează ca rezultatul întoarcerii agresiunii asupra subiectului însuși, sub frica pedepsei pe care ar provoca-o „heteroagresiunea”, sau ca urmare a trăirii intense a unui sentiment de culpabilitate. d) Orice act de agresiune constituie, într-un anumit grad, un „catharsis”, care coresnunde unei descărcări a
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
o reacție agresivă). e) Autoagresiunea: S. Freud o interpretează ca rezultatul întoarcerii agresiunii asupra subiectului însuși, sub frica pedepsei pe care ar provoca-o „heteroagresiunea”, sau ca urmare a trăirii intense a unui sentiment de culpabilitate. d) Orice act de agresiune constituie, într-un anumit grad, un „catharsis”, care coresnunde unei descărcări a tensiunii afective. În perioada imediat următoare descărcării unei stări de mânie, de exemplu individul se simte mai relaxat, mai degajat; el realizează un echilibru efectiv, care-l face
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
etc. îi vor furniza substițuianți ce permit agresivităiții să se exprime, să devină într-o oarecare măsură pozitivă, creatoare (aducînd subiectului satisfacția unei valorizări personale și sociale). Unii psihologi, cum ar fi de exemplu H. Anderson, au căutat să lege agresiunea de un anumit nivel de dezvoltare a personalității, iar alții să folosească teoria „frustrație-agresiune” în explicarea fenomenelor sociale. În teoria sa asupra personalității, Anderson a deosebit șase nivele deosebite de dezvoltare a acesteia: nivelul superior, cel al comportării sociale (plenare
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ce se caracterizează prin subordonare, prin recunoașterea dominării: urmează nivelul denumit al „evitării dominării”, care constă în recunoașterea formală a dominării, însoțită de dorința de a găsi unele căi de sustragere (ocolire); celui de-al treilea nivel îi sunt proprii agresiunea, dușmănia, mânia; mai jos, stau nivelurile de oscilație și inactivitate, de neliniști maximă și, în sfârșit, nivelul cel mai de jos este cel al dezintegrării, al nevrozelor și psihozelor. Obiectând psihologiei sociale apusene faptul că, sub influența psihanalizei și a
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
al nevrozelor și psihozelor. Obiectând psihologiei sociale apusene faptul că, sub influența psihanalizei și a unor teorii inspirate de aceasta, prezintă tendința de a psihologiza forțele motrice ale dezvoltării sociale, N.D. Levitov aduce teoriei lui H. Anderson asupra frustrației și agresiunii, următoarele critici întemeiateă: „Jalonul acestei scheme îl constituie, după cum putem observa, atitudinea fața de dominare sau față de autoritate în societate, fără a se face diferențierile necesare în privința tipului de societate, de autoritate și dominare. Dacă ne-am situa pe poziția
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de pildă, toți revoluționarii și luptătorii pentru independență și libertate națională vor sta mai jos decât aceia care se supun în mod pasiv unei orânduiri nedrepte. Nu putem fi de acord nici cu ideea că rezistența împotriva subordonării, resemnării, este agresiune întrucât acestea reprezintă, dimpotrivă, prin sine, o rezistență la agresiune. Schematismul lui Anderson este unul din exemplele care demonstrează la ce duce teoria frustrării și agresiunii, în expresia ei pregnantă, atunci când o interpretăm pe baza unei scheme sociologice eronate, total
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
națională vor sta mai jos decât aceia care se supun în mod pasiv unei orânduiri nedrepte. Nu putem fi de acord nici cu ideea că rezistența împotriva subordonării, resemnării, este agresiune întrucât acestea reprezintă, dimpotrivă, prin sine, o rezistență la agresiune. Schematismul lui Anderson este unul din exemplele care demonstrează la ce duce teoria frustrării și agresiunii, în expresia ei pregnantă, atunci când o interpretăm pe baza unei scheme sociologice eronate, total rupte de fenomenele sociale concrete, istoricește constituite”. (op. cit., p. 125
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Nu putem fi de acord nici cu ideea că rezistența împotriva subordonării, resemnării, este agresiune întrucât acestea reprezintă, dimpotrivă, prin sine, o rezistență la agresiune. Schematismul lui Anderson este unul din exemplele care demonstrează la ce duce teoria frustrării și agresiunii, în expresia ei pregnantă, atunci când o interpretăm pe baza unei scheme sociologice eronate, total rupte de fenomenele sociale concrete, istoricește constituite”. (op. cit., p. 125). Considerăm și noi ca evident simplismul ipotezei „frustrație-agresiune”. Agresiunea nu poate constitui decât una din manifestările
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
demonstrează la ce duce teoria frustrării și agresiunii, în expresia ei pregnantă, atunci când o interpretăm pe baza unei scheme sociologice eronate, total rupte de fenomenele sociale concrete, istoricește constituite”. (op. cit., p. 125). Considerăm și noi ca evident simplismul ipotezei „frustrație-agresiune”. Agresiunea nu poate constitui decât una din manifestările stenice (cele mai expresive) ale frustrației, dar nu putem să reducem aceste manifestări numai la agresiune. Este de la sine înțeles că „frustrarea” nu determină actele de agresiune în mod automat. Ce determină, atunci
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de fenomenele sociale concrete, istoricește constituite”. (op. cit., p. 125). Considerăm și noi ca evident simplismul ipotezei „frustrație-agresiune”. Agresiunea nu poate constitui decât una din manifestările stenice (cele mai expresive) ale frustrației, dar nu putem să reducem aceste manifestări numai la agresiune. Este de la sine înțeles că „frustrarea” nu determină actele de agresiune în mod automat. Ce determină, atunci, ca frustrarea să conducă, sau nu, la agresiune? Chiar și în lumea animală - unde reacția agresivă în fața unei piedici este un fenomen din
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
noi ca evident simplismul ipotezei „frustrație-agresiune”. Agresiunea nu poate constitui decât una din manifestările stenice (cele mai expresive) ale frustrației, dar nu putem să reducem aceste manifestări numai la agresiune. Este de la sine înțeles că „frustrarea” nu determină actele de agresiune în mod automat. Ce determină, atunci, ca frustrarea să conducă, sau nu, la agresiune? Chiar și în lumea animală - unde reacția agresivă în fața unei piedici este un fenomen din cele mai frecvente - putem constata, pe de o parte un fenomen
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
stenice (cele mai expresive) ale frustrației, dar nu putem să reducem aceste manifestări numai la agresiune. Este de la sine înțeles că „frustrarea” nu determină actele de agresiune în mod automat. Ce determină, atunci, ca frustrarea să conducă, sau nu, la agresiune? Chiar și în lumea animală - unde reacția agresivă în fața unei piedici este un fenomen din cele mai frecvente - putem constata, pe de o parte un fenomen de inhibare a reacției agresive, și unul de învățare, iar pe de altă parte
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
agresivă în fața unei piedici este un fenomen din cele mai frecvente - putem constata, pe de o parte un fenomen de inhibare a reacției agresive, și unul de învățare, iar pe de altă parte, o varietate destul de mare în ceea ce privește forța (intensitatea) agresiunii, ca răspuns la frustrare. În lumea umană, deși frustrarea poate să determine, adesea, o conduită agresivă, condițiile de educație au rolul de a transforma reflexul biologic într-o „reacție reflexivă de rezolvare a contradicției, cu respectarea normelor sociale și însoțită
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
condițiile de educație au rolul de a transforma reflexul biologic într-o „reacție reflexivă de rezolvare a contradicției, cu respectarea normelor sociale și însoțită de sentimentul respectiv de adeziune a conștiinței individuale”. (V. Pavelescu). Chiar dacă rezolvarea unui conflict, suprimarea prin agresiune a agentului care ne amenință constituie, în general, ca și evitarea lui prin fugă, unul din mecanismele esențiale cu rol de a realiza diminuarea tensiunii, ceea ce este specific omului este posibilitatea de a frâna pornirea agresivă: „Dacă în lumea animală
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]