5,281 matches
-
și sinteze ale tuturor acestor lucrări și ale celor care au fost orientate, în ultimii ani, înspre psihologia cognitivă (Fayol, 1985). În ceea ce privește povestirea, a fost elaborată progresiv noțiunea de suprastructură, cu succesiunea de propoziții narative la care Umberto Ecco face aluzie în Apostilă la Numele trandafirului: "În narațiune, suflul nu este dat de frază, ci de macro-propoziții, de scandările de evenimente" (1985b: 50). Modelul secvenței narative de bază pe care îl voi expune aici are drept scop explicitarea acestei observații esențiale
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
nu, chiar vroiam să-i spun ceva, că mă bucur de ocazia pe care mi-a oferit-o pentru a-mi exprima plăcerea de-a mă afla în subordinea lui cu toate că pe mai departe, am adăugat eu cu o fină aluzie, mă înțelegi, era vorba de-a face parte din cabinetul său? Pe scurt, politețuri de astea. [k] Vorbim de una de alta, politica internațională, ultimul discurs al lui Briand, eu venind întodeauna cu replica mea, în fine, conversație. Și conversație
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
teoretice, este util să ne întoarcem în istorie la tradiția retorică și stilistică. În secolul al XVIII-lea, sub influența poeților englezi Thompson, Gray și Wordsworth, se dezvoltă o poezie descriptivă la care maestrul de retorică scoțian Hughes Blair face aluzie în termeni nu prea elogioși. "Prin poezia descriptivă nu vreau nicidecum să desemnez o specie sau o formă anume de compoziție, pentru că nu există niciuna, oricât de întinsă ar fi ea, pur descriptivă, adică în care poetul să fi vrut
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
concluzie implicită (non-c) pentru o nouă concluzie. Se dă schema complexă, de susținere a poveștii [d]: (([a] și [b] NUMAI SĂ FIE [c] non-c) DECI [d]) (PREMISA CONCLUZIE) (PREMISA CONCLUZIE) La începutul celei de-a doua fraze (P2) se face aluzie la inferențele prezente în prima. Propoziția [e] și într-adevăr, de prințese era plină lumea este o concluzie directă la concluzia C, dar propozițiile [f] ÎNSĂ nu putea niciodată să fie sigur dacă erau prințese adevărate și [g] tot timpul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Brassart (1990: 316-317). 24 Pentru o descriere detaliată a acestui conector, fac trimitere la paginile 191-210 din lucrarea mea, Élements de linguistique textuelle. 25 Plantin (1990: 30) observă pe bună dreptate că Restricția este o componentă care constă într-o "aluzie la poziția unui adversar" sau cel puțin a unui potențial adversar . 26 Vezi și Plantin, 1990: 28 și Brassart, 1990: 317. 27 Pentru un studiu mai detaliat, fac trimitere la capitolul 3 din Langue et littérature (1991), pe care l-
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ideilor și sentimentelor sale, natură reprodusă cu exactitate în linii mari, dar modificată în amănuntele sale, pe măsura sufletului poetului sau a sentimentului ce îl domină, în momentul în care privește acest obiect. La începutul textului său, Pierre Larousse face aluzie la viziunea realistă, la ceea ce noi numim în capitolul 3 descrierea reprezentativă ("fotografia obiectului descris"). Evident, autorul dicționarului nu-i împărtășește considerațiile teoretice, reproșîndu-i faptul că: a) nu e preocupată de efectele estetice ce trebuie create; b) nu exprimă un
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
istoric, se observă cu ușurință un mimesis pictural "întruchipează", dar într-o formă dublu "narativizată" (descrierea actului de creație a scutului și animația unei scene figurate). Există aici o revenire constantă la retorica esteticului și a superlativului. O regăsim în aluzia făcută la calitatea materialelor folosite ("scump aur gălbui", "argint"), în evaluarea sistematică a muncii depuse ("cu priceperea lui") și în evaluarea imaginii create, așa cum e accentuată de cumulul de calificative elogioase ("strălucitor", "splendid", "frumoase", "frumoși"...). Tradiția descrierii epice se continuă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Mon histoire et celle de ma maîtresse, 1745, citat de H. Lafon, 1982 Totuși, asistăm mai puțin la dispariția acestui topos miza ornamentală rămîne -, cît la o reînnoire tematică: natura liberă, adică "sălbatică" și "pustie". În Noua Heloiză, Rousseau face aluzie la această modificare a gustului descriptiv, iar în Confesiuni, el revendică clar atributele noului topos: (7) Acest loc ferit era un colț sălbatic și pustiu, dar plin de acele frumuseți ce fac plăcere doar sufletelor pline de simțămînt și par
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
afla sub un clopot, în sala de recepționare, chiar la gura puțului.. E. Zola, Germinal, p. 30 c) utilizarea expresivă a descrierilor de peisaj care metaforizează starea psihică a unui personaj; astfel, în Doamna Bovary, prima descriere a grădinii și aluzia la statuia din ghips a preotului este justificată de sosirea Emmei, proaspăt căsătorită, în noul loc unde va sta. (70) Bătrîna servitoare se înfățișă, făcu plecăciunile cuvenite, își ceru iertare că masa nu era gata și, pînă atunci, o pofti
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
-o despărțea de cîmp. În fund de tot, sub brăduleți, un preot de ipsos își citea cartea de rugăciuni. G. Flaubert, Doamna Bovary, p. 35 Cea de-a doua descriere a grădinii, dominată de disforie, se explică, cu siguranță, prin aluzia metonimică la sezonul hibernal, dar poate fi înțeleasă și ca o reprezentare metaforică a depresiei pe care o trăiește Emma. (71) Viitorul era un coridor întunecat de tot și cu ușa din fund bine încuiată. [...]. Ce tristă era, duminica, la
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sentimente, așa cum cad fructele de pe un spalier cînd îl atingi". Cel de-al doilea element al comparației oferă avantajul de a rămîne în registrul normand și cel fructifer prezente în diegeză (în afară de introducerea unității semice "coacere") și de a face aluzie la livezile prin care personajele se plimbă (cf. serii petrecute cu Rodolphe: Se auzi-ntr-o clipită cum cade de pe cracă, fără să fie atinsă, o piersică coaptă"). Contaminarea metonimică are rolul, în esență, de a face ca și textul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
amănunțime starea psihică a oamenilor. Sociologia, psihologia, psihanaliza instituie într-un fel realitatea ficțiunii și contribuie, în mare parte, ca și fenomenologia, la orientarea căutărilor romancierilor." (Georges Jean) 3. Nu vom lăsa să ne scape ocazia de a interpreta drept aluzii parodice la descrierile realiste reutilizarea, în forma degradării, a ingredientelor folosite pentru justificarea descrierii (fereastra și lumina) și faptul că ocularizarea nu mai este orientată către exterior (peisaj), ci către interiorul unui obiect transparent. 4. Tot în Projet pour une
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
IV] trebuie ca Hebe [I] să-l construiască piesă cu piesă [III] sub ochii noștri [II]. Vedem roțile, osia, scaunul, oiștea, curelele și hamurile, nu asamblate, ci asamblîndu-se în mîinile lui Hebe. La aceste două mari tipuri de descrieri face aluzie Nathalie Sarraute atunci cînd vorbește despre celebrul tort etajat, din Doamna Bovary, ale cărui ornamente le vom studia mai tîrziu: Eu văd un tort etajat pe care pot să îl privesc mai întîi de la bază [tipul A VEDEA] sau cum
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
soarele, rece, strălucitor, străbate văzduhul, aruncînd asupra universului înghețat raze care nu încălzesc. (p. 174) Comentariu: Existența acestor metafore se explică printr-o relație metonimică cu co-textul. În primul extras, comparația trebuie legată de moartea lui Forestier, atins de tuberculoză. Aluzia este subliniată prin termenul "muribund". În fragmentul al doilea, comparație trebuie asociată căsătoriei lui Duroy cu Doamna Forestier. Soarele nu mai este la apus, ci primăvăratic, iar zborul de pasăre simbolizează ascensiunea socială a lui Duroy. În cel de-al
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
din copilărie Și crescuți ca membri ai unei familii creștine”, a reușit să declanșeze o analiză mai precisă din partea lui Jeremias, deși ultimul continuă să insiste că în „copilăria timpurie” „deveniseră discipoli ai lui Hristos” Și că avem aici o aluzie certă la botez<footnote Kurt Aland, Did The Early Church Baptize Infants?, London, 1963, p. 73-74; Joachim Jeremias, The Origins of Infant Baptism, London, 1963, p. 55-58. footnote>. Se admite și că în ritualul prezentat de Sfântul Iustin Martirul și
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
în 1210, deoarece bula lui Inocențiu al III-lea despre acea sectă datează chiar din acel an. Burcard face o distincție clară între ordinul fondat de Francisc, și aprobat de Scaunul Apostolic, și mișcările eretice și pauperistice contemporane. Cu o aluzie escatologică la sfârșitul lumii, preconizată și de Iacob din Vitry (cf. nr. 2229), el prezintă în prim-plan cele două ordine mai importante și mai răspândite în epoca finală, și le consideră ca pe un document al vitalității Bisericii, care
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
C) Alberic de Trois Fontaines Cronica lui Alberic († 1241), călugăr din abația cisterciană din Trois Fontaines, lângă Châlons-sur-Marne, în Franța, a fost compusă în două etape, între 1227 și 1252. Lucrarea relatează evenimentele până la 1241 și face scurte dar importante aluzii la răspândirea Ordinului Franciscan și la canonizarea Sfântului Francisc. Fragment din ALBERICUS DES TROIS FONTAINES, Chronica, în MGH, Scriptores, XXIII, 887-888 și 922; TM, 19-20, care nu redă în întregime toate pasajele. 1. De altfel, în acest timp, a luat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și Infinitul. Și în lucrarea sa teologică Capete gnostice (teologice), 89, Sfântul Maxim se ocupă de problema stării sufletelor și trupurilor în viața de apoi, dacă acolo există mobilitate și progres, ori va fi o stare stabilă de uniformitate. Făcând aluzie directă la o aserțiune din opera De principiis a lui Origen, Sfântul Maxim vorbește despre existența corporală și cea spirituală, și declară că, în îndumnezeire, prima este lăsată în urmă, pentru că progresul minții și simțurilor încetează și suntem hrăniți direct
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
Se subînțelege: mai bine mă adresez altor zei (fie ei pur și simplu umani, dacă se poate spune așa), care însă sunt mult mai dispuși să accepte rugăciunile celor care îi imploră; se referă bineînțeles la Cotys. Dar, fie pentru că aluzia la Augustus i s-a părut prea transparentă, fie pentru că a fost împins de obișnuita lui tendință de exagerare, pe lângă Jupiter, Ovidiu mai adaugă și alte nume de divinități, precum Neptun, Ceres, Bachus, care tot la fel nu ar merita
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
acest fel pe Augustus, se dă de înțeles cu altă ocazie). Nu lipsesc din epistola în discuție referiri care să dezvăluie, poate cu o mai mare precizie, sentimentele politice ale lui Carus. Din punctul nostru de vedere, este vorba de aluzia la opera epică a lui Carus și anume Heracleida care "dezvăluie forța demnă a lui Hercules, erou pe care îl cântă" Produnt auctorem vires, quas Hercule dignas Novimus, atque illi, quem canis, esse pares. (v. 11-12) Trimiterea la această operă
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
242: se pare că a fost editorul celor trei cărți din Ponticele. Acestuia Ovidiu i-a dedicat un mic poem un fel de libellus în limba getică (sermone Getico) despre moartea lui Augustus care, după cum se va vedea, conține numeroase aluzii cu caracter politic. De altfel, din studierea operei ovidiene rezultă că răsunătorul nume Brutus, simbol al luptei împotriva tiraniei, e îmbogățit și de însușiri morale într-atât de înălțătoare încât îl transformă într-un adevărat simbol al eroului care luptă
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
spiritual al personajelor de care este legat și prin nume. Fără îndoială, aparținea cercului republicanilor, deoarece un prieten prea fidel de-al lui Augustus sau un adept laș al politicii imperiale s-ar fi ferit să admită, din partea unor prieteni, aluzii la asasinii lui Cezar pe de o parte și la cei mai mari dușmani ai lui Augustus, pe de altă parte și chiar să recunoască insinuarea că în biblioteca sa bine dotată ar avea scrierile incriminatoare și compromițătoare ale unor
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
una dintre cei Șapte împotriva Tebei) care a țintit cu săgețile ei vreo divinitate. În această înșirare de exemple mitice și legendare Ovidiu exclude că vina sa ar putea fi comparată cu cea a respectivilor eroi: aici se face o aluzie evidentă la poziția lui Ovidiu față de Augustus, asemănat cu Jupiter, care i-a fulgerat pe Titanii rebeli și l-a îngropat pe conducătorul lor, Encelade, sub Etna. De aceea, Ovidiu nu i-a declarat război (civile) lui Augustus, cum va
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a subiectului nu era diferită de modul în care o trata Ovidiu însuși, în prezentarea episodului alungării regilor 298, poetul inspirându-se din anumite momente ale regalității, pentru a exalta libertatea republicană și a detesta tirania. Nu putea lipsi, așadar, aluzia la situația actuală: lupta aristocrației împotriva tiraniei lui Superbus, devenea chiar lupta aristocrației împotriva tiraniei lui Augustus. La aceleași concluzii ne duce titlul celuilalt epos, Bellum Siculum, care se referea la înfrângerea lui Sextus Pompeius, un subiect, oricum, exploziv. Cum
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
elemente: în primul rând, trimiterea la Falaris, pentru a sugera aici persoana împăratului. Fără îndoială, o asemenea comparație compromițătoare și dură, chiar dacă indirectă, nu era deloc menită să-l măgulească pe Augustus. Prin asemenea dezvăluiri, care sunt de-a dreptul aluzii, se trădează adevăratele sentimente ale lui Ovidiu față de împărat. Repetăm: nu este singurul fragment din operele de exil ale lui Ovidiu, în care Augustus este comparat cu astfel de tirani și chiar monștri istorici și de legendă. Și nu suntem
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]