6,661 matches
-
N-o mai vede pe Star vreo cinci luni. În timpul acesta viața lui este searbădă. Își urmează cursul obișnuit, un ciclu de prelegeri, băuturi, întâlniri sindicale și dineuri, dar este ceva lipsit de substanță, fără consistență. Apoi, într-o după amiază, foarte obișnuit, de parcă ar fi trecut doar o zi sau două, apare în camera lui, întinzându-i obrazul ca s-o sărute, și-l întreabă dacă are de gând să stea acolo toată ziua, sau își va pune pălăria, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din cortul său, cu un pistol în mână. Yusef a pornit înainte, gândindu-se că va fi împușcat. Alți hamali s-au năpustit cu cuțite și macete și, în această confuzie generală, Marchant și-a descărcat pistolul în aer. Pe la amiază, foarte puțini oameni au fost convinși să rămână: au pretextat că se tem de poluare, dar nu era așa. Nu sunt superstițioși. Sunt bărbați curajoși, chiar. Sunt și săraci și au nevoie de mai mulți bani. Profesorul nu are de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
țara din pricina acestor mișelii, și nu se vor jeli toți locuitorii ei? Nu se va umfla toată țara ca rîul, ridicîndu-se și coborîndu-se iarăși ca rîul Egiptului? 9. În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face să asfințească soarele la amiază, și voi întuneca pămîntul ziua în amiaza mare. 10. Vă voi preface sărbătorile în jale, și toate cîntările în bociri pentru morți, voi acoperi toate coapsele cu saci. Și voi face toate capetele pleșuve, voi arunca țara într-o jale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
vor jeli toți locuitorii ei? Nu se va umfla toată țara ca rîul, ridicîndu-se și coborîndu-se iarăși ca rîul Egiptului? 9. În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face să asfințească soarele la amiază, și voi întuneca pămîntul ziua în amiaza mare. 10. Vă voi preface sărbătorile în jale, și toate cîntările în bociri pentru morți, voi acoperi toate coapsele cu saci. Și voi face toate capetele pleșuve, voi arunca țara într-o jale ca pentru un singur fiu, și sfîrșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
îmi leagă umerii în plumbi și ceață nu plâng, tată, nu plâng... înmulțirea haitelor în haite se-adună, din dulcile oase sorb măduva caldă acei mai de vază și colții, prin râuri de sânge rămase, sticlesc înspre cerul pustiu la amiază. Apoi, când deschisă e poarta spre seară, prin fălci se unesc, adunați de cântare și-n balele pline de roșu-i amară sămânța ce cântă mai tare, mai tare... în câmp e doar urlet, se urcă pe lună și-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
stele, De ziua ce ncepea cu-al ei sărut; îl simt și-acum, sau doar mi s-a părut Când ea e-n toate gândurile mele? A fost a mea cu-ntreaga ei ființă, Cu zori senini, cu trup de-amiezi fierbinți, Cu înserări albastre și cuminți Când luna răsărea ca o dorință. Am fost al ei, în dorul ei, o veste, întâiul vers dintr-un poem în doi, Și primul val în care amândoi Ne am aruncat, frumoși ca-ntr
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Adăstând pe margini de durere Atunci când te-am chemat să-mi fii, iubite Toiagul alb prin lumea de tăcere... Am dispărut lăsându-ți semne prin zăpezi Și lacrimi înghețate-n cupe de necaz De vrei, mă vei găsi prin scurtele amiezi Să îmi aduci surâsul iarăși pe obraz... Toamnă târzie Se-așterne-n suflet argintul multor brume Răvășind trăiri presate în albume, Pe alb obraz vom desena un rest de zâmbetEl s-ascundă urma unui ultim plânset... A fost iubirea noastră poate un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cade de pe crengi; Totul în jur e-acoperit... Nici nu mai vezi pe unde mergi. în noapte, fulgii se transformă în mii și mii de licurici; Tot ce privești e fără formă, Doar niște umbre ici și ici! Dar spre amiază încetează Și soarele încet apare; Totul în jur se luminează, Copiii ies cu mic, cu mare Aleargă, sar, se îmbrâncesc Și până-n noapte stau afară; Eu stau la geam și-mi amintesc, Pe când eram copil la țară... Parcă mă văd
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
gonirea de timp, Zboară asteridă, printre primăveri! Mie lasă-mi clipa unui anotimp, dintr-un ochi de verde-al unui vis de ieri. Sensuri opuse M-ai găsit, retrăgându-mă-n celălalt eu... de unde adunam gânduri firave trimițându-le-n amiezile noastre. M-ai găsit, într-o entitate fără nume, unde spiritul crepuscular îți trimitea starea de drept într-un colț divin luminat, căci din răni adânci curgeau sunete vii clipocind, în locul în care, toate apele își eliberau curgerea, unde toate
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tău e o formă de ușurare, nu-mi vine să cred că-n plânsul unei flori, rupte prin durere, există atâta voință și înțelegere. Cântecul tău răsucește corzi prin sunete tremurate, calde ca ploile de vară. Când mă culci în amiaza ta, surâzi în somn a vreme bună. Te voi căuta Eu te-am întors din drumul prin lume, păpușă vie de catifea lunară, să-mi aprinzi în inimă făclia în jurul cuvintelor, să pot arde mormanul de rămășițe din vise. Cuibare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
e totul și lumea întreagă! De drag și copil cum îți sunt, de dulce cum ești și de dragă. Așa e ea ... Așa frumoasă ... nici nu poți să crezi că-așa minune încă mai există; e-o dulce rază străbătând amiezi ce nveselește-o zi cumplit de tristă. Așa senină ... parc-a-mprumutat albastrul cerului bogat în pace; e-un înger blând pe-un drum imaculat ce mparte zâmbet după cum îi place. Așa copilă ... nici un anotimp n-ar îndrăzni să-și lase vreo amprentă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ridică de pe covorașul său de incantații și spune că e timpul să merg mai departe. Îl urmez la un altar dintr-o curte deschisă. Mă conduce să îngenunchez în fața unui bloc de marmură și începe să încanteze din nou. E amiază și soarele îmi bate direct în spate. Mă rog ca ceremonia să se sfârșească. După spusele lui An-te-hai, acesta ar trebui să fie ultimul act. Călugărul se află în genunchi lângă mine și barba lui atinge pământul. După trei plecăciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
turnat vin peste bolovanii de pavaj pe care zăceau însângerați peștele, capul pocului și cocoșul. În drum spre palanchin, vomit. An-te-hai îmi spune că în fiecare zi pe Poarta Tunetului și Furtunii e adus un porc, care e sacrificat până la amiază. Porcii fără cap ar trebui să fie aruncați după ceremonie, dar nu sunt. Eunucii templului îi ascund, îi tranșează și îi vând la un preț bun. — De mai bine de două sute de ani, zeama din cazanul uriaș în care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mea. Yung Lu se apleacă spre genunchiul stâng și scoate pumnalul din cizmă. Mi-l întinde. Mânerul este făcut din jad incrustat cu pietre. În clipa în care degetele mele ating arma, o senzație ciudată îmi străbate trupul. E deja amiază când Nuharoo ne anunță că trebuie să plece în camera dedicată lui Buddha, ca să psalmodieze și să numere mătănii. Pentru ea, ceea ce discutăm Yung Lu și cu mine este neinteresant. Mă uimește că ei i se pare important să psalmodieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
tem că nu, Majestatea Voastră. Astrologul se înclină. An-te-hai iese afară și raportează că totul este pregătit înăuntru. Picioarele îmi tremură, dar mă forțez să mă mișc. — Majestatea Voastră, îl aud strigând pe arhitect, vă rog să ieșiți afară înainte de amiază. Tunelul pare lung și îngust. Pare diferit de locul pe care Nuharoo și cu mine l-am văzut data trecută când am fost aici. Aud ecoul propriilor mei pași. Poate de vină sunt mobilele și tapiseriile noi. Văd un ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ies din nou la lumină. Afară nu aș găsi viața după care tânjesc. Râsul pe care l-am cunoscut cândva nu mai este acolo. Nici măcar nu pot să-l privesc pe Yung Lu în ochi. Ce rost are să continui? La amiază, ușa spre lumea de afară se va închide permanent. În mod curios, teama mea a dispărut acum. E o pace stranie aici, primitoare și caldă precum pântecul mamei. Îmi aduce mângâiere să mă gândesc că toate necazurile mele se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pământesc. De ce l-a lăsat An-te-hai aici? Aud pași grăbiți și apoi răsuflarea rapidă a unui bărbat. Nu pot să fiu sigură dacă sunetul e în realitate sau doar în închipuirea mea. — Majestatea Voastră, strigă vocea lui Yung Lu, este amiază! Nereușind să se oprescă suficient de repede, se ciocnește de mine, împingându-mă pe paltonul lui An-te-hai. Ne uităm lung unul la altul, și atunci buzele lui le ating pe ale mele. — Acesta este sicriul meu, reușesc eu să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
clipă din viața ta viitoare. Mâinile i se îndreaptă spre roba mea, dar este prea strâns încheiată. Mi se înmoaie membrele și simt cum încep să leșin. Aud porumbeii din înaltul cerului trimițînd muzica fluierelor pe care le poartă. — Este amiază, mă aud spunând. — Și suntem în mormântul tău, răspunde el, îngropându-și fața la pieptul meu. — Ia-mă! Îmi înfășor brațele în jurul lui. El se trage înapoi, gâfâind: — Nu, Orhideea. — De ce? De ce nu? Nu vrea să-mi explice, însă continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
torent de lamentări. Podul... Podul... Un miros infernal, tone de gunoi zac acolo de la război încoace... Animalele care s-au refugiat în el... paisprezece pisici moarte a numărat... și câini uscați... și ploșnițe care îți cad în cap ziua în amiaza mare de pe plafon. Și în plină vară caloriferele ard, și instalația electrică complet deteriorată, clanțele de la uși, ferestrele, storurile, putrezite, parchetul, o cocină... Întrerup șuvoiul de cuvinte. Cum se poate, cine a locuit acolo? I s-a repartizat o casă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
săriră câțiva, dar nu izbutiră să-l Întrerupă. „... toate ziarele pe care nu pot să le citesc În timpul săptămânii - de prea multă muncă - eu le strâng frumușel, le pun În ordine cu ăl de luni În sus, iar duminică de la amiază până seara eu aflu tot ce mișcă În țară și În lumea Întreagă. În afară de mine, la o masă erau doi băieți În țoale de oraș, cu ochelari fumurii pe nas - mucoși pe care părinții asudă să-i țină prin școli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căzuseră toți dinții din gură, Îi albise un ochi, iar celălalt era plin de urdori. Șchiopăta, era Îmbrăcat În zdrențe și se sprijinea Într-un arac. M-a recunoscut, mi-a făcut semn să mă duc la el. Era pe la amiază și soarele strălucea cu dușmănie. A scorbolit În căruț și a scos un țoi cu buza ciobită. L-a umplut cu apă și mi l-a Întins. Am băut, i l-am dat Înapoi și am vrut să-mi văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Daie Gulu Îi spusese Într-o zi, nitam-nisam, că n-o să găsească nimica, degeaba caută. Îl miraseră cuvintele nebunului, căci el chiar nu căuta nimica atunci. Sta numai la soare și aștepta să se zbicească noroiul pe el. Era pe la amiază, pământul se Încinsese și mirosea a pâine coaptă În țest pe foi de nuc. După strânsul dinților, Învățase să se bată. Nu era Înalt, nici prea voinic, Însă cine Îi intra În pumni căpăta lovituri dușmănoase, grele, pline de ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
anunțat, așa că stăteam cu toții și nădăjduiam la pace. Nu ataca nimeni. Numai din când În când artileriile slobozeau câte un obuz care cădea În câmp, aiurea, acolo unde nu putea atinge pe nimeni. Și iată că, Într-o zi la amiază, Între linii Începuse să se audă zarvă. De-a lungul lor, În ținutul nimănui, cutreiera cel mai frumos porumbel al păcii. Un soldat rus, beat de votcă și de fericire, călărea pe deșelate un cal speriat. Rusului Îi căzuse boneta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o manivelă, iar Încărcătura - pietroaie de trei sau chiar patru chile - era azvârlită cu nemaivăzută iuțeală când schimbătorul de viteze al unui camion eroic, numit cândva „Tataie”, era tras cu putere Înapoi. Enin porni către Titel Meșteru. Era cam pe la amiază, drumul de pământ bătut se scălda Într-o lumină călduță și bună și În liniște lenevoasă, căci sătenii se aflau la ora aceea prin porumburi. Peste numai o zi, lumina și Întunericul aveau să dureze deopotrivă și Încleștarea războinică urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în jos, I‐ a ieșit în creștet moț. Oț voinic și iscusit Fără bâtă și cuțit. Foaie verde leuștean, M‐a făcut muica oltean. și, cobzare, spune drept, Muica m‐ a făcut deștept. * “ Joi ( 9mai n. n. ), la orele 2 după amiază, a încetat din viață în București gingașul poet al Baladelor și Idilelor care farmecă tinerețele visătoare și îndrăgostite ale cititorilor de literatură. Îl văd. Mă întâlneam zilnic în mahalaua Cișmigi ului, cu corpul lui chinuit care suferea s‐ ar fi
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]