5,855 matches
-
în continuare dar nu mi-a mai dat roșii la vânzare și nici eu nu l-am mai solicitat pentru că știam că m-ar fi rșefuzat. Tot din armată îmi amintesc cu drag de unul dintre cei mai buni prieteni, amici pe nume DIACONU ALEXANDRU, care era din comuna Stănița, satul Poienile Oancei, județțul Roman, din același județ cu mine, poate și de aceea ne-am potrivit în caracter și ne-am împrietenit. Deseori în biroul lui pe o sobă de
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
cel care l-a primit a fost tatăl și nu fiica. Spun se pare,căci, în caz contrar se punea problema complicității fetei, ori D.N. a susținut permanent că aceasta nu era acasă și nici nu Așaflat ulterior de vizita amicului ei. Și așAșa rămas, căci implicarea fetei nu a fost dorită nici de anchetatori, mai ales că acum era deja mămică. Întâlnirea celor doi s-a lăsat cu o încăierare în urma căreia Culică a fost catapultat cu capul într-un
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
nici nu am ajuns încă de dat la programul „rabla”. și l-am crezut peș Vasile - căci suntem tizi - destul de vigilent, ca să nu-l mai bat la cap cu temerile mele, ce cam aduceau a dșeformare profeșională. și a fost amicul meu vigilent , până prin februarie, a.c., când s-a pomenit la ușă cu două fătuci nurlii, care, de îndată ce li s-a deschis, au intrat ca la ele acasă, s-au instalat în bucătărie, pretextând că nu vor să murdărească covoarele din
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
încă nu a luat pensia și nu are bani pentru cumpărături de lux. Numai că una s-a cerut la baie iar cealalta continua să-i prezinte tot felul de variante de oferte. Până la urmă, le-a văzut plecate și amicul meu a răsuflat ușurat. Un gând totuși nu îl lasa în pace: de ce nu au sunat negustoresele și la alte uși, după ce au plecat de la el. Dimpotrivă, păreau foarte grăbite să părăsească locul cu pricina. Apoi i s-a părut
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
și glaciali. Era colonelul Sponsz, ambasadorul Borduriei în Azania. — „Milou, iată și pe vechea noastră cunoștință, colonelul Sponsz”, exclamă Tintin, tulburând pacea lui Haddock și a lui Milou. „Se pare că nici aici nu vom putea scăpa de vechii noștri amici bordurieni. Iată, într-adevăr, o prietenie care merită toată atenția.” Dar sforăitul lui Haddock și somnolența lui Milou nu dădeau semne că ar fi fost întrerupte de gândurile lui Tintin. Visând cu gura deschisă și pipa ce îi stătea să
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
silește nimeni să te grăbești. Profită de asta, cât timp mai poți. În locul dumitale m-aș duce pe țărm, aș face o baie în mare, m-aș plimba. În sfârșit, dacă ai chef, du-te în cătun. Ia-l pe amicul dumitale, doctorul Dinu, să-ți arate plăcerile cătunului. În mocirlă, la vânat de cerbi, și prin case la vânat de văduve". Și râsese cu poftă, foarte mulțumită de umorul ei. Mă plânsesem că Bătrânul uitase parcă de mine după ce mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
SE ÎNTORCEA LA FRAZA LUI. UNEORI, SEARA, CÂND TERMINA CU FIȘELE, RIEUX STĂTEA DE VORBĂ CU EL. ÎN CELE DIN URMĂ ÎL INCLUSESERĂ ȘI PE TARROU ÎN CONVERSAȚIA LOR ȘI GRAND SE DESTĂINUIA CU O PLĂCERE DIN CE ÎN CE MAI EVIDENTĂ CELOR DOI AMICI AI SĂI. ACEȘTIA URMĂREAU CU INTERES MUNCA PLINĂ DE RĂBDARE LA CARE GRAND SE DEDA ÎN TOIUL CIUMEI. GĂSEAU ȘI EI ÎN ASTA, ÎN CELE DIN URMĂ, UN SOI DE RELAXARE. "Ce mai face amazoana ?" întreba adesea Tarrou. Iar Grand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fixăm o întâlnire, tu și cu mine. Dacă eu nu vin, o să te duci direct la ei. O să-ți explicăm unde stau." Dar Marcel sau Louis au spus în clipa aceea că cel mai simplu era să-l conducă pe amic imediat. Dacă nu e pretențios, se găsește mâncare pentru toți patru. Și în felul ăsta el o să-și dea seama. Gonzales a spus că asta era o idee foarte bună și au coborât spre port. Marcel și Louis locuiau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
al IVlea volum al memoriilor dvs., Călătorul către suta de ani, va sosi la vreme pe noptierele noastre. Și va fi o nouă lansare de carte de la care, de data aceea nu va lipsi nici I.N.O., nici Vasile Fetescu, amicii dvs. Vom fi împreună! Atenție, nu uitați până atunci de îngrijirea și a florilor din grădină. La anul 2011, - și în viitor - s-ar putea ca Mariana să vă aducă acasă și nepoții, și strănepoții, dar și străstrănepoții. Să vă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
telefonic că vom avea timp să ne cunoaștem reciproc, cealaltă spre mai grăbitul publicist scriitor Ion N. Oprea. Primului mă adresez cu formula „Venerabile domn profesor, Alexandru Mânăstireanu”, celuilalt „Stimabile domn, Ion N. Oprea”, bucurându-mă că mai vechiul meu amic (dacă nu mă va renega), Vasile Fetescu ca și Anișoara Dumitrescu sunt lianți în realizarea și extinderea unor binevenite relații interumane. Deci: Venerabile domnule profesor, Alexandru Mânăstireanu Lecturam volumul III din trilogia vieții dumneavoastră, când, un telefon surpriză m-a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
din cameră - împreună cu toți cei care au văzut declarațiile martorilor la televizor - voia să afle de la început: — Cum de v-a strigat Kobi? A, spuse premierul. Credeam că vă urăște. Și iată-l vorbindu-vă ca și cum ați fi fost vechi amici. —Rav Aluf, dintre toți, tu ar trebui să știi răspunsul la întrebarea asta. Premierul se lăsă pe spate în scaun, însă prefera să privească încă mai degrabă în gol decât la vreunul din colegii săi. —Kobi e omul care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
consacrat. Când Henry venise cu ideea de a da cărțile de artă pe nuduri de femeie, era clar care din ei se îndrepta către afaceri și care către academie. În mod normal, Ernest Freundel era fericit să-și ajute vechiul amic, chiar dacă nu avea cum să nu fie iritat de disproporția dintre bugetele lor, care devenea tot mai mare. Cerceta orice obiect care ateriza în brațele lui Henry și apoi îi făcea o estimare aproximativă. O dată sau de două ori chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
am venit și noi, strigă Darlene, veselă, din ușă. Intră în bar, îmbrăcată în pantaloni și scurtă de postav, purtând în brațe colivia acoperită. — Nu te aștepta să stai prea mult, îi spuse Lana. Am o veste pentru tine și amicul tău. Darlene puse colivia pe tejghea și descoperi un cacadu roz, foarte mare și cu aspect scrofulos, arătând ca un automobil uzat ce trecuse prin mâinile prea multor proprietari. Îi atârna creasta și scotea un țipăt oribil: „auuuc“! — Du-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de la Bucuria Nopți’. Jones acoperi cu fum spațiul din fața scenei. Vine de la salaru’ mic ș-amenințări mari. O să-l apuce și pe papagal, curân’ de tot. O să-njure ș-o să zgârie ș-o să cadă de pe cuier. Aău! — Văd că sunteți amici, tu și Darlene, așa-i? Îți tot împrumută reviste, spuse Lana supărată. Jones ăsta începuse s-o zgârie serios pe nervi. Număru’ ăsta-i mai mult ideea ta, Jones. Ești sigur că vrei să-i dau fetei o șansă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de treabă. Era și un bun camarad. Avea prieteni în toată țara printre fondatori și antrenori, instructori și manageri. La orice arenă, stadion sau pistă, Gus Levy putea fi sigur că cel puțin o cunoștință a sa lucra acolo. Printre amicii săi erau și proprietari și vânzători de bilete și jucători. Ba chiar primea în fiecare an, de Crăciun, câte o felicitare de la un vânzător ambulant de alune, care își vindea marfa în parcajul stadionului Memorial din Baltimore. Se bucura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
puțin atrăgător.“ „Murdar.“ „Deprimant.“ „Să pună cineva din nou discul ăla delicios.“ — Posibilitatea, continuă Ignatius cu volumul dat la maximum, vă este la îndemână. Vreți să vă puneți talentele în slujba salvării omenirii sau să vă puneți doar dosurile în fața amicilor voștri? „Ce groaznic!“ „Nu-i amuzant deloc!“ „Voi fi silit să plec dacă șarada asta scabroasă continuă.“ „De prost-gust!“ „Cineva să pună din nou discul.“ „Scumpa, scumpa noastră Lena.“ „Unde mi-e paltonul?“ „Să mergem la un bar elegant.“ „Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
morțiș să intre la Bucuria Nopții. M-am temut că, dacă rup costumu’ ăsta-nchiriat, tre’ să-l plătești tu, ș-ar fi dat faliment Bucuria Nopții. Ăău! — Tacă-ți gura, deșteptule! Cred că-i nevoie să-mi chem toți amicii de la poliție. Ești dat afară! Și tu la fel, Darlene. Știam eu că n-ar fi trebuit să-ți dau voie să te sui pe scena mea. Cară-te, cu pasărea aia afurisită cu tot, de pe trotuarul meu. Lana se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
viață pe care ai distrus-o. — O pasăre l-a ciupit de ureche, sau ceva la fel de smintit. Uite aici, privește la banda de suspecți pe care a prins-o poliția. Ți-am spus eu că are cazier. Uite cine sunt amicii lui! Codoși, stripteuze, pornografi. — Cândva se dedicase unor idealuri sociale. Acum, privește-l! într-o zi vei plăti pentru toate acestea. În câteva luni, după ce Abelman va termina cu tine, o să ieși din nou cu căruciorul cu marfă pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tot pasul anunțând RACI FIERȚI și STRIDII ÎN COCHILIE. Ajungând la blocul căutat, se luă pe urma dârei de petice și urcă scările până la o ușă cafenie. Bătu și îi deschise doamna Levy, spunând: — Ia privește cine s-a întors. Amicul nostru amenințat de idealist. Ai rezolvat problema? Poate. — Acum vorbești ca Gary Cooper. Un singur cuvânt drept răspuns. Șeriful Gary Levy! Se trase cu degetele de o geană acvamarină care o deranja. Hai să mergem. Trixie înfulecă prăjiturile. A început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cei doi zburară ca niște popice, exact lângă groapa de la marginea terenului. Jamie alunecă frecându-se cu bărbia de sol, ridicând un nor de praf maroniu, iar Maimuțache se izbi de parapetul din sârmă din spatele terenului de baseball. Din apropiere, amicii lui Billy urlau: — Sânge! Vrem sânge! Văzând că puștiul, Jamie, gemea în praf, Billy se duse direct spre Maimuțache. Îl atacă cu placa, cu roțile spre el, și îl nimeri pe micul negrotei blestemat în spatele urechii, gândindu-se că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
praf. Timp în care, Billy își îngrijea mâna însângerată. Câteva secunde mai târziu, durerea deveni suportabilă și Billy ridică privirea. Văzu cum maimuța se cățărase pe gard și era cam la trei metri deasupra lor. Îi privea de sus. Iar amicii lui stăteau cu toții jos, urlând și scuturându-și plăcile spre el. Dar nu se întâmpla nimic. Billy se ridică clătinându-se și spuse: — Arătați ca un grup de maimuțe. Vrem să coboare! N-o s-o facă, zise Billy. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
rănească pe cineva. Așa că se duse direct la Jamie și începu să-l lovească cu piciorul, încercând să-i prindă unul în boașele lui mici, dar puștiul se rostogolea și urla după ajutor, ca un bebeluș ce era. Unora dintre amicii lui nu le plăcu asta. — Hei, lasă-l în pace. E un puști. Dar Billy își spuse: Dă-l naibii. Vreau ca maimuța să coboare. Iar asta era calea, nepricopsitul de puști care se rostogolea în praf. Lovește, lovește ... lovește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lasă-l în pace. E un puști. Dar Billy își spuse: Dă-l naibii. Vreau ca maimuța să coboare. Iar asta era calea, nepricopsitul de puști care se rostogolea în praf. Lovește, lovește ... lovește ... puștiul urla după ajutor ... Dintr-o dată, amicii lui țipară: Au, rahat! — Rahat! Rahat! — Rahat! Și o luară la fugă. Apoi ceva fierbinte și moale îl izbi pe Billy în ceafă, iar el simți un miros ciudat. Nu-i venea să creadă, întinse mâna în spate și ... Iisuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
scuipe iar, încercând să scape de gustul ăla din gură. Rahat de maimuță. Futu-i! Dar-ar dracii! Billy își ridică pumnii. — Animal nenorocit! Și primi încă una, în frunte. Pleasc! Își înhăță planșa și o luă la fugă. După amicii lui. Și ei scuipau. Era dezgustător. Se lipise de hainele lor, de fețele lor. La naiba. Se uitau cu toții la Billy, spunând parcă: Uite în ce ne-ai băgat! Era momentul să pună piciorul în prag. Și Billy știa exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o dragoste abstractă, cuprinzătoare pentru muzică În general, nici măcar un atașament pentru anumite genuri muzicale, ci mai degrabă o fixație asupra unui singur cântăreț: Johnny Cash. Știa totul despre el: miriade de detalii despre traiectoria sa din Arkansas În Memphis, amicii lui de pahar, căsătoriile, suișurile și coborâșurile vieții sale, pozele, gesturile și, bineînțeles, versurile sale. Făcând, la optsprezece ani, din versurile de la „Treisprezece“, motto-ul vieții ei pentru totdeauna, Asya a hotărât că și ea se născuse În inima deznădejdii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]