67,494 matches
-
latină, arhaizare balcanică, limbaj caragialesc și atîtea altele - apăruse deja, în ultimii ani, și montajul din proza jurnalistică a știrilor senzaționale; recentul volum Erau ziare, evenimente (Timișoara, Brumar, 2000) grupează texte scrise în acest gen, integrîndu-le într-o structură care amintește de o compoziție muzicală. Poezii-paranteze, care reiau câte o temă jurnalistică tratînd-o în cheie proprie și accentuînd latura formală a versificației, creează în ansamblul volumului o variație utilă, evitînd excesul de sordid jurnalistic. în tema jurnalistică se poate recunoaște fascinația
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
va întrista îndelung, mai ales după ce prietenul admirat va părăsi Clujul, câteva luni mai târziu: Totdeauna când mă compar cu el, mă găsesc sărac, de o sărăcie îngrozitoare. Versurile mele sunt ca niște scaieți pe lângă o pădure care vuiește." (Comparația amintește oarecum de un alt poet, Edgar Lee Masters, tradus de cineva, cu acel "mic poet" care scria insignifiante bijuterii "în timp ce Homer și Whitman vuiau pe culmi".) Chiar exagerată modestia nu-i stă rău nici unui creator. În mai 1962, autorul jurnalului
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
mai puțin la prima parte a titlului: "în atenția premierului". O minimă prudență ar fi trebuit să-l determine pe dl. Roșca-Stănescu să se gândească de două ori dacă dl. Năstase e chiar adresantul ideal al cuvintelor sale. Dacă ne amintim bine, premierul a avut un rol instrumental în cazul Ristea Priboi. Dl. Năstase mai crede că poți duce lumea de nas pozând în protector al copilașilor orfani, dar băgând tare peste populație aceiași vechi și odioși securiști. Gâdiliturile prim-ministeriale
Spre NATO, cu securiștii-n frunte! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15881_a_17206]
-
am străduit cîteva zile să mă rup de mine însămi, admirînd frumusețea locurilor: munți severi, peisaje întinse și simple ape verzi și line, toate scăldate de o lumină minunată. Hotelul unde locuiam era o veche mănăstire ale cărei camere văruite aminteau de lăcașurile românești unde ne duceam uneori în vizită la cîte o călugăriță prietenă. Iar de sub plantele agățătoare se auzeau murmurînd fîntîni și izvoare. Singurătatea și liniștea locului mă fermecau, în schimb, tristețea nu puteam să mi-o uit. Așteptam
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
mai vedem. Îmi vei veni în minte ori de cîte ori mă voi gîndi la Niezsche și-ți făgăduiesc că asta o să se întîmple des, am o mare pasiune pentru opera lui... Apropo, închipuie-ți că nu reușesc să-mi amintesc cum se scrie numele lui. Cum îl scrii? - Ei bine, fără "t", e groaznic. Dar promite-mi că o să-l scrii totdeauna așa. Așa o să fiu sigur că nu mă uitați: deci "Niezsche" pur și simplu. E o prostie, nu
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
a întors la 10 aprilie 1918. în toată această perioadă, atât oficialitățile, cât și prietenii l-au considerat mort. Anii de război și prizonierat au lăsat urme adânci. Ia-tă-l pe Camil Petrescu în Moldova anilor de război, așa cum și-l amintea Tudor Vianu în 1944: "Ne-am întâlnit la Iași, în uniforme militare. Era vremea războiului. Camil Petrescu fusese rănit de două ori. Cine vrea să știe cum arăta Camil în vremea aceea să privească fotografia pe care o reproduce Călinescu
Camil Petrescu pe front și în lagărele de prizonieri by Iulian Stelian Boțoghină () [Corola-journal/Journalistic/15889_a_17214]
-
Aprilie, 2010. Am asteptat cu mare emoție Sărbătorile de Paști. Pentru noi românii, această perioadă a anului este o mare Sărbătoare. Fiecare persoană este mișcată/afectată într-un sens anume. În cazul meu, îmi amintește de tatăl meu Constantin, care a decedat cu câteva zile înainte de Paști. Eu simt nevoia să-i păstrez memoria vie prin câteva gesturi simple: să aprind câteva lumânări la biserică, să merg la Înviere, să întâlnesc câteva persoane care se
Viață de doctor. In: Editura Destine Literare by Julia Deaconu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_229]
-
acest zăcămînt rar, așa cum sacerdotul se apropie de Dumnezeu prin actul euharistic. Și chiar dacă intervin în aceste momente procedee tehnice care depășesc simplul act al cioplirii, cum ar fi polizarea, lustruirea sau colorarea, alături de acel asamblaj, pe care l-am amintit deja, folosit, cu precădere, pentru realizarea extremităților în cazul statuarului mai complex (capul, mîinile, picioarele etc., - se realizau de multe ori separat și abia pe urmă erau atașate întregului), datele tehnice nu se schimbă fundamental. Asamblajul nu are, în aceste
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
d-lui Preda. Trece, apoi, prea fugitiv în revistă opiniile lui Eminescu, exclusiv prin filtrul apreciativ al lui A.C. Popovici, trece galopant peste aprecierile lui Gherea și se oprește tocmai la D. Stăniloae în tentativa acestui cugetător ortodoxist (să ne amintim, în treacăt fie spus, că a polemizat și cu Blaga, tot din perspectivă ortodoxistă). Definiția lui Stăniloae despre specificitatea românismului e de tot hazul (dl Preda afirmă direct că "textul său ajunge la expresii ridicole"): "O notă specifică a sufletului
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
puncte foarte diverse. Negarea relevanței pe care o au distincțiile ideologice și, la limită, absența oricărei credințe ferme sînt, în fine, trăsăturile cele mai frapante ale românismului." Să trec peste alte cîteva studii și eseuri din sumar (din care aș aminti cel despre "Călători străini și naționalism românesc", efectiv substanțial) pentru a mă opri la cel mai amplu și voit cuprinzător, despre opera filosofului C. Rădulescu-Motru. Acesta a fost la origine studiul introductiv la ediția Scrierilor politice ale cugetătorului, apărută, în
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
magma poetică: To be or not to be - aceasta-i întrebarea; asemănătoare fiind prin duhul rostirii înțelepte cu alte cugetări ritmate, să zicem - Dura lex ori Res, non verba; ori Magister dixit, formulă pitagoreică reluată în Evul Mediu de către scolastici, amintind-o drept un argument fără replică, un text datorat Magistrului (Aristotel). Atunci cînd începe a scrie "Hamlet", la peste treizeci de ani, iată-l a fi un bărbat în toată firea, precum și un părinte fericit, tată a trei copii (două
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
Bacovia (1881-1968) cu Plumb de iarnă și Amurg de iarnă, amîndouă publicate în numărul de Crăciun (1939) al revistei și, în continuare Ion Pillat (1891-1943) cu poemul În vie, Adrian Maniu (1891-1968) Iarnă, Nichifor Crainic (1889-1972), Șesuri natale. Merită să amintim că toate aceste poeme sînt reluări din volumele marilor poeți prin care directorul revistei urmărea prin aceasta atragerea tinerilor poeți la colaborarea revistei și de a le oferi exemple de creații poetice autentice. Alți poeți de aproximativ aceeași vîrstă: Al.
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
i se aduc elogii, îndeosebi pentru trecutul ei istoric și, de asemenea Revista Fundațiilor Regale este lăudată pentru structura ei bine organizată precum și pentru valoroasele ei colaborări. O săgeată destul de ascuțită este îndreptată împotriva seriei din 1938-1939 a Universului literar, amintindu-se redacției că această serie, deși condusă de către tineri, între alții de către Victor Popescu și Const. Fântâneru, nu a reușit să promoveze un scriitor valoros așa cum s-a întîmplat cu seriile mai vechi ale revistei din vremea conducerii lui Perpessicius
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
însemnat pentru statornicia publicației. Chiar în articolul-program, Cuvinte pentru încă un drum se afirmă legătura cu trecutul, dar și cu sprijinirea tinerelor talente, cărora li se răspundea clar: "Ne-am impus să promovăm tinerețea" (nr. 12 din 1939). Merită să amintim că între România literară și Jurnalul literar era o continuă concurență pentru atragerea tinerelor talente. Dintre cei sprijiniți de către revista bucureșteană amintim pe Al. Negură (1893-1958) totuși mai vîrstnic, avea atunci patruzeci de ani. Apoi D. Scheianu. Remus Luca din
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
talente, cărora li se răspundea clar: "Ne-am impus să promovăm tinerețea" (nr. 12 din 1939). Merită să amintim că între România literară și Jurnalul literar era o continuă concurență pentru atragerea tinerelor talente. Dintre cei sprijiniți de către revista bucureșteană amintim pe Al. Negură (1893-1958) totuși mai vîrstnic, avea atunci patruzeci de ani. Apoi D. Scheianu. Remus Luca din Tg. Mureș, Traian Mihăilescu, decedat în 1981, făceau parte din gruparea bucureșteană Adonis și mulți alții. Revista lui Cezar Petrescu a apărut
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
au privit cu suspiciune aceste mișcări - lovinescienii sau grăbit să-și dea verdictul necruțător: �extremism literar". O altă problemă �falsă" care a epuizat forțele teoretice ale interbelicilor a fost �tradiționalismul". Cine e tradiționalist, cine nu e? Neconcordanțele sînt deja comice. Amintesc doar confuzia din Istoria lui G. Călinescu: avangardiștii Voronca și Fundoianu sînt tratați ca tradiționaliști (ruralul e foarte prezent în textele lor). Ultima �demistificare" din această parte a cărții îi privește pe criterioniști. Republicarea scrierilor unui Eliade sau Cioran a
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
vorba de un poet căruia o limbă nouă i-a permis să-și continue vocația, ci americana pare să se fi lăsat cucerită de o forță autentică ce avea nevoie pur și simplu de un instrument. Același critic despre care aminteam înainte scria despre a formidable command of the language pe care acest alogen o afișează de cîteva decenii cu un orgoliu care nu-i caracterizează în general pe românii din afară. Comparația cu Cioran e inevitabilă, doar că în cazul
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
Ambii au avut - în faze diferite ale evoluției - puteri absolute. Ambii au provocat războaie civile, ambii au reprimat sângeros mișcările de protest. Și ambii au făcut, în ultima fază a existenței lor, eforturi de a-și democratiza țările. Lumea își amintește mai puțin anii din urmă ai lui Franco, de construcția politică pe care-a edificat-o, astfel încât după o jumătate de veac de dictatură - când sângeroasă, când permisivă - Spania a revenit la monarhia constituțională. Adică la o formulă de conducere
Președinția (via "Plai cu boi") salvează monarhia! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15946_a_17271]
-
tîrziu, coșmarurile colective și acele cutremurătoare scene în care umanitatea este surprinsă în pragul aneantizării. într-o altă categorie artistico-morală intră acei artiști care nici nu s-au asociat și nici n-au fost asociați realismului socialist. Aici pot fi amintiți, în primul rînd, Ion Țuculescu, Alexandru Țipoia, Hans Mattis-Teutsch și încă mulți alții mai mult sau mai puțin cunoscuți care, în perioada cea mai grea, s-au expus unor riscuri încă insuficient cunoscute, chiar și prin faptul că erau absenți
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
și imediat alta: de ce 3 și nu 4 sau 5 (ar fi și mai... alternative)? Nu punem aceste întrebări, pentru că nimeni n-ar putea răspunde la ele. O să (ne) întrebăm - mai încolo - cui servește o asemenea decizie. Până atunci, să amintim argumentul d-nei ministru: mulți profesori s-au plâns de dificultatea de a alege între un număr (excesiv de) mare de manuale. Dificultatea aceasta - reală - are două cauze: una obiectivă (ușor remediabilă, dacă manualele sunt puse din timp la dispoziție pentru consultare
Cui folosește pasul înapoi? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/15931_a_17256]
-
Europe, martie 1999) în care se afirmă realitatea acestui spațiu: "Regina șAnglieiț a vorbit despre Europa Centrală. Dacă regina spune că există, atunci chiar există". Că nimeni nu știe cu precizie ce înseamnă e cu totul altceva: același Garton Ash amintește despre o carte din 1954 a geografului Karl Sinnhuber în care erau discutate peste 90 de definiții ale zonei - singurul teritoriu exclus din toate era Peninsula Iberică, singurele incluse în toate erau Boemia, Austria și Moravia. Mai mult, autorul Dosarului
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
decenii. Și Căpitanul Laurent aparținea aceluiași îndepărtat trecut. Dorința lui Ghica, stimulată de Alecsandri, era aceea, firească la oamenii bătrîni (în secolul XIX, la puțin peste 60 de ani cîți avea epistolierul, oamenii se simțeau foarte bătrîni) de a-și aminti trecutul. Așa că Ghica s-a pus pe treabă și, destul de enervat de prezent, socotindu-se mai degrabă om al vremilor apuse, adoptă din capul locului față de trecut o atitudine întrucîtva tendențioasă. Nerecunoștința contemporanilor tineri, de care suferea și Alecsandri, a
Secolul lui Ion Ghica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15945_a_17270]
-
retras ulterior, la reacția fermă a scriitorilor. Marin Preda, care tocmai își tipărise o parte a publicisticii sale îndrăznețe și originale sub semnificativul titlu Imposibila întoarcere, a amenințat că se va sinucide dacă se va reveni la dogmatism. N-am amintit întîmplător nici de atitudinea lui Preda, nici de opoziția scriitorilor. în emisiunea televizată cu pricina, la care au luat parte cîțiva scriitori care mai purtau pantaloni scurți în 1971, d-na Mariana Șipoș a acuzat în mod nediferențiat breasla literară
Scriitorul român față cu reacțiunea comunistă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15959_a_17284]
-
unui profesor Oricât de nedrept este, uitarea se așterne cel mai adesea asupra acelor oameni care construiesc alți oameni; în urma unor creatori rămâne opera lor mai mult sau mai puțin semnificativă, în urma dascălilor rămân discipolii, dar aceștia prea rar își amintesc de cei care au făcut ca talentul lor să înflorească. Cu atât mai meritoriu este un gest de gratitudine. Sub această impresie am ascultat un concert cameral organizat în Sala mică a Filarmonicii în onoarea profesoarei Josette Hârsu, la împlinirea
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
adesea în formulele de salut. Și în legătură cu româna, analiza folosirii unor formule specializate în funcție de momentul zilei (Bună dimineața, Bună ziua, Bună seara - și, cu un statut special, Noapte bună) a provocat comentarii comparatiste. în Salutul în limba română (1984), Marica Pietreanu amintește de folosirile în alte limbi romanice ale echivalentelor formulelor românești care cuprind cuvîntul seară, de faptul că în Italia centrală formula "Buona sera" începe să se folosească imediat după prînz, de întrebuințarea în română a salutului "Bună seara" pînă la
Seara by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15953_a_17278]