1,733,188 matches
-
să aștern pe hîrtie tot ce gîndeam, simțeam și sufeream atunci. Mi-au rămas totuși cîteva caiete din perioada ’36-’40, unul din timpul războiului și acesta pe care l-ați pomenit și pe care l-am publicat în ultimii ani. După părerea mea, jurnalul este creația cea mai interesantă din punct de vedere biografic și spiritual, fiindcă aici mă exprim pe mine însumi în mod foarte autentic și sincer. - Unde țineați ascunse carnetele? - De pildă, pe cele care acoperă perioada
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
casei în care locuiam atunci. Mă „bucuram" de tot felul de vizite nocturne: ba sectoristul, ba „ochiul străzii", ba un agent al Securitătii care doreau să mă „cunoască" mai bine, așa că nu le puteam ține în bibliotecă. De altfel, prin anii ’60 am fost „invitat" chiar la Securitate de vreo două ori din pricina corespondenței mele cu prieteni și scriitori din străinătate și, bineînțeles, din pricina trecutului meu. În perioada „antonesciană" lucrasem în Ministerul Propagandei Naționale unde activitatea mea era, evident, ostilă vecinilor
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
din pricina trecutului meu. În perioada „antonesciană" lucrasem în Ministerul Propagandei Naționale unde activitatea mea era, evident, ostilă vecinilor noștri de la răsărit. - Sub ochii dumneavoastră, ai altor intelectuali de marcă, ai oamenilor simpli s-a petrecut falsificarea grosolană a istoriei României. Anii ’50 au fost, fără îndoială, cei mai cumpliți; ați renunțat, de altfel, să faceți însemnările acelea, de frica de a nu fi prins. Descrieți în cîteva fraze acel climat de teroare în care trăiau românii. - Climatul de teroare se răsfrîngea
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
fraze acel climat de teroare în care trăiau românii. - Climatul de teroare se răsfrîngea asupra oamenilor sub formă de anchete, închisori, procese, îndoctrinare. Totul era manipulat și aranjat așa încît să nu scapi dacă intrai în „vizorul" lor. Se făceau ani grei de pușcărie nu numai politic sau dacă aveai relații cu un „suspect" (din punctul lor de vedere), ori cu persoane din străinătate, ci și dacă prindeau de veste că ai citit cărți interzise sau dacă simțeau că ai o
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
și lovindu-l la momentul oportun". Cam așa au procedat foarte mulți. Dar trăirea aceasta pe două planuri nu a lăsat urme în conștiința oamenilor? - Probabil că au lăsat în foarte multe conștiințe traumatisme, drame, tragedii chiar, fiindcă a trăi ani de zile cu speranța că se vor schimba lucrurile și că vor veni eliberatorii din alte părți înseamnă a te consuma sufletește și intelectual și a-ți pierde echilibrul interior. Într-adevăr, trăirea pe două planuri a produs o ruptură
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
universale. S-a tradus tot ce era mai important în literatura universală, dar creația originală românească nu s-a realizat în aceeași măsură. - Foarte bună observația dumneavoastră. Eu mă refer însă la perioada de după 1990, în care, iată - de 13 ani, n-a apărut nici o operă zguduitoare, răscolitoare. - După 1990 a intervenit „dictatura libertății", libertatea de a scrie orice, oricum, oriunde, cu interesul de a cîștiga bani și notorietate. Scriitorii care puteau să creeze după ’90 au intrat în publicistică, în
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
ce s-a scris s-a scris convențional, conjunctural, oamenii n-au avut timp să sedimenteze, să asimileze și să-și însușescă o viziune mai largă, mai profundă asupra transformărilor care s-au produs în această epocă, în acești 10-13 ani. Pentru aceasta trebuie o perspectivă mai largă, ca să se poată cuprinde din punct de vedere epic sau liric toate frămîntările și imensele posibilități care s-au creat acuma. După 1990, cultura română a cunoscut - zic eu - o efervescență egală doar
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
mai largă, ca să se poată cuprinde din punct de vedere epic sau liric toate frămîntările și imensele posibilități care s-au creat acuma. După 1990, cultura română a cunoscut - zic eu - o efervescență egală doar în intensitate cu aceea din anii ’30, nu însă în valoare intelectuală. - Dacă spun despre dumneavoastră că sunteți un personaj care s-a „fofilat" ca să facă față greutăților cu care s-a confruntat, greșesc? - Aveți dreptate, am încercat să mă strecor, cu conștiința împăcată de a
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
o autobiografie care vi s-a cerut, v-ați declarat „o victimă a regimului burghez, a culturii burgheze". Sunt curios să aflu cu ce sentiment ați scris fraza respectivă? - Eram forțat să dau „autobiografii" din timp în timp, în fiecare an cel puțin două, ca să se lămurească asupra existenței și gîndirii mele. Ca să mă fofilez (după cum am vorbit mai devreme), mai „dădeam vina" și pe originea burgheză, de fapt pe influența burgheză, pentru că eu eram fiu de țărani. În realitate însă
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
fost înaintea lor. Au fost cazuri în care se fereau să se întîlnescă și să stea de vorbă cu oameni din epocile anterioare, care mai trăiau. - Domnule Martinescu, eu mă refer la generația care are acum vîrsta de 20-30 de ani. - Ei au cu totul alte viziuni; în iureșul globalizării sunt preocupați mai mult de problemele internaționale decît de cele naționale fiindcă existența României în istoria și în cultura europenă depinde de ceea ce se întîmplă în alte părți! Mie mi se
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
evenimente" bio-bibliografice. Altfel spus, rigoarea nu e mai niciodată maximă în polemicile literare. La rîndul lui, pamfletul exprimă prea adesea un temperament, nu o convingere. G. Călinescu i-a compus lui Lovinescu patru portrete diferite, la un interval de cîțiva ani, toate, admirabile literar, dar contradictorii sub raportul aprecierilor. Pamfletele lui Arghezi sînt lizibile astăzi exclusiv ca expresia, genială artistic, a unor umori. Nimeni nu le mai așează în oglinda unei eventuale realități morale sau intelectuale. O întrebare ar fi și
Polemică, pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14189_a_15514]
-
drept protagoniști pe criticii maiorescieni și estetici cărora li se opuneau critici din generațiile anterioare (Iorga, Ibrăileanu), atașați de o idee literară mai veche. Tot atunci au existat și cîteva polemici de natură ideologică. După 1948, polemicile au devenit, pentru ani buni, campanii de presă dirijate oficial. Abia în deceniul 7 s-a reluat tradiția adevărată și în materie de polemică. În ce-l privește, pamfletul n-a lipsit în nici una din aceste epoci, mai puțin aceea proletcultistă, fără să aibă
Polemică, pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14189_a_15514]
-
și de preșcolari. Nu-i nici o exagerare să spui că ea frizează patologicul. Nu dă Domnul sărbătoare, parastas, botez, zi religioasă, inaugurare de bancă cu bani sau de bancă din parc, ședință de parlament sau ședință de bloc, Crăciun sau An Nou la care omniprezentul premier să nu-și exbibe masivul trup. Probabil că dl. Năstase se crede popular. Se înșală: e doar agasant. Și, vorba lui Argetoianu, ";o dictatură poate să terorizeze, dar nu trebuie să exaspereze!" Firește, dictatura năstăsiotă
Globul de Aur, Balonul de Aur, Tigva de Aur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14216_a_15541]
-
fi o perfectă pepinieră de ";oameni mari" și de ";salvatori ai nației". Un dictator e întotdeauna produsul unui sistem și al unui moment politic. Nici una din calitățile individuale ale lui Adrian Năstase nu motivează, în sine, pozițiile acaparate în ultimii ani. El a gestionat, însă, în folos propriu mai multe conjuncturi, știind să mimeze supușenia față de veritabilul cap al partidului, Ion Ilici Iliescu. O supușenie fără de care n-ar fi ajuns nicăieri. Acolo unde politicieni feseniști evident mai dotați decât el
Globul de Aur, Balonul de Aur, Tigva de Aur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14216_a_15541]
-
Mircea Mihăieș Ultimii ani ai lui Ceaușescu - ca și, în general, ultimii ani ai oricărei aberații politice - șochează prin mulțimea, diversitatea și, finalmente, inutilitatea legilor virulent represive. Vladimir Tismăneanu definea acest tip de reacții, cu totul străine ideii de lege, caracteristice regimurilor autoritare intrate
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
Mircea Mihăieș Ultimii ani ai lui Ceaușescu - ca și, în general, ultimii ani ai oricărei aberații politice - șochează prin mulțimea, diversitatea și, finalmente, inutilitatea legilor virulent represive. Vladimir Tismăneanu definea acest tip de reacții, cu totul străine ideii de lege, caracteristice regimurilor autoritare intrate în putrefacție, drept "interjecții dictatoriale". Amintiți-vă de puhoiul
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
aceleași doamne cu ten ciupit și cu părul degradat vopsit în galben-cânepiul ce depozitează frustrările de-o viață ale unei feminități castrate înainte de îmbobocire. Ca și în poliție și în serviciile secrete, unde supraviețuitorii ceaușismului dau rod greu în fiecare an, și la finanțe - un minister represiv și el, orice s-ar zice! - lucrează mai ales copiii de suflet ai național-comunismului. Hrăniți de mentalitatea Elenei Ceaușescu, cea care a exclamat văzând o coadă la care supușii stăteau cu orele pentru o
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
satură!", ei te-ar dori piesă de muzeu, bun doar la recensăminte și la umflat statisticile. Asemeni peștișorilor japonezi care simt cutremurele înainte de a se produce, aceste răpitoare au un organ special pentru a anticipa dorințele șefilor. Or, de vreun an încoace, șefii țării n-au alt vis decât să-și extermine supușii. Ce-i drept, în ultimele luni comportamentul guvernanților a fost explicit sinucigaș, iar "finanțiștii" posedă și o inegalabilă artă de a pune frânghia și săpunul în mâna înalților
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
au furat bănci întregi erau sănătoși tun, dar când au ajuns la închisoare s-au îmbolnăvit brusc?", mi-a dat următorul răspuns, și el doar pe jumătate glumeț: "Domnule, în țara asta orice om trecut de patruzeci și cinci de ani e bolnav!" Mi-am adus aminte de acest "diagnostic", explicat de prietenul meu prin regimul inuman, de exterminare lentă dar constantă, la care am fost supuși cu toții sub comunism, urmărind febrilitatea argumentelor, unele mai bolnave decât altele, prin care guvernanții
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
că nu te-a cunoscut și ea... că nu-i acasă! - Da, cine-i Margareta? - E fata mea. - Ai o fată mare? - Da, zice mama, e studentă. - Și unde e? - Uite, aici, în apropiere, la o prietenă..." D.T.: - În ce an se întîmpla asta? M.P.I.: - Era în 1929. Împreună cu prietena mea, mă pregăteam pentru un examen la fizică. El a spus: "- Păi, să-i trimitem un bilet." Trebuie să vă spun că, prin Brăila, lui îi plăcea foarte mult să se
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
examen la fizică. El a spus: "- Păi, să-i trimitem un bilet." Trebuie să vă spun că, prin Brăila, lui îi plăcea foarte mult să se plimbe cu trăsura, mereu cu același birjar, unu' Roadevin, că, pe urmă, după un an, tot cu acel birjar ne plimbam împreună. Și-atunci, prin acel Roadevin, mama mi-a trimis un bilet. Repede, am lăsat fizica și-am alergat acasă. Cînd am ajuns în apropiere, ciudat, mi s-a părut că toată casa era
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
știam... nu eram sigură că există în realitate... Nu citisem decît "Chira...". N-am putut să schimb cu el decît cîteva cuvinte... M-a intimidat, nu știu ce-a fost cu mine... eu, care nu eram tocmai timidă. D.T.: - Cîți ani aveați atunci? M.P.I.: - Nu împlinisem încă douăzeci de ani... Peste un an - eu eram la București -, mama îmi dă telefon și, așa, în treacăt, îmi spune că a venit Panait... să mă ceară în căsătorie. Nici ei nu i-a
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
citisem decît "Chira...". N-am putut să schimb cu el decît cîteva cuvinte... M-a intimidat, nu știu ce-a fost cu mine... eu, care nu eram tocmai timidă. D.T.: - Cîți ani aveați atunci? M.P.I.: - Nu împlinisem încă douăzeci de ani... Peste un an - eu eram la București -, mama îmi dă telefon și, așa, în treacăt, îmi spune că a venit Panait... să mă ceară în căsătorie. Nici ei nu i-a venit să creadă. Mama i-a spus: "- Da, nu
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
N-am putut să schimb cu el decît cîteva cuvinte... M-a intimidat, nu știu ce-a fost cu mine... eu, care nu eram tocmai timidă. D.T.: - Cîți ani aveați atunci? M.P.I.: - Nu împlinisem încă douăzeci de ani... Peste un an - eu eram la București -, mama îmi dă telefon și, așa, în treacăt, îmi spune că a venit Panait... să mă ceară în căsătorie. Nici ei nu i-a venit să creadă. Mama i-a spus: "- Da, nu se poate, tu
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
le știu azi, atît de tîrziu!... În haosul creațiunii, ne înșelăm aproape întotdeauna, cînd la imboldul sufletului nostru, bogat în experiență, confundăm o stupidă strîngere de mînă și un sărut fierbinte, cu un răspuns la acele chemări... Atît amar de ani, am confundat plumbul cu platina, fiorul unei strîngeri de mînă cu răspunsul pe care sufletul meu l-a așteptat o viață întreagă. Și cît de trist este ca să primești în sfîrșit acest răspuns, mult așteptat, abia atunci cînd nu mai
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]