KorAP: Find »[drukola/base=anticorp & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...129 130 131 ...450 >

11,250 matches

Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482

17). Mutațiile care cresc afinitatea receptorului pentru antigen favorizează acele celule B pentru expansiune clonală ulterioară și formarea celulelor cu memorie. Astfel, când antigenul este din nou întâlnit, răspunsul secundar este mai rapid și mai viguros decât răspunsul primar, iar anticorpii sunt mai eficienți în legarea antigenului (Kimball, 1994). Capitolul 4 ELEMENTE REGLATOARE ALE TRANSCRIPȚIEI GENELOR IMUNOGLOBULINICE ȘI A GENELOR RECEPTORILOR LIMFOCITELOR T (TCR): PROMOTORI ȘI ENHANCERI Genele pentru imunoglobuline (Ig) și genele pentru receptorii de antigen din celulele T, desemnați

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
deoarece ribozomii nu se pot asocia cu mesagerii dublu-catenari. În cazul sintezei imunoglobulinelor, funcționarea ambelor alele în care este înscrisă informația genetică ar conduce la sinteza imunoglobulinelor ale căror situsuri de combinare cu antigenul ar fi complementare. Moleculele complementare de anticorpi s-ar combina între ele, ceea ce ar compromite eficiența răspunsului imun. Unilateralitatea informației secvențiale, funcțională în rearanjarea V(D)J, face ca o joncțiune codificatoare, odată formată, să nu mai păstreze nici o legătură cu originea sa combinațională, fiind un capăt

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
D-JH, prin rearanjament genic, vine în nemijlocita vecinătate a segmentului genic Cµ. Limfocitul B virgin are acum o genă funcțională care dirijează sinteza de IgM plasată cu regiunea COOH în membrana celulară a acestuia. Este forma IgMm a acestui anticorp. Când are loc întâlnirea cu un anumit antigen, proces numit „prezentarea antigenului” o regiune din ADN al cromozomului 14, de la nivelul locusului în care sunt cantonate segmentele genice C suferă o buclare de așa manieră încât suprasegmentul genic VH-D-JH devine

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
este o caracteristică a vertebratelor. Caracteristicile răspunsului imun adaptativ sunt specificitatea, amplificarea și memoria. Imunoglobulinele mamiferelor sunt printre cele mai studiate proteine, cele mai puține date fiind cele referitoare la complement și la imunoglobulinele primitive. La peștii elasmobranhi se găsesc anticorpi și proteine ale complementului, aceștia fiind considerați primele organisme la care apar astfel de componente ale sistemului imunitar. Ig M pare a fi prima clasă de imunoglobuline ce apare în filogenie, de la care au derivat celelalte tipuri. Imunoglobulinele reprezintă un

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
de la om și de la șoarece, sunt mult mai mari decât ale catenelor k și λ, ceea ce denotă separarea timpurie, în cursul evoluției, a celor două tipuri, antedatând divergența speciilor de mamifere (Hobart, 1975). Proporția catenelor k/λ în moleculele de anticorpi de la specia umană este de 7/3. Determinismul genetic al regiunilor constante, dar nu și cel al regiunilor variabile ale catenelor H și L poate fi explicat pe baza principiilor fundamentale ale Geneticii. Variabilitatea secvenței de aminoacizi a regiunii variabile

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
a regiunii variabile poate fi explicată numai admițând că fiecare individ uman este purtătorul unui număr mare de clone de celule B, fiecare producând o imunoglobulină cu o regiune variabilă diferită. Pe această bază s-a enunțat postulatul că specificitatea anticorpului este determinată de regiunea sa variabilă (V). Dacă regiunea variabilă (V) a catenelor L și H prezintă o mare variație în secvența de aminoacizi, regiunea constantă (C) se supune regulilor comune altor proteine: secvența de aminoacizi este totdeauna identică pentru

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
altor proteine: secvența de aminoacizi este totdeauna identică pentru fiecare tip de catenă, cu excepția câtorva poziții pentru care se generează polimorfism genetic. Polimorfismul genetic este recunoscut de obicei indirect, prin proprietatea unor variante de a inhiba aglutinarea eritrocitelor tapetate cu anticorpi specifici. Aceste variante sunt cunoscute sub numele de grupe Gm (marker γ) sau Km (Inv) și afectează catena H, respectiv catena L. Regiunile variabile s-au dovedit a avea secvențe diferite la toate proteinele mieloamelor umane analizate până în prezent. Toate

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
practică, nu se poate produce recombinarea secvențelor în acest punct, deoarece cele două homoalele sunt prea apropiate. Deoarece prin metode genetice, localizarea exactă a markerilor Gm este în esență imposibilă, ei trebuie să fie deduși din secvența de aminoacizi. Homogenitatea anticorpilor este esențială, din care cauză se analizează proteinele de mielom, dar trebuie totodată să se facă corelații numai după ce un număr de proteine ale fiecărui tip Gm vor fi secvențiate, deoarece proteinele individuale pot avea mutații punctiforme unice și nereprezentative

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
în special rolul critic al celulelor accesorii și al factorilor de creștere în facilitarea și modularea transformărilor celulelor B virgine în plasmacite. O particularitate importantă este aceea că nu toate descendentele unei celule B activate devin celule plasmatice secretoare de anticorpi, cu durată scurtă de viață. Unele dintre ele rămân în repaus funcțional (quiescent) și constituie substratul material al memoriei imunitare, cu durată lungă de viață. La reîntâlnirea ulterioară cu același antigen, celulele B cu memorie sunt stimulate să prolifereze rapid

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
Unele dintre ele rămân în repaus funcțional (quiescent) și constituie substratul material al memoriei imunitare, cu durată lungă de viață. La reîntâlnirea ulterioară cu același antigen, celulele B cu memorie sunt stimulate să prolifereze rapid și ele vor secreta același anticorp pentru care poartă memoria imunologică. Pe de altă parte, modelul selecției clonale nu este perfect pentru că el nu explică pe deplin enorma diversitate a anticorpilor și nici constatarea că însuși gradul potrivirii conformaționale dintre situsul de legare al anticorpului și

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
antigen, celulele B cu memorie sunt stimulate să prolifereze rapid și ele vor secreta același anticorp pentru care poartă memoria imunologică. Pe de altă parte, modelul selecției clonale nu este perfect pentru că el nu explică pe deplin enorma diversitate a anticorpilor și nici constatarea că însuși gradul potrivirii conformaționale dintre situsul de legare al anticorpului și epitopul antigenic, crește în cursul întâlnirilor ulterioare cu antigenul. Este așa-numitul fenomen de maturare a afinității anticorpilor în răspunsul imun secundar. Fenomenul poate fi

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
același anticorp pentru care poartă memoria imunologică. Pe de altă parte, modelul selecției clonale nu este perfect pentru că el nu explică pe deplin enorma diversitate a anticorpilor și nici constatarea că însuși gradul potrivirii conformaționale dintre situsul de legare al anticorpului și epitopul antigenic, crește în cursul întâlnirilor ulterioare cu antigenul. Este așa-numitul fenomen de maturare a afinității anticorpilor în răspunsul imun secundar. Fenomenul poate fi explicat prin contribuția unui alt generator al diversității: în cursul fazei lor „quiescent ”, celulele

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
nu explică pe deplin enorma diversitate a anticorpilor și nici constatarea că însuși gradul potrivirii conformaționale dintre situsul de legare al anticorpului și epitopul antigenic, crește în cursul întâlnirilor ulterioare cu antigenul. Este așa-numitul fenomen de maturare a afinității anticorpilor în răspunsul imun secundar. Fenomenul poate fi explicat prin contribuția unui alt generator al diversității: în cursul fazei lor „quiescent ”, celulele B cu memorie acumulează mutații la nivelul regiunilor secvențelor VH și VL rearanjate, cu o rată de un milion

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
lor „quiescent ”, celulele B cu memorie acumulează mutații la nivelul regiunilor secvențelor VH și VL rearanjate, cu o rată de un milion de ori mai înaltă decât în alte gene celulare. În cele mai multe cazuri, evenimentele mutaționale ajustează potrivirea spațială dintre anticorp și antigen. Rareori, schimbările de aminoacizi cauzate de mutațiile somatice se acumulează în regiunile RDC ale anticorpului și modifică specificitatea situsului de legare format de aceste secvențe. Capitolul 8 GENETICA ȘI GENOMICA COMPLEXULUI MAJOR DE HISTOCOMPATIBILITATE 8.1. INTRODUCERE Existența

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
o rată de un milion de ori mai înaltă decât în alte gene celulare. În cele mai multe cazuri, evenimentele mutaționale ajustează potrivirea spațială dintre anticorp și antigen. Rareori, schimbările de aminoacizi cauzate de mutațiile somatice se acumulează în regiunile RDC ale anticorpului și modifică specificitatea situsului de legare format de aceste secvențe. Capitolul 8 GENETICA ȘI GENOMICA COMPLEXULUI MAJOR DE HISTOCOMPATIBILITATE 8.1. INTRODUCERE Existența complexului major de histocompatibilitate (CMH) a fost descoperită în urma practicării transplantului (grefei) de țesuturi și organe. Există

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
de organe au fost însă clarificate abia după ce s-a observat că leucocitele sunt efectori importanți în realizarea acestui proces. Astfel, în anul 1954, celebrul imunolog francez Jean Dausset a descoperit că serul sangvin al unor pacienți politransfuzați conține aglutinine (anticorpi) specifice față de leucocitele donorilor. Acesta a fost punctul de plecare în efectuarea unor teste de aglutinare în Franța. Aceste teste au demonstrat că serul provenit de la persoanele politransfuzate aglutinează leucocitele de la aproximativ 60% dintre indivizii acestei țări, dar nu și

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
leucocitele provenite de la pacienții respectivi. Dintr-o asemenea constatare, s-a dedus că pe suprafața leucocitelor aglutinabile se află anumite antigene. La pacienții transfuzați, tocmai asemenea antigene de pe suprafața leucocitelor participă la realizarea unui răspuns imun, în care sunt sintetizați anticorpi specifici. Studiile familiale și gemelologice ulterioare au demonstrat existența unui determinism genetic al antigenelor de pe suprafața leucocitelor umane. În anul 1960, van Rood a inițiat cercetări de identificare a acestor antigene leucocitare, desemnându-le HLA, acronim care derivă de la Human

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
sau de organe, precum și față de celulele transformate malign. Polimorfismul CMH este cel mai pronunțat polimorfism cunoscut până în prezent, la specia umană. Și în sistemul antigenic sangvin ABO, pe suprafața eritrocitelor se întâlnesc antigene specifice, pe când, în serul sangvin sunt prezenți anticorpi (aglutinine). Anticorpii din sistemul sangvin ABO, spre deosebire de anticorpii din sistemul imunitar care sunt sintetizați doar ca răspuns la pătrunderea unui agent străin, sunt sintetizați spontan, de la sine, în manieră constitutivă, adică în absența contactului cu antigenele. Doar eritrocitele de grup

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
organe, precum și față de celulele transformate malign. Polimorfismul CMH este cel mai pronunțat polimorfism cunoscut până în prezent, la specia umană. Și în sistemul antigenic sangvin ABO, pe suprafața eritrocitelor se întâlnesc antigene specifice, pe când, în serul sangvin sunt prezenți anticorpi (aglutinine). Anticorpii din sistemul sangvin ABO, spre deosebire de anticorpii din sistemul imunitar care sunt sintetizați doar ca răspuns la pătrunderea unui agent străin, sunt sintetizați spontan, de la sine, în manieră constitutivă, adică în absența contactului cu antigenele. Doar eritrocitele de grup sangvin 0

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
Polimorfismul CMH este cel mai pronunțat polimorfism cunoscut până în prezent, la specia umană. Și în sistemul antigenic sangvin ABO, pe suprafața eritrocitelor se întâlnesc antigene specifice, pe când, în serul sangvin sunt prezenți anticorpi (aglutinine). Anticorpii din sistemul sangvin ABO, spre deosebire de anticorpii din sistemul imunitar care sunt sintetizați doar ca răspuns la pătrunderea unui agent străin, sunt sintetizați spontan, de la sine, în manieră constitutivă, adică în absența contactului cu antigenele. Doar eritrocitele de grup sangvin 0 nu au antigene de suprafață, dar

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
doar ca răspuns la pătrunderea unui agent străin, sunt sintetizați spontan, de la sine, în manieră constitutivă, adică în absența contactului cu antigenele. Doar eritrocitele de grup sangvin 0 nu au antigene de suprafață, dar în plasma lor sangvină se întâlnesc anticorpi A și B, sintetizați într-o asemenea manieră constitutivă, fără prezența inductorului. De aceea persoanele cu grup sangvin 0 sunt donatori universali. Prezența anticorpilor în plasma sangvină a persoanelor de grup sangvin 0 nu constituie un impediment în realizarea transfuziei

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
de grup sangvin 0 nu au antigene de suprafață, dar în plasma lor sangvină se întâlnesc anticorpi A și B, sintetizați într-o asemenea manieră constitutivă, fără prezența inductorului. De aceea persoanele cu grup sangvin 0 sunt donatori universali. Prezența anticorpilor în plasma sangvină a persoanelor de grup sangvin 0 nu constituie un impediment în realizarea transfuziei de sânge de grupă 0 la persoane care au alte grupe sangvine, deoarece titrul acestora se diluează în volumul mare de sânge al receptorului

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
cu antigenele de pe suprafața eritrocitelor acestuia, în cazul în care primitorul are o altă grupă sangvină, diferită de grupa O. La rândul lor, eritrocitele de grup sangvin AB au antigene A și antigene B pe suprafața lor, dar nu produc anticorpi în plasma sangvină, astfel că persoanele cu acest grup sangvin sunt primitori universali. Și în cazul transfuziilor de sânge la persoane de grup sangvin AB, se pot întâlni antigenele cu anticorpii, dacă donatorul este de un alt grup sangvin (A

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
și antigene B pe suprafața lor, dar nu produc anticorpi în plasma sangvină, astfel că persoanele cu acest grup sangvin sunt primitori universali. Și în cazul transfuziilor de sânge la persoane de grup sangvin AB, se pot întâlni antigenele cu anticorpii, dacă donatorul este de un alt grup sangvin (A, B sau 0), dar nu apare o reacție manifestă de aglutinare datorită diluări titrului anticorpilor în volumul mare de sânge al transfuzatului. În toate cazurile de transfuzie de sânge între persoane

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
în cazul transfuziilor de sânge la persoane de grup sangvin AB, se pot întâlni antigenele cu anticorpii, dacă donatorul este de un alt grup sangvin (A, B sau 0), dar nu apare o reacție manifestă de aglutinare datorită diluări titrului anticorpilor în volumul mare de sânge al transfuzatului. În toate cazurile de transfuzie de sânge între persoane cu grupe sangvine compatibile, dar diferite (A cu 0, B cu 0, AB cu 0) apare o oarecare reacție antigen-anticorp, numai că un asemenea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]