8,321 matches
-
impune dacă Îți afișezi ostentativ vanitatea, de cele mai multe ori aceasta se camuflează, luând diferite trăsături. Poți fi vanitos și sub masca unei anumite modestii. Vanitatea Îl constrânge pe om la tot felul de demersuri și efortutri care vizează mai mult aparența decât ființarea autentică și care Îl face să se gândească mai mult la sine și să nu țină seama de ceilalți decât, cel mult, de felul În care este judecat de alții. Comportamentul său tradează o lipsă de Înțelegere a
COMPORTAMENTUL SOCIAL-AGRESIV CA MANIFESTARE A FRUSTRĂRII AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
Binswanger, V.E. von Gebsattel, R. Kuhn, H. Tellenbach). Semnificația antropologică a fenomenelor psihice morbide Numeroși psihiatri au scos în evidență valoarea interpretării filozofice din perspectiva analizei fenomenologice a fenomenelor psihice morbide (E. Minkowski, K. Jaspers, G. Lanteri-Laura, A. Tatosian). Dincolo de aparența manifestărilor exterioare a tulburărilor psihice, dincolo de „factologia clinico-psihiatrică”, psihopatologia caută să descopere și să înțeleagă semnificația acestor tulburări, considerate ca „experiențe sufletești interioare” ale persoanei umane. Spre deosebire însă de tulburările somatice care, având un caracter material prin substratul lor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt bolnav”, „voi muri”. Trebuie făcută diferența între „corpul obiect” și „corpul subiect”. Ambele sunt părți ale „corporabilității trăite” de individ. În sensul acesta Wuff vorbește de dualitatea dintre „corpul extern” și „corpul intern”, iar A. Zutt despre „corpul în aparență” și „corpul purtător”, acesta din urmă fiind suportul vieții umane. Trupul este în mod permanent situat într-o relație de continuitate cu lumea, pe când corpul (soma) este limitat la suportul biologic și fiziologic al acestuia. Important este însă rolul pe
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un limbaj extrem de elaborat și el exprimă, într-o manieră amplă și cu accente voit convingătoare, tematica ideilor delirante ale bolnavului. Acesta având un caracter tematic precis, bine delimitat, limbajul va avea coerență și conservă din punct de vedere formal aparența logică a judecăților silogistice. Este un limbaj prețios, căutat, argumentat și care caută să se impună interlocutorului. El este de regulă minoideatic sau monotematic și persuasiv. Adesea acest tip de limbaj, la persoanele cu constituție emotivă sau ușor sugestibile, poate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de sprijin, un refugiu, medicul având rolul simbolic, în sens psihanalitic, de „mamă protectoare”; b) caută o figură parentală omniscientă și omniprezentă de care să asculte și în care să aibă încredere; c) caută un contact emoțional pe care, în aparență, refuză să-l recunoască; d) teama de a nu fi dominat de medic, înșelat sau mințit de acesta, de a nu i se ascunde ceva în legătură cu diagnosticul și prognosticul bolii sale. Psihologia medicului După P. Le Gendre „Medicina este ansamblul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
oameni din punct de vedere logic, ci faptul că bolnavul îl acceptă ca real, autentic, ca pe o certitudine care nu poate fi schimbată cu nimic, mai cu seamă că în multe situații, din punct de vedere formal, delirul are aparența unei conservări a structurii logice. Din aceste considerente el trebuie înțeles mai mult decât o simplă și exclusivă tulburare de gândire. El este un tip particular de „experiență sufletească” nouă, personală, interioară a bolnavului respectiv, care-i modifică personalitatea, concepțiile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și inteligență superioară. Se notează faptul că și părinții acestor copii prezintă caracteristici particulare de personalitate. Tabloul clinic al copiilor cu autism prezintă particularități psihopatologice specifice, care au fost descrise de L. Kanner, R. Rimbaud, J. de Ajuriaguerra. Copilul de aparență normală la naștere, este fie de o mare vitalitate, fie apatic și plângăreț. Către luna a 4-a sau a 8-a de viață se remarcă mișcările obișnuite atunci când sunt luați în brațe. Acțiunile motorii se desfășoară pe un fond
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vorbit despre „schizofrenii latente”, H. Claude despre „schizoze”, H. Ey de „schizo-nevroze”, Zilborg de „schizofrenii ambulatorii”, Hoch și Palatin despre „schizofrenii pseudo-nevrotice”, iar alți autori despre „pre-psihoze”, „pre-schizofreniî”, „bufee delirante” sau „accese de depersonalizare”. b) Psihanaliza consideră diversele stări de aparență nevrotică sau caracterială ca mascând „psihoze latente” prin simptomatologia lor. c) Stările-limită formează o categorie psihopatologică specială care nu aparține nici nevrozelor, nici psihozelor. Este vorba de o amenajare particulară a sistemului personalității umane care se definește prin mecanismele de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Intuiție delirantă Idei de influență Transitivism Negarea persoanei Iluzii Halucinații Fabulații A. Porot preferă o clasificare a delirurilor, după criteriul evoluției clinice și a originii acestora. În sensul acesta se disting trei grupe principale de deliruri: 1) Delirurile cronice de aparență primitivă în care sunt incluse: delirul de interpretare (Sérieux și Capgras), delirul paranoiac de persecuție sau revendicativ, delirul de imaginație (Dupré), delirul halucinator de influență, delirul cu bază afectivă (pasional, erotomaniac). 2) Deliruri cronice secundare și reziduale cuprinzând următoarele: delirul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavul ca fiind slab, neputincios, un om de nimic, pierdut, putând ajunge la forma „delirului nihilist” în care bolnavul se va autonega total pe sine însuși. El afirmă că nu mai există, că nu mai trăiește, totul este numai o aparență înșelătoare, o inexistență. Este caracteristic melancoliei, schizofreniei și psihozelor organice cerebrale. Legat de această formă de delir, delirul ipohondriac este axat pe starea de sănătate constând în impresia sau chiar convingerea delirantă de „a fi bolnav” sau de a suferi
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și de a „înțelege” persoana umană din punct de vedere psihologic, într-o dublă perspectivă: antropologică și ontologică. Paranoia Caracteristici psihopatologice Paranoia este un delir cronic sistematizat, de regulă monotematic, care domină gândirea, acțiunile, comportamentul și personalitatea individului, cu o aparență formal-constructivă logică a judecății. Acest delir nu duce la alterarea personalității bolnavului. Din punct de vedere psihopatologic se descriu două forme principale: paranoia primară, cu un delir sistematizat, dar fără o slăbire intelectuală a bolnavului, caracterizată prin existența unor „idei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vanitoasă de „a se considera diferit de ceilalți” și, în consecință, superior acestora. Falsitatea judecății în raport cu realitatea constă în faptul că logica paranoicilor este greșită, falsă prin sensul ei interior, deși este construită corect din punct de vedere formal, ca aparență a formulării judecăților. Acest aspect împiedică individul de a avea o concepție exactă atât despre lumea externă, cât și despre sine însuși. Această psihorigiditate a gândirii face ca în sfera conștiinței bolnavului să aibă acces numai noțiuni parțial selecționate și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mod invers, o stare emoțională de mare intensitate și acțiune prelungită poate duce la instalarea unor modificări somatice de durată. În felul acesta patologia psihosomatică, ne apare ca un joc al echilibrului emoțional al individului în care sensul tulburărilor, ca aparență, poate fi predominant somatic, sau predominent psihic, deși, în ambele cazuri, sunt antrenate atât elemente din sfera somatică, cât și din cea psihică. Aceste aspecte au făcut pe unii specialiști să vorbească despre balansarea psihosomatică (P. Sivadon). În ceea ce privește specificitatea acțiunii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
conduce la atitudinea persoanei, atât în stare de normalitate, cât și de boală, față de imaginea propriului său corp. Patologia psihosomatică ne apare, în toate cazurile ca o modalitate particulară a persoanei bolnavului de prelucrare a propriului corp. Aceste tulburări, dincolo de aparențele lor de un mare polimorfism clinic, difuz și mobil, destul de greu de sistematizat, sunt, în esența lor, tulburări ale „utilizării propriului corp” de către bolnavi. Ne aflăm în fața unei patologii specifice, ca dinamică interioară, a schemei corporale sau a imaginii propriului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
grup de personalități patologice, următoarele varietăți: personalitatea histrionică, personalitatea dependentă și personalitatea pasiv-agresivă. Le vom analiza în continuare. a) Personalitatea histrionică se caracterizează prin următoarele tipuri de manifestări: este percepută de ceilalți ca superficială și lipsită de autenticitate în pofida unei aparențe de căldură și de farmec personal, egocentric, preocupat de sine, indiferent față de alții, vanitos și exigent, dependent, slab, neliniștit, înclinat către amenințări, gesturi sau tentative de suicid în scop de manipulare pentru obținerea unor avantaje personale de la alții. Personalitatea dependentă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
antisociale. Acest tip de personalități au un caracter psihopatologic eterogen, marcat de natura lor dezechilibrată și antisocială. Din punct de vedere psihopatologic ele se caracterizează prin următoarele aspecte: impulsivitate, agresivitate, inafectivitate aparentă, absența anxietății, alte manifestări (trăsături de caracter de aparență isterică, tulburări de conduite sexuale, tulburări de dispoziție afectivă, episoade disforice de scurtă durată). Tot în cadrul acestui grup de personalități anormale trebuie menționate și sociopatiile. Acestea reunesc acele tulburări de personalitate la care predomină manifestările antisociale. Ele se definesc în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Hugues (1884) ca situându-se la „frontierele (borderline) nebuniei”. Conceptul are trei surse: în orientarea psihiatrică noțiunea de „stare limită” corespunde grupării situate la frontiera dintre psihozele schizofrenice, starea de dezechilibru mintal și nevroze. în sens psihanalitic, diferitele stări de aparență nevrotică sau caracterială sunt susceptibile de a avea în cursul curei psihanalitice, simptome întâlnite în cazul psihozelor. din punct de vedere psihopatologic se consideră că „stările limită” formează o entitate clinică originală care nu aparține nici nevrozelor și nici psihozelor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
imagistică (presă, TV, reclame, mode, discursuri politice, buletine de știri-informații, adunări populare, propaganda politică etc.) vor folosi un anumit limbaj public caracterizat prin următoarele: simplu și clar, de adresă imdeiată și universal, direct accesibil și imediat inteligibil, aparent convingător, cu aparență convingătoare, insinuant, acuzator, demascator, exprimă o atitudine precisă care răspunde așteptărilor maselor, având prin aceasta o mare audiență, oferă soluții și face promisiuni referitoare la problemele, conflictele sau nedreptățile sociale, oferă modele de sensibilitate, gândire și comportament care sunt imediat
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
adoptă față de acestea nu numai o atitudine științifică, ci și o atitudine umană preluată din sfera antropologiei căreia îi aparține. Spre deosebire de psihiatrie care vede în nebunie o „boală” și în persoana alienatului un „bolnav psihic”, psihopatologia caută să descifreze, dincolo de aparențele clinico-medicale, semnificația umană a nebuniei și natura bolnavului psihic. Este cu totul altceva. O alt fel de atitudine, în primul rând etică, față de obiectul analizei sale. Să vedem în ce constau aceste aspecte. Psihopatologia înlocuiește frica de nebunie cu dorința
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
euroatlantice în ultimele decenii ale secolului XX. „Catastrofa” poate fi interpretată, desigur, și ca o „revoluție” de amploare. Ea a afectat toate domeniile vieții - de la cele practice până la cele imaginare, de la cele social-politice până la cele ale intimității individuale. După toate aparențele, realitatea însăși s-a modificat. La începutul secolului XXI nu mai trăim în realitatea bine știută a istoriei moderne, ci în ceea ce unii au numit hiperrealitatea istoriei postmoderne. Acest cataclism nu putea ocoli școala, educația și, bineînțeles, teoria curriculumului educațional
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1.2. Abordarea diacronicătc "1.2. Abordarea diacronică" De aceea abordarea structuralist-sincronică și futuristă a curriculumului trebuie completată cu o viziune diacronică, longitudinal-istorică asupra acestei fabuloase preocupări omenești. Ea este impusă de evoluții ale cercetării educaționale contemporane care numai în aparență constituie un haos polifonic. De fapt, sunt tendințe de recuperare integrală a unei problematici tratate perpace, insular, „cu ochelari de cal” chiar, de-a lungul secolului XX. Extensiile de sens, apărute după publicarea cărții lui Bobbitt The Curriculum (1918), au
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
viitorimii în pericol. A fost influențat profund în această trudă de marile mișcări spirituale și politice ale vremii: mișcarea rozicruciană din care, se pare, făcea parte; schisma protestantă împotriva autorității papale; transformarea masoneriei operative în masonerie speculativă - care, după toate aparențele, a antrenat destinul dramatic al operei sale postume. Merită să facem dreptate, aici, marelui vizionar, care ar fi putut conferi învățământului european o soartă mai bună, dezvăluind câteva fapte prea puțin cunoscute ale vieții și operei sale. În fond, este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de-a VIII-a „școală a vieții” din Pampaedia este schola mortis). Pentru a vorbi de inițiere și educație, Andreae se folosește de echivalentul termenului alchimie. Se știe că, în Renaștere, munca de laborator a alchimistului nu era decât în aparență de ordin material; conținutul ei profund era de natură spirituală. De aceea, Nunta chimică a lui Rosenkreutz este eminamente spirituală, nu politică și materială - deși aluziile la însoțirea Electorului Palatin cu prințesa Elisabeta sunt directe și obsesive. În fine, simbolistica
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
adevărat șoc. El a făcut o descoperire care i-a marcat profund restul carierei: și-a dat seama că orice curriculum se bazează nu pe realitate, ci pe interpretarea realității. Aceasta ridică o problemă hermeneutică gravă și, cel puțin în aparență, insurmontabilă prin metode pozitiviste. Orice curriculum este un „discurs”, adică un „text” rezultat dintr-o interpretare prealabilă. Metoda de bază, profundă, de construire a curriculumului este așadar interpretarea. Dar nu o interpretare simplă, de traducere și fixare a lucrurilor în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
interpretarea matematică? Desigur, nu. Fenomenele și procesele conștiinței nu sunt cauze și efecte, ci sensuri, semnificații, tâlcuri, înțelesuri și rosturi ascunse care trebuie dezvăluite. Sunt fenomene și procese calitative, a căror dezvăluire reclamă metode calitative de explorare și decriptare dincolo de aparența lucrurilor. Dar care ar putea fi aceste metode? La începutul secolului, filosofii și-au adus aminte de ars interpretandi. Originile hermeneuticii se pierd în negura vremurilor și nu intenționăm să schițăm aici fabuloasa ei istorie. Știința modernă a interpretării, inițiată
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]