11,066 matches
-
cuprinsese, la vederea sa. -Nu sunteți persoana, care a venit pentru întrunirea de la...? - Ba da, eu sunt... cel venit de la malul mării. - Atunci, bine ați venit în orașul meu de reședință. Să vă ajut la bagaj? mai spuse ea amabilă aplecându-se să ia geamantanul. - Nu, nu, lăsați-mi mie grijile, mă descurc eu cu ele. Iau geanta pe umăr și geamantanul în mână și gata. Mă scuzați că nu am venit cu un buchet de flori, dar în atâtea ore
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
valorile argotice ale zonei, sensul cuvintelor și, mai ales, își propune să fie cinstit și să redea corect echivalentul unui cuvânt sau sintagme, abandonând calea primitivă de traducere „cuvânt cu cuvânt”. Conform acestui crez de ordin deontologic al traducătorului, se apleacă asupra poeților în viață, vii, cum îi place lui să spună adesea. Dintre clasici, l-a abordat pe Eminescu. S-a străduit să atingă perfecțiunea, mai ales să rezolve conflictul latent dintre sens și muzicalitate, să anuleze handicapul ca poetul
SENSIBILITĂŢI CONGRUENTE, DINCOLO DE BARIERELE LINGVISTICE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352624_a_353953]
-
vie Și înfloresc salcâmii În pietu-mi ca pe-o ie. Mi-e doină uneori, Când dorul mă apasă El mi-a ascuns cărarea Și s-a pitit în casă... Mai cânt în toiul nopții, Când din cauș de stea Se-apleacă câte-un înger Iubire să îmi dea... E viața ca un cântec Pe tonuri mai înalte, Când bucuria-și face Și-n noi atâtea halte... Auzi?Vibrează struna De dor și de frumos Când cerul se pogoară La omul cel
CÂNT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352677_a_354006]
-
noi aveam un singur trup, o singură inimă ne pompa sângele. Tu n-ascultai de mine, eu nu voiam s-ascult și s-au despărțit trupurile, nătângele. Și ierbii îi era teamă de noi, îi era teamă umbrei să se aplece și luna văzându-ne așa, pe-amândoi, venea într-un lac să se înece. Ce dragoste multă am fi avut în inima veche, mai mare! Azi m-am trezit dintr-un vis urât, uitată într-o lume viitoare. Referință Bibliografică
VIS de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352671_a_354000]
-
care să le arate calea cea bună. Ce ne vom face dacă totul se va transforma în întuneric în societatea noastră, și nu vor mai exista purtători de lumină?” Sandu se opri foarte emoționat în urma a ceea ce el spusese, se aplecă puțin și mângâie obrajii fetiței ce așezată în cărucior îl privea cu nevinovăție, după care o privi din nou pe Cecilia, care îi spuse: „Vă mulțumesc pentru tot ce mi-ați spus, am să țin cont de îndemnurile și sfaturile
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (10) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352719_a_354048]
-
numele strigat de doctorul Iacob, am văzut un bărbat în negru, elegant, dar acea siluetă și imagine de gentleman era stricată de poziția anormală de pe banca spitalului; stătea cu mâinile sprijinite de frunte, se freca cu pumnii la ochii, puțin aplecat în față. Am fugit în sala de urgență, unde am fost chemată, lăsându-l pe bărbatul în negru în spate... Părea atât de profund și totuși atât de conștient de ce se întâmplă, dar voia să rămână în cubul lui de
UN BĂRBAT DISCRET (ROMAN) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352712_a_354041]
-
VI- DANSUL COCORULUI Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 2320 din 08 mai 2017 Toate Articolele Autorului Locotenentul Arc Silan se dezmetici primul. Andermenul își încrucișă brațele în formă de L, sub piept, și rămase nemișcat cu capul ușor aplecat în jos. -Ce mai aștepți Lup, aproape că strigă locotenentul... La posturi! Lup știa acum și din ce cauză dăduse superiorul său comanda aceea. Amenințarea nu fusese încă înlăturată. -Calculează-mi rapid unde e mașinăria care trimite unda, rosti locotenentul vizibil
FORTĂREAȚA VI- DANSUL COCORULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352713_a_354042]
-
maxilarele strânse, zâmbetele. Și deodată se aud scrâșnetele cârligelor de abordaj cu două capete și funie care se înfing de marginea punții. Nu se mai aud nici motoarele bărcilor, semn că pirații s-au oprit și încep asaltul final. Mă aplec peste punte și trag o rafală la întâmplare, descarcând tot încărcătorul. Aud șuerul gloanțelor care-mi trec pe lângă urechi și mă retrag spre cabină, după ce arunc pistolul. Mai văd pentru o clipă capetele piraților apărând la marginea punții. Thomson se
DRUMUL APELOR, 26 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352749_a_354078]
-
sluji semenilor mei prin arta scrisului. Puterea cuvântului scris în toate vremurile, a fost copleșitoare. Când scriu, chiar dacă la masa de lucru sunt numai eu cu Domnul - văd în fața mea mulțimi însetate și înfometate spre nevoile cărora inima Domnului se apleacă pentru a împărți milă, speranță și sens vieților. Cărțile se publică în mii de exemplare și astfel, puterea transformatoare de vieți și de răspândire a Evangheliei are un impact uimitor. Oamenilor nu le poți da dintr-o dată o carte doctrinară
ATUNCI CÂND ROMANELE PE CARE LE SCRII SUNT IMAGINAŢIE BRODATĂ PE REALITATE. de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352652_a_353981]
-
să ne retragem ? Mai avem unele treburi de rezolvat. Știti ... repetiții. Sprâncenele lordului se ridicară într-o mirare ironică. "Frumoasa adormită ... patul ... carnet de bal ... Briggs. Mătușa e dincolo de orice tipar”, se amestecau gândurile Almei. - Sire, șopti gâtuit. M.Joseph aplecă urechea spre, prefăcându-se că nu a auzit. -Ascult, domnișoară ! Era mai aproape. Trebuia să scape de acolo. Urgent. Guvernanta n-a reușit, să treacă peste momentul hilar. A privit la copii. Se amuzau copios. Figura mătușii Annie, picătura care
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
gândul către lumina ce pogoară în strai de sărbătoarea de mână să mă ia și îmbătat de pura și alba ei candoare iar plec către tărâmul de vise ce mă vrea Și trec apoi în firul de iarbă ce s-apleacă și-n floarea ce-și șoptește al dorului ei cânt și urc în curcubeie ce vin să mă petreacă la nunta nenuntită de cer și de pământ. Leonid IACOB Referință Bibliografică: ciob albit / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CIOB ALBIT de LEONID IACOB în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353612_a_354941]
-
În timp ce Dan îi explica lui Ionuț cum stau lucrurile, începuse să plouă. Băieții se luară de după gât și porniră spre discotecă. Imaginea celor doi băieți prin ploaie era haioasă. Dan, fiind mai înalt decât Ionuț cu douăzeci de centimetri, se aplecase ușor spre Ionuț, care facea un mic efort de-al ține de după gât, dând impresea că se agăța de el. Când ajunseră în fața discotecii, căutară banii să-i plătească intrarea lui Ginu, dar Arabul, care era și el la ușă
PARTEA A PATRA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353633_a_354962]
-
și șuvița. Privind-o din nou, fascinat de ochii ei albaștri-verzui, o mai întrebă o dată: - Vrei să fii prietena mea? - Da, răspunse ea șoptit. - N-aud, mai zi o dată, te rog, îi spuse el, mângâind-o pe obrazul drept și aplecându-se spre ea. - Daaaa, vreau! Spuse ea mai tare. Doamneee! Da vreau! Atunci el o luă în brațe, o sărută ușor pe obraz, apoi pe buze, după care urmă un sărut fierbinte. Se luară de mână și plecară spre parc
PARTEA A PATRA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353633_a_354962]
-
emoție aventurile pe care le-a petrecut în anii copilăriei alături de patrupezii Azor apoi Ursei. Povestirea este presărată cu numeroase „năzbâtii” pe care le făcea copilandrul Puiu, încercând să-și imite mama, poate, modelul vieții sale de atunci. În „Salcâmul aplecat de Sudos” Puiu Răducan își aduce aminte de păsările care poposeau în el și-l încântau cu trilul lor colorat, în special cucii și mierlele, ca într-un adevărat concert păsăresc. Pe perioada vacanței, căci așa erau copiii la țară
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
se rostogolea peste noi o libertate totală, animalele aveau o liniște și libertate mândră. Parcă toți, și noi și animalele, răsuflam ușurați când ajungeam la Crucea Popii. De acolo începea urcușul libertății tuturor. Autorul consideră că „Dudul „ , „Ursei” și „Salcâmul aplecat de Desudos „ au constituit, fiecare în parte, câte „o treime a copilăriei” sau mai exact câte „un stâlp al copilăriei”. În finalul lucrării sale „Trepiedul de aur” autorul se retransformă din prozator în poet și ne concluzionează amintirile copilăriei sale
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
al copilăriei”. În finalul lucrării sale „Trepiedul de aur” autorul se retransformă din prozator în poet și ne concluzionează amintirile copilăriei sale în versuri frumoase, emoționante, în poemul intitulat sugestiv „ Umbra „ care reia pe rând tema „Dudul”, „Ursei” și „Salcâmul aplecat de Desudos” ...A fost vis alb în casa părintească, Tot ce în trupu-mi înverzește câteodat’, Casa mea parcă ... s-a pierdut în poezie, Dudul, Ursei, Salcâmul, amintiri deocamdat’. Bănuiesc că autorul ar avea multe de povestit despre farmecul copilăriei sale
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
precum luceferii. Soarele blând cu razele sale argintate împărțea lumina în mod egal și totul respira în tihnă. De priveam de pe malul pe care mă aflam, pe retine mi se imprima munții stâncoși ai Măcinului care părea îmbujorați de razele aplecate pe fruntea lor de foc. Cârduri de păsări brăzdau cerul cu zămislirile lor în zbor. Câte o pată blândă sau mănunchiuri în ședere pe coastele muntelui, se arăta ca în rugăciune ! Îmi întrebam ochii de s-au săturat de atâta
ÎNTR-O TOAMNĂ, LA GROPENI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353732_a_355061]
-
prăbușindu-se. Nu-mi dădeam seama cine pe cine a împușcat până la urmă și alerg către ei speriat. Franz se ridică cu pistolul în mână și cu chipul răvășit, lăsând ochilor mei cale liberă spre trupul însângerat al Raisei. Mă aplec spre ea și-o strig: - Raisa! - Phil..., spuse ea stins. Știam... știam că aici voi sfârși... Îți aduci aminte când... ți-am ghicit odată în cafea?... - Raisa, te rog, nu mai vorbi.. O să chemăm medicul..., bolborosesc. Raisa zâmbește amar. - Prea
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
pieptul meu cât puteam de tare, cu lacrimile șiroindu-mi pe obraji. Biata mea Raisa! Îl ajutase pe tânărul acela evreu, dezinteresat, iar acum iat-o lângă mine fără suflare. Ce preț scump pentru o singură libertate! Helmut s-a aplecat ușor și mi-a pus mâna pe umăr: - Domnule obergruppenführer, sunteți rănit? Nu i-am răspuns, dar continuam să mă legăn cu Raisa în brațe. Helmut, prudent, încetișor, privind uluit către cele două cadavre și neînțelegând nimic din ceea ce s-
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
pus mâna pe umăr: - Domnule obergruppenführer, sunteți rănit? Nu i-am răspuns, dar continuam să mă legăn cu Raisa în brațe. Helmut, prudent, încetișor, privind uluit către cele două cadavre și neînțelegând nimic din ceea ce s-a întâmplat, s-a aplecat la urechea mea și mi-a șoptit: - Mai este aproximativ o oră până la apelul de dimineață... Domnule obergruppenführer, nu vreți să vă ajut? L-am privit docil, cerând ajutor din priviri. - Lăsați treaba asta în seama mea! Vă ajut eu
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
mare mai mare pe care o văd îndreptându-se spre mine foarte elegant și lin... ca și cum ar vrea să facă o reverență și să-mi ureze la mulți ani! A venit până în fața mea, atât de aproape că dacă mă aplecam puțin puteam să o mângâi, s-a ridicat, s-a uitat la mine câteva secunde, s-a intos peste cap făcând un un flick-flack foarte elegant și a plecat mai departe unduindu-se grațios. Mi-a plăcut atât de mult
JURNAL LONDONEZ (5) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354075_a_355404]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > CRIZA DE LOMBOSCIATICA Autor: Lucia Tudosa Fundureanu Publicat în: Ediția nr. 1187 din 01 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Să fac un pas? Nici pomeneala. Să mă aplec ? E un coșmar. Să mă îndoi? Ce îndrăzneala. Să mă ridic? E în zadar... De mă tratez cu infiltrații, Sau de ce nu, cu-acupuncturi, Mă-ndrumă-n pat la meditații, Rețete vechi și rugăciuni. Referință Bibliografica: CRIZA DE LOMBOSCIATICA / Lucia
CRIZĂ DE LOMBOSCIATICĂ de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354127_a_355456]
-
Ediția nr. 235 din 23 august 2011 Toate Articolele Autorului În umbra nopții te-am strigat să vii. O toamnă îmi plângea în necuvinte, Cu-n ceai de dor și lacrimă fierbinte Mi-am încălzit visările târzii... Deasupra cerul se-apleca de nori Prea plini de violetul melancolic. O lună plină se-mpletea bucolic În caierele furcii cu splendori... Simțeam că vii spre mine pe cărări Săpate de fantome-n dansul lor, Într-un satanic festival al lupilor Când trupul lor
NOAPTEA LUPULUI ŞI-A IELELOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354165_a_355494]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > PRAF DE STELE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 235 din 23 august 2011 Toate Articolele Autorului M-aș apleca spre tine să te-ating Când plânge-n mine-atâta dor nestins Pe-albastrul mării unde stele-au nins Dar lacrimile tale îmi resping Neînțelese întrebări din basme-albastre Cu ''pentru ce?'' și oare, pentru cine? Cenușăreasa s-a lipit de
PRAF DE STELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354163_a_355492]
-
era într-o zi împreună cu un prieten pe o stradă plină de bălti. La un moment dat Michelangelo spune: „Ai grijă, nu calcă acolo! În baltă aceea este un înger!", dar prietenul său nu vedea niciun înger. Michelangelo s-a aplecat și a scos din baltă o piatră. Era o bucată de marmură albă, plină de noroi, pe care Michelangelo a dus-o în atelierul lui, a spalat-o de murdărie și de noroi și din marmură aceea a sculptat un
HARUL MEU ITI ESTE DE AJUNS de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354172_a_355501]