3,263 matches
-
a părăsit viața publică și s-a retras În locuința sa de la țară, unde a mai trăit doar câteva luni. Între timp, s-a dovedit că Pompidou avusese dreptate să aștepte sfârșitul demonstrațiilor studențești. Când manifestațiile și grevele erau la apogeu, câțiva lideri ai studenților și o mână de politicieni de altfel experimentați (printre care fostul prim-ministru Pierre Mendès-France și viitorul președinte François Mitterrand) au declarat În pripă falimentul autorității: puterea era a nimănui. Declarații periculoase și iresponsabile: după cum nota
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
graniță, el se uita spre zări exotice și contempla imagini care pluteau liber, fără constrângerile enervante legate de informație sau familiaritate. Despre culturile străine apropiate șaizeciștii știau foarte puțin. Când Rudi Dutschke a făcut o vizită amicală la Praga, la apogeul mișcării reformiste din primăvara anului 1968, el i-a șocat pe studenții cehi afirmând că adevăratul inamic este democrația pluralistă. Pentru ei, ea era țelul. XIIItc "XIII" Sfârșitul idileitc "Sfârșitul idilei" Revoluția este actul unei enorme majorități a societății Împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Ivan Denisovici, În Novîi Mir, aceeași revistă care Îl refuzase pe Pasternak cu mai puțin de șase ani În urmă. Toleranța relativă din ultimii ani ai lui Hrușciov nu se aplica Însă criticilor directe adresate conducerii sovietice: nici măcar la apogeul „dezghețului”, opera ulterioară a lui Soljenițîn nu ar fi putut vedea lumina tiparului. Dar, În comparație cu perioada anterioară, Începutul anilor ’60 reprezenta o epocă de libertate scriitoricească și timide experimente culturale. Totul s-a schimbat Însă după lovitura de stat de la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ei slujbele În partid sau posturile universitare. Procurorii erau foarte atenți la numele și originea studenților și profesorilor care compăreau În fața tribunalului - lucru știut de la cazul Slánský și alte procese din anii ’50, dar o premieră În Polonia comunistă. La apogeul excitației antisemite, ziarele Îi identificau pe evrei după criterii extrase direct din Legile de la Nürnberg - deloc surprinzător, dacă ne gândim la fasciștii polonezi reciclați din aripa stalinistă a partidului aflat la putere. Evreii erau acum poftiți să părăsească țara. Mulți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
liderul comunist francez Maurice Thorez, prim-secretarul Antonín Novotný a așteptat mulți ani ca să afle exact din ce parte bate vântul, Înainte de a urma exemplul lui Hrușciov și a-l denunța pe dictatorul sovietic. Experiența cehă a terorii staliniste la apogeul său era atât de recentă și de brutală, Încât șefii partidului ezitau să admită și cea mai mică „eroare”, de teamă să nu provoace reacții ce ar fi făcut să pălească evenimentele din 1956 din Polonia și chiar Ungaria. Destalinizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe teritoriul cehoslovac, pentru orice eventualitate. Au avut loc câteva demonstrații studențești În apărarea reformelor, iar În orașele industriale din Boemia și Moravia a apărut, pentru scurt timp, o rețea de consilii muncitorești după modelul celor maghiare din 1956 (la apogeu, În ianuarie 1969, acestea pretindeau că reprezintă o șesime din forța de muncă a țării, deși În Slovacia erau foarte puține). A mai fost sinuciderea lui Jan Palach, un student de 20 de ani de la Universitatea Carol care și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
efect secundar al crizei petrolului. Dispărea Însăși venerabila economie industrială occidentală. Dovezile erau incontestabile, deși factorii de decizie au Încercat din greu ani de zile să le ignore implicațiile. Numărul minerilor scăzuse constant după ce producția de cărbune a ajuns la apogeu În Europa de Vest În anii ’50: marele bazin minier Sambre-Meuse din sudul Belgiei, care producea 20,5 de milioane tone de cărbune În 1955, În 1968 nu mai producea decât șase milioane de tone, iar zece ani mai târziu doar cantități
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la serviciu, doreau mai puțini - sau, cel puțin, voiau să aibă un cuvânt de spus. Cererile de acces la informația despre contracepție și la contraceptive datau din primii ani ai secolului XX, dar s-au accelerat la un deceniu după apogeul exploziei demografice. Association Maternité a apărut În Franța În 1956 pentru a cere drepturi contraceptive; patru ani mai târziu Îi succeda Mouvement Français pour le Planning Familial, schimbarea de nume indicând clar o evoluție a stării de spirit. Campania pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
adevărat de evenimentele din 1956 și cu atât mai puțin de cele din 1968. Inerent conservator, suspicios față de orice problemă sau persoană pe care nu o putea subordona și controla, partidul a pierdut cu fiecare nouă rundă de alegeri: de la apogeul postbelic de 28% În 1946 la 18,6% În 1977 și apoi, Într-o cădere vertiginoasă, la mai puțin de 10% la alegerile din anii ’80. Comuniștii italieni s-au descurcat mai bine. În timp ce organizația comuniștilor francezi era de la un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și tratați cu o brutalitate notorie În faimoasa Închisoare din insula Makronisos 1. Dar diviziunile politice din Grecia, deși păreau să corespundă În linii mari categoriilor Războiului Rece, au fost mereu dominate de probleme specific locale. În martie 1949, la apogeul conflictului dintre Stalin și Tito, un KKE aservit Moscovei a transmis la radio (din București) un apel pentru independența Macedoniei. Manevra, menită să-l destabilizeze pe Tito prin fragmentarea teritorială a Iugoslaviei, nu a avut efectul scontat. Sugerând că o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lupta În Africa - iar după 1967, stagiul minim obligatoriu era de patru ani. Până În 1973 și-au pierdut viața 11.000 de soldați: o rată a mortalității net superioară, ca procent din populația națională, celei Înregistrate de armata americană la apogeul războiului din Vietnam. Protejarea posesiunilor coloniale portugheze era costisitoare, sângeroasă și din ce În ce mai disperată - forțele armate o știau mai bine decât oricine. și nu era singurul lor motiv de frustrare. Vrând să-și consolideze puterea și să distragă atenția de la problemele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și al Partidului Comunist, care nu voiau să poarte vina pentru costurile sociale ale tranziției spre democrație. Dar fără pacte, aceste fracturi și consecințele lor sociale ar fi fost, cu siguranță, și mai severe. În alegerile din octombrie 1982, la apogeul dificultăților economice, Partidul Socialist a obținut majoritatea absolută În parlament, iar Felipe González a devenit prim-ministru, post În care avea să rămână timp de 14 ani. Democrații de centru ai lui Suárez - care prezidaseră ieșirea din era franchistă - au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mediul de afaceri - nu era pe placul venerabilei elite conducătoare a țării; la rândul ei, le Întorcea antipatia cu vîrf și Îndesat. Conservatorii mai bătrâni erau șocați de disprețul ei rece pentru tradiție sau experiență: când nebunia privatizării a atins apogeul, fostul prim-ministru Harold Macmillan a acuzat-o că vinde „argintăria familiei”. Predecesorul ei, Edward Heath, care descria cândva cu indignare mașinațiunile bine cunoscute ale unui afacerist britanic corupt drept „fața inacceptabilă a capitalismului”, o detesta pe Thatcher - care nici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
URSS construise o mașină militară care l-a Înfrânt pe Hitler, a ocupat jumătate din Europa și a ținut pasul cu Occidentul vreme de 40 de ani din punctul de vedere al Înzestrării cu armament - Însă prețul era teribil. La apogeul cursei Înarmărilor, 30-40% din bugetul sovieticilor (de patru-cinci ori mai mult decât În cazul Statelor Unite) era destinat cheltuielilor militare. Pentru mulți experți sovietici era deja evident că țara nu putea duce la infinit o asemenea povară. Scadența pentru generații Întregi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era un mister pentru nimeni. Impresionat de ce văzuse În Vest În timpul călătoriilor făcute În anii ’70, Gorbaciov a dorit de la bun Început să restructureze economia muribundă a Uniunii Sovietice și să elimine ineficiența și corupția din aparatul instituțional supradimensionat. După apogeul atins la sfârșitul anilor ’70, prețul mondial al petrolului (principalul produs de export al Uniunii Sovietice) a Început să scadă, iar datoria externă a țării a crescut continuu: de la 30,7 miliarde de dolari În 1986, ea a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Igor Ligaciov - și a fost ales președinte al Sovietului Suprem (adică șef de stat) În locul lui Andrei Gromîko, ultimul dinozaur. În interiorul partidului, Gorbaciov avea Încă de Înfruntat o puternică opoziție din partea vechii gărzi, Însă În țară popularitatea sa era la apogeu, ceea ce i-a permis să forțeze continuarea reformei - de altfel, nici nu avea de ales12. Alegerile din mai-iunie 1989 au constituit primul scrutin mai mult sau mai puțin liber În URSS din 1918 până la acea dată. Nu au fost alegeri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În primii ani de conflict În Iugoslavia, orice implicare directă a Comunității Europene sau a NATO. Iar britanicii le-au aplicat refugiaților iugoslavi un tratament rușinos: În noiembrie 1992, când fluxul de bosniaci disperați și fără adăpost a ajuns la apogeu, Londra a anunțat că ei nu pot intra În Marea Britanie fără viză. Perfidul Albion se Întrecea pe sine. De vreme ce În Sarajevo nu exista o ambasadă britanică ce ar fi putut elibera astfel de vize, familiile bosniace nu le puteau obține
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
inițiale de privatizare și preferând să-și păstreze puterea și influența prin vechile metode. Românii (și albanezii) În căutare de profit instantaneu au fost atrași În scheme piramidale care promiteau câștiguri uriașe pe termen scurt și fără nici un risc. La apogeul său, una dintre ele (escrocheria „Caritas”, care a funcționat din aprilie 1992 până În august 1994) a atras aproximativ patru milioane de participanți - aproximativ o cincime din populația României. Asemenea privatizării „legitime”, aceste scheme piramidale (frecvente și În Rusia) canalizau banii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
secolului XX; mai mult, afaceriștii scoțieni, patronii scoțieni și exilații scoțieni sunt cei care au descoperit, au populat și au administrat mare parte din imperiul Angliei. Scoția s-a mândrit dintotdeauna cu o identitate separată și distinctă: chiar și la apogeul centralizării În Marea Britanie, ea a menținut un sistem de Învățământ și judecătoresc propriu. Independența Scoției ar fi așadar o propunere perfect plauzibilă - mai ales Într-o Uniune Europeană În care ea n-ar fi nici pe departe statul-națiune cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1980. Spania, care a pierdut foarte repede avantajul comparativ derivat din faptul că avea o economie mai slabă decât alte țări din Europa Occidentală, a pierdut În primii 20 de ani de democrație 600.000 de locuri de muncă. La apogeul recesiunii de la mijlocul anilor ’90, 44% din tinerii sub 25 de ani erau șomeri. șomajul nu era un fenomen nou. și, având În vedere generoasa rețea de asistență socială din majoritatea țărilor UE, impactul economic al șomajului asupra indivizilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În vedere că (după cum arătau sondajele de opinie din 1995) un austriac din trei nutrea, alături de Haider, covingerea că „muncitorii cu viză temporară” și alți străini din Austria aveau prea multe avantaje și privilegii. Influența lui Haider a ajuns la apogeu la sfârșitul secolului XX, În urma alegerilor din octombrie 1999, când partidul său a primit sufragiile a 27% din electoratul austriac, Împingând Partidul Popular pe locul al treilea și ajungând la 290.000 de voturi distanță de socialiști, aflați pe primul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Începutul secolului XXI era faptul că aceste păreri deveneau locuri comune: ele migraseră de la extremele politice sau intelectuale În centrul vieții europene. Sentimente antiamericane atât de profunde și cuprinzătoare nu existaseră În Europa nici măcar În timpul războiului din Vietnam sau la apogeul mișcării pentru pace de la Începutul anilor ’80. Deși cei mai mulți credeau că relația transatlantică poate fi salvată, În 2004 trei europeni din cinci (și un procent mult mai mare În Spania, Slovacia și, surprinzător, Turcia) găseau că „nu este de dorit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
costisitoarele ajutoare sociale reduse sau privatizate, atunci numărul angajaților ar fi crescut, ușurând povara de pe umerii angajatorilor și plătitorilor de impozite. „Euroscleroza” putea fi vindecată. Ca diagnostic, acesta era și adevărat, și fals. Binefacerile statului asistențial, negociate și fixate la apogeul exploziei economice postbelice, deveniseră, neîndoielnic, o povară. Orice lucrător german care Își pierdea slujba primea timp de 32 de luni 60% din ultimul pachet salarial (67% dacă avea un copil). După care ajutorul lunar de șomaj scădea la 53% (respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vânzarea de rachete nucleare americane cu lansare submarină către 270; viața În perioada postbelică 213-214 Marea Narațiune 513, 517 Margolius, Rudolf 179, 190 Maritain, Jacques 210 Marshall, George C. 96, 118 Marx, Karl 199, 370; scrierile de Început 372 marxism; apogeul 371; eșecul 517; Europa de Est 393; redescoperirea 372; vezi și comunism masacre; masacrarea ustașilor 614-616; masacrul de la Srebrenica 618; Miloševiæ ordonă masacrarea albanezilor 620-622 masacrul de la Srebrenica 618 Masaryk, Jan 97, 137 Masaryk, Tomáš 136, 171, 569, 688 mass-media 710-711 Mastroianni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
în mod evident pictura Ceciliei Cuțescu-Storck. În cazul "precursorilor", nu avem propriu-zis o critică de întâmpinare, pentru că membrii "Tinerimii artistice", care își comunică în scris opiniile, cum este Ștefan Popescu, cât și criticii de generație, surprind niște artiști aflați la apogeul operei lor, deveniți deja figuri tutelare care impun artiștilor tineri. În același timp, discuția în jurul acestor figuri marcante ale artei europene, în directă relație cu simbolismul și decadentismul, face remarcată și existența unor critici nuanțați precum Maria Bengesco, Virgil Cioflec
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]