5,949 matches
-
urmă din sumarul ediției a doua a volumului Excelsior. Al.T. Stamatiad își onorează colegii mai tineri cu poemul „Templul iubirii“. Ion Minulescu publică în avanpremieră „Romanța unui rege asiatic“, iar Claudia Millian - două îndrăznețe poeme simboliste de un erotism aprins: „Ție, obsesia mea“ și „Filozofie banală“, ultimul cu metafore explicate între paranteze. În numărul 3, la rubrica de note, e prezentată „lucrarea despre cubism scrisă de Metzinger și Gleizes, doi dintre cei mai de seamă reprezentanți ai noului curent”, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca un adept al lui Mussolini”, Marinetti a ținut conferințe cu caracter „retrospectiv” și a făcut figură de... bărbat încă bine. Triumful Futurismului oficial, sărbătorit de instituțiile românești, i-a pus însă în umbră (vai!) pe premergătorii „contimporani”: „Tot Bucureștiul aprins s-a declarat deodată futurist, iar noi abia mai contam”. Mărturisind proximitatea „onorantă” cu Marinetti și laudele adresate lui Tzara, Costin dă o nouă dovadă de servilism: „Am fost bineînțeles tot timpul cu el. Într-o seară au fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Lenin (sic!) a luat conducerea politică, M. devenise poetul oficial al Sovietelor. Sinuciderea lui răpește Moscovei sovietice poetul reprezentativ al epocei”. Necrologul din unu e mai scurt și mai rudimentar decît cel din Contimporanul, însă mai afectiv și mai aprins militant: „A murit în Rusia Mayakowsky. Un nume care a răsvrătit lirica rusească prin 1915 cu dinamismul unui temperament în artă exploziv. Dintre futuriștii ruși a fost cel mai însemnat. Agitațiile lui ca orator, instigator și bard entuziasmau și spărgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe semne de acum: o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet - și mut ascult cum crește-n trupul tău sicriul, sicriul meu, cu fiecare clipă care trece, gorunule din margine de codru. MUGURII Un vânt de seară aprins săruta cerul de Apus și-i scoate ruji de sânge pe obraji. Trântit în iarba rup cu dinții gândind aiurea - mugurii unui vlăstar primăvăratic. Îmi zic: Din muguri amari înfloresc potire grele de nectar" și cald din temelii tresar de-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
m-ar deranja să fac nunta la iarnă. — SÎnt perfect de acord, zice Sally. Nunțile de primăvară sînt așa de fumate. Nunțile de iarnă pot fi minunate și foarte elegante. Focuri de bușteni, nuanțe Închise de roșu și violet, lumînări aprinse, mai adaugă ea și se pierde În reverie. — Înțeleg că intenționezi să apelezi la serviciile lui Sally, rîde Fran, știind că Sally excelează În calitatea sa de Organizator de Evenimente la Calden și că, anul ăsta, a pus deja la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu noaptea în cap. Nereușind să adorm la loc, m-am gândit că se cuvine să cunosc împrejurimile. Zorii mijeau pe cerul roșu, luminându-mi drumul spre sat. Un du-te-vino de lume prin perdeaua de fum des a vetrelor deja aprinse. M-am oprit la un adăpost unde un fierar și un pielar lucrau la lumina unui foc mare. M-au salutat respectuos, dar nu s-au oprit din treabă. Unul din ei tocmai termina de cusut o bucată de blană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dezolarea, într-o sală pe care n-o mai văzusem. Ferestrele erau ceva mai mari decât niște ochiuri de pivniță, iar perdelele de pe pereți erau pe alocuri zdrențuite. Ghemuit într-un mic tron de piatră, drapat în alb și roșu aprins, ne aștepta episcopul, un omuleț cu nasul mare, cu un cap îngust și lunguieț pe care mai dăinuiau câteva smocuri cărunte; avea pielea atât de albă și de subțire, că se putea vedea sângele cum se scurgea prin vine. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și haine Întinse la uscat În balcoane. Antonio Își dezlipi ochiul de pe vizorul videocamerei și o puse În husă, căci nu mai era nimic de văzut - În spatele obloanelor coborâte, de-acum dormeau toți. Și totuși, continua să fixeze cu ochi aprinși ferestrele apartamentului de la primul etaj, Întunecate de multă vreme, sperând să o mai vadă o dată - cum mergea să-i dea un ultim sărut lui Kevin sau plimbându-se neliniștită prin casă, incapabilă să adoarmă pentru că-l simțea aproape, jos În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În grija Mariei și a lui Isus. Un dulap din pal, plin de haine Împuțite de vreme, iar hainele Emmei, Încă În valize, căci În gaura aceea de casă nu este loc și pentru ea. În spatele jaluzelelor lumina e Încă aprinsă. Un fir subțire de speranță. Arată-te, arată-te la fereastră, dragostea mea. Din când În când, câte un suflet stins ieșea din scări de bloc, În care pâlpâiau tuburi cu neon, economice, și se târa până la stația de autobuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi perfect. Nu cer decât o altă șansă. Arată-te la fereastră, iubirea mea. Iar ea se arătă. Încăperea, În spatele ei, se cufundase În Întuneric, astfel Încât Antonio nu zări decât o umbră albă - o formă cu părul blond și punctulețul aprins al unei țigări ce-și elibera În noapte o firavă undă de fum. Emma nu purta prozaica pijama cu dungi, din vremea căsătoriei, ci o cămășuță lucioasă, provocatoare, probabil din atlas. Rămase la fereastră, cu coatele sprijinite pe pervaz. Expiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spumă și cu aparatul de ras În mână, cu pași moi, Sasha se Îndreptă spre ușă. Prin vizor zări un tip de vreo șaizeci de ani cu părul prins În coadă de cal, cu o vestă reflectorizantă de un roșu aprins și cu pielea Întunecată, poate un somalez - În orice caz, un african. Chiar dacă nu aștepta nici un pachet, Sasha deschise, mai mult din milă pentru acel om care putea să aibă vârsta tatălui său și trebuia Încă să mai bată orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
primit cu o tăcere definitivă și arzătoare, ca un scuipat. Din rândul suporterilor se ridică un ropot nesigur de aplauze. Chipul lui Elio - alb ca zăpada - se contopea cu imaginea munților Înzăpeziți. Unul dintre cei prezenți spuse pe un ton aprins că aici În cartier era nevoie de farmacii, de grădinițe, de străzi, de trasee pentru autobuze, de felinare, de antene - aici nu poți prinde nici măcar postul local, și poate nu Întâmplător - iar onorabilul vine să ne vorbească despre societatea naturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un comitet electoral. Dacă ieși viu dintr-un comitet, ești pregătit apoi pentru orice josnicie. — Cărui fapt Îi datorez dezonoarea prezenței tale aici? Zero Își atinse nasul precaut - nara Îl ardea de parcă ar fi avut Înfipt În ea un chiștoc aprins. Ezită, conștient că nu se mai prezentase În fața tatălui său de la Crăciun, și de atunci trecuseră mai bine de patru luni. Pe de altă parte, nici măcar nu se comportase prea bine la masa de Ajun, pe care Maja o organizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu-și imaginase că Antonio are pe altcineva, dar poate că simțind nevoia de a fi Însoțit Își luase o târfă. Îi păru că ar putea fi un progres Încurajator. Când Antonio se așeză la volan, aruncându-i o privire aprinsă, Emma Își dădu seama că fusta Îi dezvelea genunchii. Timp de douăzeci de ani Îi spusese mereu că genunchii săi erau o zonă foarte erogenă. — Du-mă În Piața Farnese, spuse. Generalul mă așteaptă pentru ora trei și jumătate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acoperă sânii abundenți - sfere strălucind de ulei sau de apă, Încât Îți pierzi mințile. Toată mana aceea cerească - nostalgie și eternă invitație -, de fiecare dată când Își deschide o bere, mușcă dintr-o roșie, despachetează mâncarea semicongelată. Isuse. Toate luminile aprinse acum, pentru a scoate la iveală decadența consumată a unei case care de mult timp a Încetat să mai fie o casă. Buonocore trăia Într-o dezordine disperată, indiferentă și murdară. Ziare vechi, aruncate peste tot, la Întâmplare, deschise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
întâlnire de dragoste, așa cum zăcea ea de multă vreme ascunsă în închipuirea lui Pampu. Știa ce urma să se întâmple în biserică și la început nici n-a fost atent. Apoi, pe măsură ce încăperea se umplea de flori și de sfeșnice aprinse, Zogru se lăsase prins de corul care slăvea numele lui Hristos. Se uita la crengile de liliac, la mărgăritarul domnesc și la răsura înfrunzită și se simțea cuprins de o un sentiment împăciuitor, de înfrățire cu toată lumea. În fața lui erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu bărbați și chiar jucase într-un film, în Olanda. - Un film porno, nu-i așa? - Avea și acțiune. Eu eram un șmecher, cu raglan de-ăla, lungu’, luat peste slipi și cu cizme. Intram într-un palat cu căndelăbri aprinse, unde stătea unu’, de era frate de-al meu, prietin bun cu mine, el stătea răsturnat pe-o canapea de-o culoare cam cu e ambalaju’ de la ciocolata aia cu vaca, de-mi place mie. O știi? Giulia dădea ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de pe bibliotecă, fâlfâindu-și alene aripioarele, pe lângă raftul lui Balzac. - Vasăzică aici stai! Bobo era stingerit de tavanul apăsător, de obiectele îngrămădite și de geamul deschis, dincolo de care se vedeau vecinii, stând la o masă pătrățoasă, în fața casei, sub becul aprins. Giulia și-a dat imediat seama și a strâns puțin fereastra, nu-i venea s-o închidă, pentru că atunci totul ar fi intrat sub stăpânirea mirosului de casă veche. Apoi s-au destins amândoi: ea avea o sticlă de Mulfatlar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Studiorile Buftea, făcea pagini web pentru o firmă de publicitate, iar când ajungea în Italia, muncea cot la cot cu părinții ei. Dar era ceva particular în felul ei de a se raporta la muncă: făcea totul cu o curiozitate aprinsă, construind ori jucându-se. În primele zile, Giulia îl dusese pe Zogru la Bookarest, iar acesta se lăsase în voia ei, pentru că nu voia s-o controleze ori să-i răpească ultimele săptămâni de viață. Nu se dusese pentru cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care treceau dintr-un sânge într-altul, de la Pampu spre Mănăstirea Snagov, printr-o mie de Ioniță și de Iscru, de-a lungul timpului și împreună cu el. Era legat în continuare de acest drum întortocheat și strălucitor ca un neon aprins și se simțea fericit că îl are, că îl stăpânește și că face parte din ființa lui. Și-atunci s-a luminat până-n adâncul creierului și-a înțeles subit că el este pulsul neștiut al lumii și fiorul morții. 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe-aici viața e... viață și... Hotărât lucru. Mai am de învățat. Pictor Departe, într-un loc târziu, două năluci pictau lumea în mii de nuanțe. Un desen ce le-nlănțuia fericite în armura culorilor. Cu mare talent, când mai aprins, când mai agale, își încercau forțele, naturale și supranaturale, pe o pânză numai bună de înfățișat măreția universului. Din neatenție, însă, ori din prea mare grabă de a-și vedea lucrarea împlinită, o mișcare greșită aruncă pânza în prăpastie. Ce
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
oglindea privirea Spre țelul vieții - nemurirea. Trecutul etern Se lasă noaptea, un negru abis. Întunericul cade, pătrundem în vis, Somnul etern ne-nvăluie în ceață, Un loc rătăcit în imperii de gheață. Stelele dau lumină, una câte una, Lumânări nestinse țin aprinsă luna, În obscur zăresc pietre funerare, Mister și farmec ritual, pe cărare. O umbră urcă rar treptele cetății, Se-aud și pașii apăsați ai nedreptății Celor căzuți demult aici în patimi, În războaie purtate, în sânge și lacrimi. Locul unde
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cunoșteam, că îl doream, că îl iubeam. Nu, nu, nu! mi-am spus furioasă. Pentru acel prefăcut: nici un sentiment! Însă, în timp ce alerg, iar vântul îmi sufla în față și-mi face ca firele de păr să danseze în lumina felinarului aprins, plâng. Lacrimi reci și pure se coboară ușor de pe obraz și ating pământul acoperit cu un strat subțire de zăpadă. „Din cauza vântului, sigur, da, sigur”, mi-am spus, încercând să cred într-adevăr în ceea ce spuneam. M-am oprit. Era
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Am să încerc să te ridic spre culmi și cu prețul nefericirii mele, să-ți dăruiesc toată fericirea din lume. Ceea ce simt, nici măcar nu poate fi exprimat în cuvinte. E ceva ce parcă îți arde în suflet ca un foc aprins. Acel foc arzând e iubirea. Poate e puțin ce îți spun acum, sau poate sunt cuvintele prea sărace. Dar, am să încerc să mă rezum la două cuvinte, care sper să-ți rămână în inimă ca o pecete: Te iubesc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un leu în cușcă, Lea suspina ca o vacă în durerile facerii, Zilpa stătea îmbufnată. Doar Bilha părea neatinsă de toată agitația, torcea și țesea, plivea în grădină și avea grijă de focul din cortul Adei, care acum stătea mereu aprins, pentru că oasele o dureau tot mai rău. Rahela petrecea cu Iacob atâta timp cât avea curaj, strecurându-se din grădină sau fugind de la războiul de țesut și ducându-se pe dealuri unde își întâlnea iubitul și erau singuri. Ada era prea bolnavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]