KorAP: Find »[drukola/base=apuca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...129 130 131 ...1055 >

26,366 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

ce, eu, unul, sunt foarte ocupat! Am o agendă plină de chestiuni importante. Care-și așteaptă rezolvarea!... Hai, lasă, ripostează el, de mâncat tot trebuie să mănânci și tu, ai putea să vii la masă o dată pe săptămână, fiindcă, până apuci tu să mănânci, oricum se face ora șase - păi, nu? La care, cine alta se pornește să turuie decât Sophie, care îl anunță că în copilăria ei familia îi spunea mereu fă asta și fă aia, și cât de nefericită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
fost alții la fel de geniali și sclipitori în întreaga istorie a copilăriei - mântuitori și perfecțiunea întruchipată, pe de-o parte, și niște căcăței bâlbâiți, nepricepuți, nesimțiți, neajutorați, egoiști și răi, niște mici ingrați, pe de altă parte! — Dar în Europa, unde...? apucă el să mai strige în momentul când taxiul demarează de lângă bordură. — Nu știu unde, strig eu după el, dând voios din mână în semn de rămas-bun. Am treizeci și trei de ani și, în sfârșit, m-am eliberat de maică-mea și de taică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
sunt prea bun, sunt moral de dau pe dinafară - exact ca tine! M-ai văzut vreodată încercând să fumez o țigară? Semăn cu Bette Davis. În ziua de azi, băieții și fetele nici n-ajung la vârsta bar-mițva-ului când se-apucă să sugă marijuana ca pe bomboanele de mentă, iar eu nici cu un Lucky Strike nu mă descurc. Da, mamă, iată cât de bun sunt eu. Nu știu să fumez, abia dacă pun în gură strop de băutură, nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
coardă din trupă. Oho, și ce mai viață ne așteaptă sub becul fără abajur (în timp ce la fereastra noastră clipește firma pe care scrie HOTEL). Îmi unge pula cu Drake’s Daredevil Cupcake (ciocolată umplută cu cremă albă) și apoi se apucă s-o mănânce fărâmă cu fărâmă. Îmi toarnă sirop de arțar dintr-o cutie de Log Cabin și pe urmă îl linge de pe coaiele-mi gingașe până când acestea redevin curate ca ale unui bebeluș. Replica ei favorită din întreaga proză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mine am agățat de pe stradă o curvă ordinară și am băgat-o în pat cu noi. Pare-se că mi-a trebuit oareșce timp să-mi dau drumul. Autobuzul, autobuzul, oare ce-o fi intervenit în autobuz de n-am apucat să trag un smac pe brațul șiksei adormite, nu știu. Crezi cumva că o doză de bun simț? O doză de decență? Să-mi fi venit mintea la cap, cum se zice? Ei bine, unde mi-or fi fost mințile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
celălalt, ne puteam împărtăși secretele și planurile fără ca fufa să priceapă ceva - iar ea și Maimuța puteau șușoti în italiană fără să știu eu ce-și spun și ce pun la cale... Lina a vorbit prima și Maimuța s-a apucat să traducă: — Zice că o ai babană. — Bag mâna-n foc că le zice asta la toți băieții. Pe urmă au încremenit pe loc în desuurile lor, cu privirile ațintite asupra mea - în așteptare. Dar și eu am rămas în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
la despărțire, n-avea în poșetă doar cincisprezece mii de lire de la mine, ci și o rezervă de-o lună din Enovid-ul Maimuței - tot eu i-l dădusem și ei. Ah, grozav mai știi să faci pe mântuitorul! s-a apucat să zbiere Maimuța după plecarea Linei. — Ce-ai vrea să facă, să rămână borțoasă o dată la două săptămâni? Ce rost ar avea? Da’ ce-mi pasă mie ce i se-ntâmplă ei! se rățoi Maimuța pe un ton de țărancă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de ciocolată și frișcă și răsar de cealaltă parte fără să se mânjească! Iisuse, ia te uită cu câtă candoare mănâncă dulciuri între mese! Ce fete! Plin de nesăbuință și impetuozitate, cer și eu o ceașcă de ciocolată și mă apuc să-mi distrug pofta de mâncare de la cină, pe care maică-mea (parcă-i o păpușă învârtită cu cheia, femeia asta!) o servește prompt la ora cinci jumate fix, când intră pe ușă taică-meu, „mort de foame“. Apoi mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
va trebui să-mi iau o slujbă după școală și în zilele de sâmbătă și dacă, în consecință, voi fi obligat să renunț la patinaj și la Parcul Irvington - să renunț la patinajul alături de șiksele mele înainte de-a fi apucat să schimb o vorbuliță cu ele. Mi-e frică să deschid gura, de teamă că n-o să fiu în stare să spun nimic - sau c-o să spun ce nu trebuie. „Portnoy, da, e un vechi nume franțuzesc, rezultat din deformarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ceva! Orice! „Ah, știu că e-n viață“, așa zicea Maimuța, cu trăsăturile ei delicate boțite de durere. „Știu. Vreau să zic, adică, cine a mai pomenit un mort căruia să-i funcționeze robotul telefonic.“ Și uite-așa, ba se apucă Maimuța de terapie (dacă de asta o fi vorba), ba se lasă - se apucă ori de câte ori îi zdrobește inima vreun nou căcănar, se lasă ori de câte ori la orizont apare următorul cavaler probabil. Eu eram, pentru ea, „un pas înainte“. Bine-nțeles că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
delicate boțite de durere. „Știu. Vreau să zic, adică, cine a mai pomenit un mort căruia să-i funcționeze robotul telefonic.“ Și uite-așa, ba se apucă Maimuța de terapie (dacă de asta o fi vorba), ba se lasă - se apucă ori de câte ori îi zdrobește inima vreun nou căcănar, se lasă ori de câte ori la orizont apare următorul cavaler probabil. Eu eram, pentru ea, „un pas înainte“. Bine-nțeles că Harpo n-a zis da, însă n-a zis nici nu când ea i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
gând, o să năvălească șvarțe-le meu din debara - și-o să-i scapere ochii, dinții și briciul! Și-n ziare o să apară știrea zilei: ADJ. ȘEF COM. CONDIȚII UMANE GĂSIT DECAPITAT ÎN AP. DANSATOAREI SEXY-CLUB! — Mă-ntreb de ce dracu’ m-oi fi apucat să te mint pe tine? — Nu știu la ce te referi, așa că nu-ți pot răspunde la întrebare. — Vreau să zic că nu ei m-au pus să mănânc banana. Prietenii mei nu m-au pus să mănânc nici o banană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
despre care credeam că s-ar putea să fie chiar evreică, dacă nu cumva avea ceva sânge de chinezoaică. Între timp Peggy Ann O’Brien și-a făcut ultimul opt și se îndreaptă agale spre debarcader, iar eu n-am apucat încă să fac nimic nici cu ea, nici cu celelalte, nimic, cât a fost iarna de lungă, iar acum luna martie bate la ușă - deasupra parcului se va înălța stegulețul roșu, care interzice patinajul și ne vom afla iarăși în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
celelalte, nimic, cât a fost iarna de lungă, iar acum luna martie bate la ușă - deasupra parcului se va înălța stegulețul roșu, care interzice patinajul și ne vom afla iarăși în plin sezon poliomielitic. Poate că nici n-o să mai apuc iarna următoare, și-atunci, ce mai aștept? „Acum ori niciodată!“ Așa că - în clipa când ea a dispărut deja din câmpul meu vizual - mă năpustesc nebunește pe urmele ei. „Scuză-mă“, o să-i spun eu, „ai avea ceva împotrivă să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
bucătărie? Nu-i din plastic, zic eu izbucnind în hohote de plâns. E chiar a mea. M-am umplut de sifilis, de la o italiancă de op’șpe ani din Hillside și-acum nu, nu, nu mai am p-p-p-penis! — Puțulica, se-apucă să zbiere maică-mea, pe care i-o gâdilam eu ca să facă pișulică! — N-O ATINGEȚI, NU MIȘCĂ NIMENI! strigă tata, căci mama pare gata să se prăvălească pe podea, asemenea unei văduve în mormântul răposatului ei soț. Chemați Societatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
răposatului ei soț. Chemați Societatea de Caritate... — Ca pentru un câine turbat? întreabă ea plângând. — Sophie, ce altceva vrei să faci? Să-l păstrezi undeva într-un sertar? Să-l arăți copiilor lui? Nici n-o să aibă copii! Ea se apucă să urle de jale, e un animal îndurerat, pe când taică-meu... dar scena devine brusc cețoasă, căci în câteva clipe mă trezesc c-am orbit, iar peste un ceas creierul meu ajunge să aibă consistența grișului cu lapte. Deasupra chiuvetei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Este (acum știu) o moralitate ai cărei protagoniști sunt Prejudecata și Toleranța și este scrisă în ceea ce numesc eu „proză poetică“. Tragem pe dreapta la un birt de pe marginea drumului, în Dover, New Jersey, exact în clipa când Toleranța se apucă să-i apere pe negrotei pentru felul cum miros. Sunetul propriei mele retorici umaniste, milostive, latinizate, aliterative, umflată până la irecognoscibil de Thesaurus-ul Roget (primit cadou de la soră-mea, de ziua mea) - plus acești zori de ziuă și faptul că asist

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
viață bătrânul latino-american rufos și mare ’oț. — Și-atunci, ăă, cum te descurci cu zambilicile? — Am aventuri, Arn, și mi-o mai și iau la labă. Am zbârcit-o, îmi zic instantaneu în sinea mea. Am zbârcit-o! Dacă se apucă să dea pe goarnă la Daily News? ADJ. ȘEF CONDIȚII UMANE O FREACĂ, Duce și o viață de păcat, afirmă un fost coleg de școală. Titlurile din ziare. Iarăși titlurile astea, care dezvăluie unei lumi șocate și dezaprobatoare secretele mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
consistența scaunelor - cum aș putea ascunde faptul că mi-am pierdut vederea? — Cioc, cioc, cioc, eu sunt, mamă - acest câine cumsecade m-a ajutat să ajung acasă cu bastonul. — Un câine? În casa mea? Dă-l afară imediat, până nu apucă să spurce totul! Jack, a intrat un câine în casă și abia am spălat pe jos în bucătărie! — Dar, mamă, el va să rămână aici, trebuie să rămână - e un câine special dresat. Am orbit. — Aoleu, Dumnezeule! Jack, strigă ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
știu decât să facă tărăboi cu gemetele lor - sau cum e? Cum termină? Ce se-ntâmplă? Trebuie să aflu cum e până nu-mi ies din minți! CEA MAI FRECVENTĂ FORMĂ DE DEGRADARE DIN VIAȚA EROTICĂ Cred că n-am apucat să-ți vorbesc despre efectul disproporționat pe care îl avea asupra echilibrului meu psihic scrisul de mână al Maimuței. Ce caligrafie neformată, ziceai că-i scrisul unui copil de opt ani - aproape că mă scotea din minți! Nu tu majuscule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
probleme de sex, iar apoi, în după-amiaza aceea, pe un drum de țară, undeva în munții din centrul Vermont-ului, mi-a zis: — Ah, Alex, trage pe dreapta în clipa asta - vreau să-mi termini în gură! După care s-a apucat să mi-o sugă în mașina cu capota coborâtă. Ce-ncerc eu să-ți comunic? Aha, doar că începeam să simțim ceva. Să simțim că simțim! Și asta fără nici o diminuare a apetitului sexual. Știu o poezie, am bâiguit eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
n-a avut bunul simț să confirme primirea scrisorii. Tăcere. Și între timp încercăm să ne dăm seama ce naiba caută doi oameni atât de diferiți împreună - și, pe deasupra, în Vermont. Apoi mă întreabă: — OK, ce-i ăla Agamemnon? Așa că mă apuc să-i explic, atât cât mă pricep, cum e cu Zeus, Agamemnon, Clitemnestra, Elena, Paris, Troia... Mă simt nașpa de tot - și un impostor. Știu că jumătate din ce-i spun e greșit. Ea însă e minunată. — OK - acuma spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
însușească tabla înmulțirii, dar în nici un caz un copil prost - nu, ci o fetiță isteață foc! Câtuși de puțin tembelă! Fata asta zău că e cu totul deosebită! Chiar dacă am pescuit-o pe stradă! Când termin, știi ce face? Mă apucă de mână, îmi duce degetele între picioarele ei. Unde Leanța tot nu poartă chiloți. — Pune mâna. Mi-a făcut păsărica fleașcă. — Scumpete mică! Ai înțeles poezia! — Socot că da! strigă Scarlet O’Hara. Și-apoi: Iu-huu! Am înțeles o poezie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
grămadă. Fiindcă îmi place ca toată lumea să știe că sunt și eu a cuiva. Atâta am învățat și eu din cei cincizeci de mii de dolari pe care i-am dat psihiatrului ăluia. Vreau să spun că ori de câte ori o să mă apuc de vreo treabă, o să simt nevoia să te sun - să-ți zic că te iubesc. Am fost coerentă? — Sigur că da. — Că, de fapt, așa și vreau să fiu: tare coerentă. Ah, Păsuleț, te-ador. În clipa asta, în orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
femeie cu care se presupune că ești cuplat - o persoană de douăzeci și nouă de ani - și i-ai privit mișcarea buzelor în timp ce ea caută în programul cinematografelor un film la care să mergeți împreună? Știu ce rulează înainte de a apuca ea să-mi spună, citindu-i de pe buze! Și cărțile pe care i le dau, de ce le cară peste tot în poșetă - ca să le citească, oare? Aș! Ca să-l epateze pe vreun fotograf poponar, ca să-i epateze pe trecătorii de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]