3,921 matches
-
străbat fâșia de apă peste care se vede orașul malaiezian Johor Bahru. Construită în partea de sud a orașului-stat Singapore, pe o clădire cu trei etaje, are o serie de magazine, baruri și o mică junglă cu flori, apă și arbuști. În urma acestei roți se află London Eye de 135 m înălțime, dată în folosință în 1999. Caruselul Berlin Wheel de 175 m, a fost dat în folosință, din cauza unor probleme interne, după Singapore Fly. Mai mare ca Singapore Flyer și
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
Pyrus communis), cornul (Cornus mas), păducelul (Crataegus monogyna), alunul (Corylus avellana) ș.a. b) Silvostepa reprezintă formațiunea vegetală cea mai răspândită în bazinul Lohan. Este alcătuită din pâlcuri de pădure constituite din tei, stejar, gorun, stejar pufos, alături de care se dezvoltă arbuști ca: glădiș (Acer tataricum), păducel, măceș (Rosa canina) și vegetație ierboasă, formată din specii xerofile: bărboasa (Andropegon ischaemum), sadină (Chrysopogon gryllus), coada șoricelului (Achillaea nelrechi și Achillaea panonica), sânziană (Galium verum), pelin (Artemisia absintium), peliniță (Artemisia austriaca) ș.a. 2. Vegetația
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
chiar și imaginea României în lume. Dezvoltarea turismului în această zonă va trebui făcută însă, prin reglementări stricte, doar în limitele capacității de suport ecologic. Știați că... Hasmacul este o formațiune vegetală, cu caracteristici subtropicale, alcătuită din plopi, ulmi, stejari, arbuști și plante agățătoare precum vița sălbatică, iedera, carpenul și o liană (Periploca graeca)? Tisa (Taxus baccata) este un conifer deosebit de rar și foarte căutat pentru lemnul său tare și frumos colorat? Cunoscut și ca „arborele de fier” al Carpaților, tisa
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
de metal. Le ceruse la cei de la Comunicații să transmită un apel public: martorii Împușcăturilor de la Griffith Park erau rugați să vină să identifice trăgătorii. Locațiile din rapoarte erau hașurate: numai pante abrupte și pline de tufișuri. Oamenii săpară, smulseră arbuști din rădăcini și baleiară zona cu niște chestii care făceau tic-tic-tic. Găsiră monede, cutii goale de conserve, un revolver de calibrul 32. Orele veniră și se duseră. Soarele Începu să-i bată direct În creștet. Ed munci din greu, trăgînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
la cărțile poștale ilustrate aflate pe birou. Vilmei Îi dărui una de format ceva mai mare și mai deosebită decît celelalte; cele pe care le luase Julius, În schimb, aveau un aer cam dulceag, cu mult alb, mult azur, cu arbuști și pajiști cu miei, cu motive bucolice, pastorale. Nu i-a mai poftit a doua oară să ia bomboane de ciocolată, probabil ca să nu cadă În păcatul lăcomiei și vizita părea că nu se mai termină, cînd deodată maica se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cum lumina se aprindea și se stingea. Cerculeț roșu, nici un cerculeț roșu... Chiar avea un mesaj. În timp ce apăsa butonul „play“, un gând oribil o izbi. Dacă ăsta este un mesaj de la Cormac, să îmi spună că aduce o încărcătură de arbuști miercuri, urlu. Dar mesajul nu era nici de la grădinarul misterios, nici de la Marcus Valentine. Era de la tatăl lui Ashling. Oh, Dumnezeule, ce s-o fi întâmplat? Vocea lui era precedată de o tăcere amestecată cu foșnete, pârâieli statice și respirații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Casa de vară a lui Lebedev era mică, dar confortabilă și chiar frumoasă. O parte a ei, destinată închirierii, era împopoțonată în mod deosebit. Pe terasa destul de spațioasă, la intrarea dinspre stradă, erau plasați câțiva copăcei: portocali amari, lămâi și arbuști de iasomie, în putini mari din lemn, vopsite în verde, care, după cum socotea Lebedev, alcătuiau priveliștea cea mai seducătoare. Câțiva dintre acești copăcei îi căpătase împreună cu casa, dar sedus de efectul pe care-l aveau pe terasă, se hotărâse, datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
verde, care, după cum socotea Lebedev, alcătuiau priveliștea cea mai seducătoare. Câțiva dintre acești copăcei îi căpătase împreună cu casa, dar sedus de efectul pe care-l aveau pe terasă, se hotărâse, datorită unei întâmplări, să mai cumpere la o licitație niște arbuști în hârdaie, pentru a-și completa setul. După ce copăceii au fost, în sfârșit, aduși și amplasați la locul lor, Lebedev cobora în fugă, de câteva ori pe zi, scările terasei, ieșea în stradă și de acolo își admira proprietatea, mărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe când cele ale membrilor familiei imperiale se răspândesc până departe, iar pentru un stat, ca și pentru corpul omenesc, boala cea mai gravă este aceea pornită de la cap. Ajuns în dreptul obloanelor, se oprește. Fulcinius are impresia că stă și admiră arbuștii și florile din grădină. În realitate, nu vede nimic. Se concentrează cu ochii închiși asupra lui Tiberius Nero. O altă problemă. Nu reprezintă nici pe departe solu ția ideală, deși e în puterea vârstei și călit în războaie. Oamenii nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scatojiu la față a devenit vâ năt. De unde se află, i se pare că în piscină sunt pictate trestii și o mulțime de pești ce înoată într-un râu. Augustus s-a calmat. O apucă pe una dintre aleile cu arbuști. Ocolește o jardinieră plină cu flori. Un miros suav, deși un pic apă sător, ajunge până la Trio. Se grăbește să se țină după îm părat, păstrând totuși o distanță respectuoasă. — Vitruvius, arhitectul meu, recomandă ca în grădini să fie semănate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
jos, urmînd linia albită a bordurii. Ori de cîte ori se apropia o mașină sau un camion, răreau pașii, se lipeau de gardurile aparent fragile, care fuseseră puse acolo pentru a separa trotuarul de moloz, și simțeau sub tălpi pămîntul, arbuștii și piatra sfărîmată. Vorbeau pe șoptite. Îmi amintesc cum m-am plimbat pe-aici În ziua de An Nou a lui 1941, spuse Julia. Drumul era aproape de netrecut, chiar și la pas. Venisem să mă uit la bisericile avariate. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
altul cînd lucrurile se vor liniști. Veți fi În continuare o familie. — Iar tu ești mult prea drăguță, la naiba, obiectează Emma. Ești Înspăimîntată de perspectiva că ea o să te urască dacă Îi spui că, de fapt, tu nu vrei arbuști ornamentali de jur Împrejurul sălii de bal. — Exact! Ai auzit și tu de arbuști? — Aha. E ridicol. A sărit calul de-a binelea. Tipic pentru maică-mea. Asta nu e deloc nunta pe care mi-o doresc. Tu ai putea să discuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Iar tu ești mult prea drăguță, la naiba, obiectează Emma. Ești Înspăimîntată de perspectiva că ea o să te urască dacă Îi spui că, de fapt, tu nu vrei arbuști ornamentali de jur Împrejurul sălii de bal. — Exact! Ai auzit și tu de arbuști? — Aha. E ridicol. A sărit calul de-a binelea. Tipic pentru maică-mea. Asta nu e deloc nunta pe care mi-o doresc. Tu ai putea să discuți puțin cu ea? o implor. Am și așa destule certuri cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mele nu e mai mare decît al altora și, una peste alta, nu ne merge chiar atît de rău. Ai fi putut să nimerești mult mai prost, crede-mă. Cu toate astea, trebuie să găsim o cale să scăpăm de arbuștii ornamentali. — Te rog, nu-mi aduce aminte, gem. — Ai putea să-ți prelungești pauza de prînz? Mor să arunc o privire la articolele din cașmir de la Brora. Și-am pornit-o să colindăm În sus și-n jos pe Marylebone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
unde și cum dispăruse. Fusese în afara câmpului ei vizual doar pentru câteva zeci de secunde, timp în care ea făcuse ocolul. Singurul stradă pe care ar fi putut merge era o fundătură care se termina cu câteva tufișuri și doi-trei arbuști. Dincolo de aceasta vegetație, se putea zări Harlem River Drive și o porțiune de noroi alunecos care ducea direct în râu. Deci a reușit să scape... Și eu m-am ales în urma acestei urmăriri cu reparații de 500 de dolari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
plăcea să o țină deschisă îl ispitiseră. Simțind că cerul este senin, semn că toată ziua va fi frumoasă, a hotărât să meargă mult mai departe, într-un părculeț în care simțea miros de iarbă bine întreținută, de frunze de arbuști și copaci decorativi. Era liniște și, tot acolo, putea asculta în voie dialogul plăcut al păsărelelor ce nu se speriau de el. Uneori cumpăra un covrig ori o pâinică și le dădea firimituri. Le simțea cât de fericite sunt și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
De la scările cu trepte de marmură și bazinul de înot de dincolo de gardul de beton înalt de doi metri și până la mobilier, covoare, lampadare, bibliotecă ticsită cu cărți de colecție legate elegant, tablouri în rame sclipitoare, lambriuri și candelabre, până la arbuști și flori uriașe cu origini tropicale, totul, păreau a fi de pe altă lume. Iuliana era așa de uluită, că se împiedica la aproape fiecare doi pași până să-și revină cât de puțin. În uriașa cameră de oaspeți era gălăgie
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ENCARTA Luiza VASILIU Ghid de fapte bune Cea mai veche faptă bună de care-mi aduc aminte s-a întâmplat prin primară, când o bătrână m-a rugat s-o ajut să-și curețe boule de neige-ul din curte (un arbust cu flori mari, albe, ca bulgării de zăpadă). Nu mai știu de ce trebuia curățat, dar important e că m-am oprit din drum și că am ajutat și eu cum am putut. De atunci, viața mea de om care face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
pe cale de a deveni "specialistă" în farmacia naturală la care nu mă gândisem în timpul celor trei ani de facultate care m-au ajutat totuși în nobila îndeletnicire pe care am profesat-o în detenție. De cum au apărut primii muguri de arbuști și frunze de urzici, n-am prididit să ne ameliorăm meniurile noastre sărace și să mulțumim Celui de Sus că prima iarnă grea petrecută în Siberia, trecuse. Prima plantație de varză a însemnat din nou muncă din zori până în noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sau de intimitate. În prima jumătate a secolul XX, era considerat băutura săracului, dar mai târziu conotația s-a pierdut și ceaiul mate Îl beau În marile orașe toate clasele sociale. Frunzele de mate, mici, lanceolate și coriacee, aparțin unui arbust acvifoliaceu (Ilex paraguayensis) Înrudit cu ilica românească, originar din America de Sud (În special Argentina, Brazilia și Paraguay, unde se și cultivă), Înalt de 4-5 m, cu fructe albicioase care se prezintă ca sunt niște mici bace. Menéndez Pelayo, Marcelino. Erudit spaniol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un frumos cartier de locuințe din Buenos Aires. Palomita. „Porumbiță“; guler detașabil, foarte scrobit și cu vârfurile Îndoite În afară. Pampa. Echivalentul stepelor eurasiene, o formațiune vegetală caracteristică zonelor de câmpie din America de Sud, În care predomină gramineele și lipsesc aproape total arbuștii și copacii. Papaya. Fructul, de culoare portocalie și de mărimea unui pepene mic, cu un singur sâmbure În centru, al arborelui tropical papayo, Înalt de aproape 8 m. Are miezul galben, cărnos și dulce. Atât arborele, cât și fructul produc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pietruită strada am văzut licărind limbile șerpuitoare ale unui foc verde care urca prin pământul îmbibat de ploi. Iarba creștea cu o putere uimitoare, ca un incendiu care se pregătea să cuprindă porțile, gardurile, casele, totul. Și nu numai iarba. Arbuștii, copacii, întreaga vegetație părea cuprinsă de un fel de delir, de o demență feroce. Flori carnivore apăruseră prin curți, dar și fluturi și șobolani care fugeau de ele. Numai furnicile nu scăpau; erau prinse și devorate. Copacii vuiau acum ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ele. Numai furnicile nu scăpau; erau prinse și devorate. Copacii vuiau acum ca o mare, frunzișurile lor deveniseră imense, formau valuri și umpleau întreg orașul de o muzică amenințătoare și, totodată, funebră. Iarba devora sub ochii mei pietrele. Trunchiul unui arbust care crescuse lipit și, pe alocuri, chiar înfășurat ca o frânghie groasă de un gard metalic începuse să îndoaie și să roadă fierul. Am vrut să mă apropii, să privesc mai bine și am descoperit cu groază că nu mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și vreo trei bananieri, din care unul a și început să-și etaleze ro- dul, cum se poate vedea și în imaginea de față. Mai trebuie să fac o precizare: întreaga casă este decorată cu tot felul de flori și arbuști de interior. Pe unul din acești arbuști eu l-am botezat Valdera- ma, după numele unui fost cunoscut fot- balist columbian. Cum se poate observa și în prima fotografie, la ferestrele cu bal- conașe tronează mușcatele. Casa despre care scriu
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
a și început să-și etaleze ro- dul, cum se poate vedea și în imaginea de față. Mai trebuie să fac o precizare: întreaga casă este decorată cu tot felul de flori și arbuști de interior. Pe unul din acești arbuști eu l-am botezat Valdera- ma, după numele unui fost cunoscut fot- balist columbian. Cum se poate observa și în prima fotografie, la ferestrele cu bal- conașe tronează mușcatele. Casa despre care scriu e una deschisă. Adică gata oricând să
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]