6,861 matches
-
în 1942 în revista „Transilvania”, iar în 1943 tradus în „Rassegna culturale della Romania”). Sinteza din 1945 cercetează fenomenul luminist în tot spațiul cultural românesc, însă, date fiindu-i anvergura, caracterul omogen și forța de impact la nivel național, Școala Ardeleană ocupă și aici poziția centrală. Mișcării i se recunoaște meritul unei schimbări de axă în plan național: „Activitatea Renașterii transilvane contribuie în chip esențial la eliberarea poporului român de complexul spiritual sud-est european”. Fenomenul transilvan e urmărit și în prelungirile
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
nou-vechi, pozitiv-negativ, oameni noi-oameni vechi), primele romane ale lui P., Străinul (1955) și Setea (1958; Premiul de Stat), se disting, în producția industrioasă a timpului, prin însușiri autentic literare, precum expresivitatea descripțiilor, pregnanța unor situații, portretizarea caracterizantă, suculența graiului țărănesc ardelean și, în general, a vorbirii personajelor. Axat pe evoluția lui Andrei Sabin, vădit alter ego al autorului, elev eliminat din liceu pentru că, într-o teză, și-a exprimat protestul împotriva războiului hitlerist, caracter dârz, inteligență tăioasă, romanul nu rămâne o
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
-se pe două planuri (viața și opera) și speculând interferențele dintre acestea. Construită pe o bază documentară solidă, lucrarea corectează o serie de erori biografice, reconstituie atmosfera ideologică a perioadei iluministe și oferă un portret coerent și plauzibil al cărturarului ardelean. P. nu se rezumă la factologia seacă, întrucât, pe lângă abordarea sursologică și stilistică a textelor lui Petru Maior, întreprinde o analiză complexă a gândirii autorului, relevând conexiunile invizibile dintre feluritele compartimente ale operei. Totodată, interpretarea vizează desprinderea cărturarului din contextul
PROTASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289044_a_290373]
-
numeroase alte periodice. În 1958 îi apare primul volum, Fuga, urmat, an de an, de noi culegeri de proză scurtă și mai ales de multe romane și piese de teatru, precum și de eseuri și poezii. Situată în linia prozei realist-critice ardelene, integrată conjunctural „realismului socialist”, nuvelistica juvenilă a lui P. posedă însă, de la început, trăsături ce o particularizează. Realismul aspru, rebrenian, încorporează, prin crearea atmosferei, un lirism mai intens și mai subtil decât în scrierile lui Ioan Slavici și Ion Agârbiceanu
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
romane ale ciclului sunt mai puțin dense. Cu Iepurele șchiop, întâiul volum din ciclul Viața și opera lui Tiron B., literatura lui P. înscrie cele mai spectaculoase performanțe. Epicul se alcătuiește din narațiuni independente, „capitole-nuvele”, atribuite lui Tiron B., ziarist ardelean de aceeași vârstă cu secolul. Construite fiecare altfel, rememorativ, dialogic și în multe alte chipuri, utilizând cele mai diferite tehnici, de la aceea a povestirii la cele instituite de Noul Roman și de literatura absurdului, narațiunile amalgamează elemente din toate tipurile
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
Făgărașului, a făcut parte din comisia pentru stabilirea unei ortografii unitare românești în Ardeal. Publică în „Telegraful român” (1860) un articol unde propune înființarea unei societăți („pentru cunoașterea literaturii române și pentru cultura poporului român”), care să organizeze viața culturală ardeleană. Propunerile sale constituie punctul de plecare al Astrei. A alcătuit, nu totdeauna cu rigoarea necesară, studii de istorie, între care se disting lucrările Date istorice privitorie la familiele nobile române (I-II, 1892-1895) și Fragmente istorice despre boierii din Țara
PUSCARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289070_a_290399]
-
, Aron (27.XI.1818, Cuciulata, j. Brașov - 24.I.1866, Cernăuți), filolog și istoric literar. Provenind dintr-o familie de țărani ardeleni din părțile Făgărașului, P. a urmat școala primară la Odorhei, de unde în 1836 trece la liceul din Blaj. Aici are ca profesori, printre alții, pe George Barițiu și Simion Bărnuțiu, care l-au îndrumat spre studiul filosofiei. Timp de doi
PUMNUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]
-
bursă de studii din partea Episcopiei din Blaj, urmează cursuri de teologie și filosofie la Colegiul „Sf. Barbara” din Viena. Acum se conturează formația sa intelectuală, P. orientându-se hotărâtor înspre filosofia raționalistă a Luminilor, devenită, ca și pentru ceilalți cărturari ardeleni, temeiul unui program de „luminare” a românilor din Transilvania în vederea consolidării culturii naționale. Idealurile sale iluministe și patriotice sunt enunțate și în programul societății studențești „Românimea cea tânără”, pe care o fondează în cadrul colegiului. Cu o bună pregătire filosofică (citise
PUMNUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]
-
pedagog ale lui P., ca și atașamentul și afecțiunea cu care era înconjurat. Ca profesor, publicist, autor de manuale, prin activitatea sa fără preget pentru promovarea culturii românești i s-a creat un nimb de „apostol al românismului”, în jurul cărturarului ardelean formându-se o adevărată mișcare culturală națională. În spiritul acestei mișcări și în cultul reputatului dascăl s-a format și Mihai Eminescu, în anii de școală la Cernăuți. Poetul a și locuit o vreme în casa profesorului său, citind neobosit
PUMNUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]
-
pe D. Bolintineanu, în proză se simte mai în largul lui. Ca și alți colaboratori ai „Familiei”, preferă subiectele istorice și legendare, dându-le o interpretare apăsat moralizatoare. Melodramatice și schematizate sunt și câteva nuvele cu personaje din lumea „intelighenței” ardelene. Doar în proza care se oprește asupra vieții țărănești, autorul, eliberat de clișee fals cărturărești, câștigă în adecvare și știe să nareze simplu, sprinten și armonios. De la un timp, aici poate fi pusă în discuție și influența lui Ioan Slavici
RANTA-BUTICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289134_a_290463]
-
despre Goga (1905), Neamul românesc din Bucovina, Neamul românesc din Basarabia, Despre discuții (1906). Sporadic, cronica literară este susținută de Sever C. Dan (De ce-i O. Goga poetul nostru), Petru Suciu (St. O. Iosif, Credințe), Elie Dăianu (Scrisori și inscripții ardelene și maramureșene de N. Iorga), D. Tomescu (Apus de soare de B. Delavrancea) etc. Pe parcursul mai multor numere sunt prezentate pe larg serbările culturale de la Sibiu și fragmentele intitulate Din predicile lui Petru Maior. Pizma celor răi asupra celor buni
RAVASUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289150_a_290479]
-
de filologie, care reflectă preocupările și ideile conducătorului revistei și ale principalilor săi colaboratori apropiați: fratele său, istoricul Nicolae Densușianu, și fiul său, Ovid Densusianu. Aron Densușianu publică articole ample despre cronicari și despre primele texte religioase, despre cărturarii Școlii Ardelene și despre poemele lui I. Budai-Deleanu. Tot el continuă aici violențele atacuri la adresa poeziei lui Mihai Eminescu (Literatura bolnavă, 1894), începute în Istoria limbei și literaturei române (1885). Prin articolele lui Ovid Densusianu revista își manifestă interesul pentru problemele generale
REVISTA CRITICA-LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289198_a_290527]
-
Organ național-bisericesc săptămânal”, revenind apoi la Cluj între 1945 și 1950. În prima perioadă are ca redactori pe Sebastian Stanca, apoi pe I. Mateiu, iar a doua perioadă director este P.N. Vasiu. Pe lângă știri și informații legate de situația preoțimii ardelene, revista este preocupată să aducă în fața cititorilor momente din istoria vieții religioase a românilor din Transilvania, să evoce personalități istorice, mari figuri ale culturii, crâmpeie de viață religioasă sau monahală și să promoveze literatura cu puternică încărcătură creștină. Se publică
RENASTEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289173_a_290502]
-
traducător. A absolvit liceul la Brașov, urmând apoi studii filologice la Cluj. După absolvire (1881) va fi funcționar la Săcărâmb, județul Hunedoara, apoi director general fiscal la Baia Mare. Colaborează la publicații budapestane și din Transilvania, este membru al Societății Literare Ardelene. Deși a publicat mai multe volume de poezie, posteritatea îl reține ca realizator al primului volum de traduceri în limba maghiară din versurile lui George Coșbuc - Költemények (1905). Culegerea a avut un deosebit succes în epocă datorită, în primul rând
REUNIUNEA LITERARA DIN REGIUNEA CERNAUŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289177_a_290506]
-
Europa”, „Gând românesc”, „Symposion”. Totuși, se simte mai atașat sufletește de prietenii săi de la Mediaș, care promovează în paginile revistei „Lanuri” o poezie de o sensibilitate incontestabil modernă, ce se înscrie în procesul de resurecție pe care îl cunoaște lirica ardeleană. Presentimentul apropiatei morți îl determină, probabil, să își alcătuiască prima plachetă. Prin 1938 unele ziare anunță ca iminentă apariția volumului Ev pur în editura revistei „Lanuri”. Evenimentul se produce însă abia în 1939, cu puțin înaintea trecerii poetului în neființă
MOLDOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288230_a_289559]
-
ape”. Cartea poetului Ion Moldoveanu plecat dintre noi, „Țara nouă”, 1939, 2; George Popa, Poetul Ion Moldoveanu și destinul său linosian, Sibiu, 1942: Perpessicius, George Popa, „Poetul Ion Moldoveanu și destinul său linosian”, „Acțiunea”, 1943, 821; Ion Apostol Popescu, Literatura ardeleană nouă, București, 1944, 49-55; George Sbârcea, Un poet uitat: Ion Moldoveanu, ST, 1968, 6; V. Fanache, Întâlniri 168-180, Antonescu, Scriitori, 64-71; Dicț. scriit. rom., III, 274. T.T.
MOLDOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288230_a_289559]
-
mirarea, sentimentul dezrădăcinării. Viziunile sunt dominant retrospective, configurând, în notații abrupte, o atmosferă de legendă și hieratism. Spațiul montan al Țării de Sus, pădurea, fantasmele medievale, copilăria circumscriu un filon autohton prezent și în scrisul altor poeți tineri (bucovineni și ardeleni) din anii ’30. M. cultivă ipostaza unui dezrădăcinat răzvrătit, peregrin anonim „între două lumi”, între „orașul desfigurat de cimitire multe” și „altarul unei mici biserici”, căutând „calea către Olimp”. Târzii, celelalte două culegeri de poeme, Iarba stelelor (1968) și Momentele
MOROSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288255_a_289584]
-
românilor. După mai bine de șaizeci de ani de la moartea sa osemintele i-au fost aduse în țară și reînhumate în capela cimitirului din Lugoj. M. a fost un susținător înfocat al culturii și limbii naționale, în tradiția cărturarilor Școlii Ardelene. Încă în timpul studiilor a publicat o lucrare polemică în limba germană (1830), în care discuta pe larg, ca și prietenul său Damaschin T. Bojincă și împotriva aceluiași adversar, sârbul Sava Tököli, originea și caracterul romanic al limbii române și necesitatea
MURGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288319_a_289648]
-
Cu jumătate de veac înaintea lui B.P. Hasdeu vorbește despre circulația cuvintelor, despre cuvintele de „necesitate” care alcătuiesc „esența” unei limbi. În lecțiile sale de filosofie și logică M. se dovedește un spirit raționalist, „luminat”, situat în descendența ideologiei Școlii Ardelene, care găsește în filosofie un temei pentru ideile sale privitoare la cultura națională. Aceste lecții sunt importante și pentru formarea terminologiei filosofice românești. SCRIERI: Scrieri, îngr. și introd. I.D. Suciu, București, 1969; Curs de filosofie, îngr. și introd. V. Târcovnicu
MURGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288319_a_289648]
-
imaginile ceremonios-convenționale, limbajul latinizant apar și la M. Repere bibliografice: A.A. M.[Aurel A. Mureșianu], Iacob Mureșianu, Brașov, 1913; Iuliu Moisil, Figuri grănițerești năsăudene, [Bistrița], 1937, 211-234; Cărturari brașoveni, 155-156; George Em. Marica, Studii de istoria și sociologia culturii române ardelene din secolul al XIX-lea, I-II, Cluj-Napoca, 1977-1978, passim; Dicț. lit. 1900, 597-598; Tanco, Dicț. lit. Bistrița, 240-242. G.D.
MURESIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288313_a_289642]
-
înclinație spre aventură și boemă, atras și de poezie, și de gazetărie, având la un moment dat chiar veleități politice, a schimbat numeroase profesiuni. Ajutor de clovn și cântăreț în turnee balcanice, dar și la Paris, notar într-un sat ardelean, subprefect în câteva rânduri, profesor la Conservatorul din Brașov etc., după primul război mondial și-a potolit neastâmpărul, găsindu-și de lucru în redacțiile unor periodice precum „Cronicarul”, „Legea nouă”, „Hiena”, „Ora”, „Epoca”, „România nouă”, „Țara noastră”, „Funcționarul” și, în
MUNTEANU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
se înapoiază nu peste multă vreme, instalându-se la Brașov. Colaborează la publicațiile de acolo, făcând parte din comitetul de redacție al „Gazetei Transilvaniei” (1860-1861), unde semnează „cronica străină”. Prin articole și documente, ca și prin scrieri pledează cauza românilor ardeleni, apărând totodată (cum făcuse și în ziarul „Bucovina”) mișcarea de la 1848. După înființarea Gimnaziului Român Greco-Ortodox din Brașov, lucrează aici, pe parcursul a două decenii, ca profesor, din 1853 devenind director al instituției. Câteva versuri originale publică în „Telegraful român”. În
MUNTEANU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]
-
răscoalei iobagilor, VR, 1952, 4; Monica Lazar, „Războiul iobagilor”, TR, 1957,15; Mircea Braga, Note despre romanul de aventuri, TR, 1960, 3; Magda Ursache, „Microromanul doamnei Stastok”, CRC, 1974, 23; Tudorel Urian, Istorie și adevăr, O, 1984,43; Petru M. Ardelean, Horea, un destin literar, O, 1985, 4; Dicț. scriit. rom., III, 342-343; Negrici, Lit. rom., 162. M.Dr.
MUSAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288322_a_289651]
-
unui român, și mai ales la 1848, prin poezia Un răsunet. Cunoscută îndeosebi sub titlul Deșteaptă-te, române și devenită repede imn popular, „această Marsilieză română a distrus restul poeziei lui Mureșanu, ce însemna totuși un pas în progresul poeziei ardelene profetice” (G. Călinescu). Poetul se închipuie un tribun care vorbește în numele neamului oprimat, invocând vitejia străbună și vestind profetic, în cadențe ample, momentul decisiv al „deșteptării”. Imaginea bardului exponent al unui întreg popor, atitudinea gravă, tonul sumbru și răspicat, cu
MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
un tribun care vorbește în numele neamului oprimat, invocând vitejia străbună și vestind profetic, în cadențe ample, momentul decisiv al „deșteptării”. Imaginea bardului exponent al unui întreg popor, atitudinea gravă, tonul sumbru și răspicat, cu rezonanțe biblice, inaugurate acum în poezia ardeleană, se vor regăsi, amplificate, la G. Coșbuc, la Octavian Goga și mai târziu la Aron Cotruș și Mihai Beniuc. Unele accente din poezia socială a lui Mihai Eminescu au fost, cu siguranță, inspirate de M., devenit și „personaj” (sub chipul
MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]