17,527 matches
-
ziua de mâine, madam Ioanide dădea impresia a nu avea nici o noțiune de felul cum se câștigă existența. Toată preocuparea ei era de a stabili "ce-i trebuie", încolo cerea bani lui Ioanide. Intemperanțele doamnei Ioanide îl silise adesea pe arhitect să accepte comenzi neplăcute, ba chiar să solicite avansuri. - Ei, și acum ce-i de făcut? se-ntreba tare arhitectul defață cu soția sa. - Să-mi dai bani, Ioanide! răspunse aceasta cu cea maimare amabilitate și persuasiune. - N-am, zise
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ei era de a stabili "ce-i trebuie", încolo cerea bani lui Ioanide. Intemperanțele doamnei Ioanide îl silise adesea pe arhitect să accepte comenzi neplăcute, ba chiar să solicite avansuri. - Ei, și acum ce-i de făcut? se-ntreba tare arhitectul defață cu soția sa. - Să-mi dai bani, Ioanide! răspunse aceasta cu cea maimare amabilitate și persuasiune. - N-am, zise Ioanide, și în același timp trăgând un sertar, scotoci pe sub hârtii și scoțând un pachet de bancnote dădu o parte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
apoi își puse în cap o șapcă de lucrător. Era îmbrăcat în haine de doc cafeniu, vestonul fiind prevăzut cu patru mari buzunare exterioare, prevăzute cu nasturi și clape, în loc de cămașă având un tricou de bumbac vărgat. Părea un mecanic. Arhitectul și constructorul aveau să meargă de dimineață la cimitirul Bellu, spre a pune la punct mausoleul lui Hagienuș. Contrar așteptărilor, în ce privește executarea însăși, orientalistul convenise a angaja lucrarea. Ioanide îi făcuse niște combinații avantajoase, deplasând lucrători de la alte șantiere, reducîndu-i
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Butoiescule, e ceva care nu-ți convine în planulmeu? Botticelli se retractă cu putere, inhibi toată ilaritatea sa difuză, reală sau numai curat musculară, asigură pe Ioanide că monumentul are să iasă foarte frumos. Mai mult nu putu scoate de la el arhitectul. Când ajunseră cu camionul la cimitir, Ioanide sări în sus de ciudă. - Ce-i cu statuia, cine a pus-o de-a-ndărătelea? Pe fața lui Botticelli se produse iar o revoluție musculară, mai puțin perceptibilă. - Eu! zise el. - Pentru ce, omule
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înțelesese. - Cum întoarcem acum asta, unde este macaraua? În fine, Butoiescu plecă cu camionul în căutarea macaralei și a doi oameni, iar Ioanide până atunci dădu explicații celor doi zidari, le arătă cum să așeze cărămida. Bazamentul era făcut. Asudat, arhitectul își scoase haina și și-o împături pe un mormânt, șapca și-o atârnă de grilajul unui altuia, și-n cele din urmă, spre a supraveghea mai comod mișcările zidarilor și mai ales formula mortarului, se așeză jos pe o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
numai despre iubire, fără a depăși marginile stricte ale decenței. Acum, pentru întîia oară, Ioanide află un lucru pe care nu-l știa, și anume că Butoiescu nu era căsătorit legal, trăind într-o uniune liberă. - Parcă ai copii! observă arhitectul cu un ușor accent demustrare. Copiilor avea să le facă o situație juridică, după cum îl va sfătui avocatul. Nuntă nu putea să facă. - De ce, omule? se miră Ioanide. După oarecare codire, dispus și de vin, Botticelli mărturisi că a cunoscut
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
feminină care scruta adâncimile străzii ezitând a lua o hotărâre. Cu cât se apropia, Ioanide se încredința că umbra era Pica. Atunci când fu lângă ea, o prinse de braț. - Ce faci tu aici? Fata scoase un țipăt și întoarse spre arhitect ochii de un albastru ireal. - Pe cine pândești tu, de ce nu mergi acasă? insistăIoanide, însă afectuos. - Mi-e frică, nu pot! se cutremură Pica. - De cine ți-e frică? Pica își dădu seama, calmîndu-se, că făcuse o imprudență și se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
imprudență și se rectifică: - M-ai speriat tu! - Haide acasă, o invită Ioanide mai dulce și totdeodatămai hotărât, întinzîndu-i brațul. Fata se codi, mai aruncă ochii furtiv în direcția străzii, în cele din urmă își vîrî brațul subțire pe după brațul arhitectului. - Vom face, spuse Ioanide, o apariție senzațională, eu la braț cu tine. De când visez să mă plimb de braț cu fiica mea, domnișoara Pica Ioanide. Cred că mă prezint foarte bine și nu te fac de rușine. Cu mâna dreaptă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Vom face, spuse Ioanide, o apariție senzațională, eu la braț cu tine. De când visez să mă plimb de braț cu fiica mea, domnișoara Pica Ioanide. Cred că mă prezint foarte bine și nu te fac de rușine. Cu mâna dreaptă arhitectul voi să-și îndrepte pălăria, dar dădu de șapcă. Atunci și-aduse aminte că era în costum de lucrător și admise în parte spaima Pichii. - E adevărat, râse el, sunt în tricou și cu șapca de apaș.Cu toate astea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și cu șapca de apaș.Cu toate astea, cred că spiritele fine vor remarca distincția mea nativă. G. Călinescu Ioanide luă masa cu toți ai familiei. Soția sa era surprinsă, Tudorel privea pieziș. Doamna Ioanide nu îndrăznise să vestească pe arhitect că până în seara aceea Pica nu venise acasă. Frica de scandal o paralizase și optimismul ei îi interzicea să creadă că Pica e capabilă de ceva rău. Nici Ioanide nu le destăinui chipul cum găsise pe fată și lăsă pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
E admirabil! Ești plin de gust. Domnule, ești un marebărbat, tot ce faci dumneata este eminent. Și fiindcă Ioanide îi spusese în glumă "bună ziua" ca să pareze elogiile, Gaittany îi împărtăși confidențial cu altă nuanță de entuziasm: - Ești cel mai mare arhitect romîn! - De unde ai mașina asta? se interesă Ioanide cu ochii pegeam. - Am să-ți spun, zise Gaittany așezîndu-se voluptuos peun fotoliu și scoțîndu-și mănușa de pe mâna stângă. Am fost numit conservatorul unui muzeu retrospectiv, o donație, ți-am mai vorbit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Revoluției franceze, nevoind nici să confirme, nici să nege, ca să nu întărească ideea că-l cunoaște pe Gavrilcea, și scoțîndu-și ceasul din buzunar forță lucrurile: - E târziu și trebuie să plec. Să-ți spun pentru ce am venit!Neavînd încotro, arhitectul îi făcu semn să vorbească. - Casa în care e instalat muzeul are nevoie de reparații învederea expozițiilor, fără a se strica stilul original. O simplificație. Ne-am gândit cu toții la dumneata. Numai dumneata ești indicat pentru un lucru așa delicat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a nu mai fi actual, punând mâna pâlnie la gură, zise: - Un caraghioz!Și râzând din toată inima, ieși pe ușă. Ioanide îl văzu de pe geam întinzîndu-se cu deliciu pe spate în automobil și consultîndu-și nelipsita agendă. Ca întotdeauna vara, arhitectul era prezent în București din cauza lucrărilor, și acum, după ce izbutise a trimite pe Pica împreună cu Elvira, mânca adesea la Hergot și Erminia, dormind chiar noaptea în mansarda casei lor. Culmea, Conțescu, perfect înviorat, îi da ghes să-i ridice casa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spre a sta de vorbă cu el. Acum Doru pretexta a fi foarte ocupat cu prepararea examenelor de toamnă, rămăsese acasă, dar lipsea cât mai mult de la domiciliu. Această incoerență familială displăcea din ce în ce G. Călinescu mai mult arhitectului și era decis ca într-un timp dat să puie ordine în căsnicia lui. Ioanide avea acest caracter, că, deși solitar în propria lui casă și foarte instabil, transporta spiritul casnic și în escapade, și oriunde se refugia mai mult
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
când era vorba de trecutul său sentimental, pe această Erminie, care-i deștepta numai vag imaginea de altădată, sufletul său era întors spre trecut, simbolizat într-o fotografie a Erminiei din acea epocă, aflată în odaia de la mansardă. Numai rațional, arhitectul admitea că femeia din fața sa este aceeași de acum peste două decenii și se purta în consecință. Erminia, dimpotrivă, vedea în Ioanide o ființă invariabilă, pe care o venera în actualitatea ei, neputîndu-și în nici un fel închipui omul tânăr altfel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și se purta în consecință. Erminia, dimpotrivă, vedea în Ioanide o ființă invariabilă, pe care o venera în actualitatea ei, neputîndu-și în nici un fel închipui omul tânăr altfel decât cel de acum. Ba chiar dimpotrivă, la vederea imaginilor retrospective ale arhitectului, râdea, toate părîndu-i-se neserioase față de aceea impunătoare din prezent. "Tu ești prozaică și eu sunt idealist", făcea Ioanide teorii psihologice către Erminia, gîndindu-se la această distanță a viziunii, dar Erminia se scandaliza la ideea de a fi "prozaică", protesta, ea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nelimitată, considerând capacitatea lui, era "om". Ceilalți (excluzînd pe neinteresanți) erau dobitoci, și în categoria asta intrau mai toți oamenii cu care avea de-a face Ioanide, întrucît expresia nu indica disprețul total, ci numai constatarea unei imperfecții. În-tr-un cuvânt, arhitectul pretindea să judece oamenii după un canon, având totdeauna în față ideea unei umanități desăvârșite, și se supăra pe aceia care acceptau lumea așa cum este. Prin urmare, Ioanide râse cu poftă când Erminia emise bune păreri despre Gonzalv, declarîndu-l "om
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide nu se lăsă până nu descifră titlul de pe cotor: Stevenson, Travels with a Donkey (Călătorii cu un măgar). Fata era distinsă. Ioanide făcu semn cu cotul lui Tudorel, cu un gest ștrengăresc, arătîndu-i-o. Însă Tudorel rămase insensibil, distrat, și arhitectul avu chiar impresia unei ușoare ironii în ochi, care voia parcă să spună: Tata e un afemeiat, se ține de lucruri neserioase!" La o stație, o ceată întreagă de doamne și domnișoare salută plecarea unor călători care se suiră în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
suiră în tren. Ioanide iar făcu cu cotul lui Tudorel, căci văzuse vreo două foarte drăguțe. Fusese observat cum stimulează pe Doru, și fetele, care înțeleseseră interesul lui Ioanide, măgulite în fond, râseră cordial. Cu toate astea, Tudorel fu incoruptibil. Arhitectul concepu o foarte proastă idee despre fiul său, deoarece el credea că instinctul sexual comandă toate faptele bărbatului și că un om apatic e și steril. Toate monumentele memorabile, afirma el, s-au ridicat în onoarea femeii. Văzând frigiditatea lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bucure de răcoarea din zori. În sat, Ioanide se plimbă împreună cu pietrarul prin părțile lui mai notabile și în cele din urmă se abătu și pe la biserică. Acolo era slujbă. După ce dădu un ocol locașului pe afară, găsindu-l interesant, arhitectul își scoase șapca și pătrunse înăuntru. Doru și câțiva tineri țărani, toți cu cizme, ședeau îngenuncheați foarte spectaculos, nu departe de stranele ctitorilor, priviți de femei mai ales cu un interes acut. Preotul, foarte tânăr, cu barbă redusă la un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ideea că e scandalos să fie astfel suspectat. Își aduse aminte de probabilii agenți de pe strada lui și încreți fruntea. Era un "ce" la mijloc, care trebuia neapărat dezlegat. Doru părea a fi un personaj luat la ochi de autorități. Arhitectul vîrî capul pe ușa cortului lui Tudorel, cu gândul de a-l mai chestiona discret; acesta, care avea o hârtie în mână, se sperie de neașteptata ivire a tatălui său și rupse hârtia în bucățele mici, pe care le băgă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Îl provocă Ioanide, cu ochii fix la o bucățică de hârtie, scăpată atenției lui Doru și care ca un fluture coborî încet spre sol, până ce se opri la marginea foii de cort. Mai ieși și tu la aer puțin, propuse arhitectul spre a scoate pe Doru din cort. Bietul Ioanide Acesta ieși. Afară, Ioanide reflectă puțin, apoi zise: - Fă-mi și tu un serviciu, mergi colo pe margineapîrîiașului și caută-mi câteva pietre late, lustruite, să le pun deasupra planului, să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să dezlege rebusuri, încercă să puna metodă și căută o serie de cuvinte pentru fiecare inițială. În cele din urmă, avu o lumină: "T.I." putea să însemne "Tudorel Ioanide". Așadar, nota ar fi sunat: "Tudorel Ioanide, Externe". De aci încolo arhitectul nu mai pricepea nimic și o anume interpretare o înlătura din capul locului ca ridicolă. Așeză hârtiuța cu grijă în portofoliu și se sculă. Când, punând la punct lucrurile, Ioanide se sui în trăsură împreună cu Doru, pe podul satului din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Hagienuș Regele Lear. De acum înainte nimeni nu-i mai zise altfel. Despre plecarea Sultanei Ioanide află de la Saferian, cu oarecare satisfacție de a vedea rezolvată de la sine o problemă spinoasă, însă acasă, pe masă, găsi o scrisoare de la ea. Arhitectul ezită de a o deschide, cum făcea nu rareori când voia să-și prezerve spiritul de preocupări supărătoare. După două zile se hotărî s-o citească. "Dragul meu - zicea Sultana fără alte ocoluri, cu o scriere cam lăbărțată, totuși nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
poate trăi în Australia sau printre afrikanerii din țara foștilor buri tot așa de bine ca în Olanda sau în Portugalia. N-avea simțul relațiilor invizibile. "Ce te leagă pe tine de Romînia?" Propoziția asta uimi pe Ioanide. Mai târziu arhitectul primi o altă scrisoare, din Cairo, înlăuntrul căreia găsi o adresă bătută la mașină, în englezește, din partea unei G. Călinescu societăți. Sultana îl lămurea că în privința condițiilor materiale totul era în regulă, depindea numai de el să se hotărască. Angajamente
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]