3,326 matches
-
au început să-și facă simțită prezența odată cu disputa paradigmelor. În același timp, această nouă denumire poate fi văzută și ca o încercare de a detrona vechea ortodoxie epistemologică a celor trei ideologii. Matricea are cel puțin două avantaje: ea ascute critica teoretică și ilustrează apropieri teoretice, în bună măsură imperceptibile din perspectiva disputei paradigmelor. Utilizarea argumentelor metateoretice în dezbaterea teoretică poate fi cel mai bine ilustrată de critica făcută de Kratochwil și Ruggie (1986) abordărilor axate pe regimuri. Această critică
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
blestemate Vezi templul pacinaților Ce scot la morți arterele Ce cade în ruine. Și hîrcele uscate. Aci se fierb și oasele În vase aurite, Aci s-adun frumoasele Când nu mai sunt dorite. Iar liliecii nopților Ce au aicea locul - Ascunși în hârca morților - Umblau să stingă focul. O flacără misterică Dă palidă lumină; Iar stâlpii în biserică Păreau că se înclină. O babă ce oroarele Uscaseră în lume Tot răscolea vulvoarele, Șoptind încet un nume. Intriga poemului e bizară și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
În cea pădure veche, grozavă, infernală, Cărarea-i încîlcită și umbra e mortală, Și arbori, stânci, prăpăstii și oricare făptură Iau forme uriașe prin negura cea sură, Aspecturi fioroase de pajuri, de balauri, De zmei culcați pe dâmburi, de șerpi ascunși în găuri, De toate-acele fiare povestice, de pradă, Ce luna giulgiuiește cu alba ei zăpadă. Copacii întind brațe lungi, amenințătoare, Nălțând pe toată culmea cîte-o spânzurătoare; Și stâncile, fantasme pleșuve, mute, oarbe, Deschid largi negre peșteri menite de a soarbe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fundamentalele aspecte ale naturii, cu o deosebită religie în fața marilor forțe vegetale: Cântau ierburile sure ca liane, a netrăire, În amurgul mort de flăcări și prăpăstii de lumini, Iar pădurile din creste șuierau când de pieire Spre stihiile vrăjmașe șerpilor ascunși în spini. Ștefan Popescu (acesta nu din Ardeal, însă publicând acolo) se întreabă cu simplitate asupra cauzei finale și ridică un fel de Laus creaturarum: Încerc bucuria pomilor care nu citesc și nu se plimbă; a apei care nu vorbește
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
furat mere din grădina copilăriei?) sau de visele vinovate (Mai adevărat ca adevărul). Încercând să nu piardă pariul cu cititorul, C. revine în 1996 cu romanul Iadul meschin, „polemic, parodic și erotic” (Romul Munteanu), și, la numai un an, cu Ascuțit ca tandrețea, care, ca și cel anterior, poate fi socotit un „manual de educație sentimentală” din perspectiva mentalității spiritului contemporan. Este și autoarea unui remarcabil eseu, de fapt un „portret de romancier”, dedicat Hortensiei Papadat-Bengescu (1976), unde pornește de la premisa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
Îl Întrecuse clar. Obosit și nervos, bărbatul l-a Întrebat pe Lincoln cum făcuse. I-a mai zis: „De fiecare dată când mă uitam la tine, tu făceai pauză”. Lincoln a zâmbit și i-a răspuns: „Făceam pauză ca să-mi ascut toporul”. Transformarea eșecului În victorie 1. Luați-vă un angajament pe viață care să aibă ca obiectiv Învățarea. La 80 de ani, mottoul lui Michelangelo era „Ancora Imparo”, adică „Încă mai am de Învățat” În latină. În ciuda statutului său de
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de adversitate: adverso tempore, v. 24), pentru indulgența sa față de supliciile și de "cruzimea" împotriva vinovaților. "Fie ca dușmanii noștri să vadă pe pielea lor cât ești de violent în luptă și să simtă sulițele limbii tale; aceste sulițe sunt ascuțite de tine cu o finețe pe care ceilalți nu ar bănui-o la tine. Dar, dacă vezi că cineva suferă de pe urma unei soarte potrivnice, sufletul tău devine mai înduioșat decât al oricărei femei. Eu am simțit acest lucru, atunci când cea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nevoie de libertate, pentru că ea știe să dea speranță și să înflăcăreze impulsul rivalității reciproce și a ambiției pentru primul loc. Mai mult, grație onorurilor publice care sunt puse la bătaie în democrații, superioritatea spirituală a oratorilor, prin antrenament, se ascute întotdeauna și se cizelează și, împreună cu chestiunile despre care tratează, firesc strălucește liberă. Noi însă, oamenii de azi (adăuga), parcă am fi fost crescuți la școala unei sclavii cât de cât legitime, aproape înfășați în regulile și în structurile acesteia
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cu dimensiuni mult mai reduse. Relieful este convex în toate sensurile. Conturul feței ocluzale se înscrie într-un paralelogram cu diametrul maxim situat între cuspidul mezio-vestibular și disto-palatinal. Unghiurile mezio-palatinal și disto-vestibular sunt obtuze, iar cele mezio-vestibular și disto-palatinal sunt ascuțite. Marginea vestibulară a feței ocluzale este convexă, bilobată și corespunde crestelor sagitale de smalț ale cuspizilor vestibulari. Marginea palatinală este de asemenea bilobată, dar cu partea mezială de două ori mai mare decât cea distală. Marginea vestibulară față de cea palatinală
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
expresie mai direct lirică (Reverie): „De zgomot departe, În vesela vale, A cării verdeață ades am călcat, În liniștea nopței, privirile tale Se-nalț, se ațintă pe cer luminat.” Apar, numaidecît, elementele pastoralei: clopotul turmelor, greierul ce cîntă, tainici „geniuri” ascunși prin flori, iarba, pădurea stufoasă, cărările pierdute și, bineînțeles, cerul, Într-o figurație mai inspirată. Grigore Alexandrescu, care ridică rareori ochii de pe mizeriile lumii comune, privește cerul și gîndește (filozofie elementară) la legătura dintre individ și prototipul ideal, fixat undeva
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În cea pădure veche, grozavă infernală, Cărarea-i Încîlcită și umbra e mortală, Și arbori, stînci, prăpăstii și oricare făptură Iau forme uriașe prin negura cea sură, Aspecturi fioroase de pajuri, de balauri, De zmei culcați pe dîmburi, de șerpi ascunși În găuri, De toate-acele feare povestice, de pradă, Ce luna giulgiuiește cu alba ei zăpadă, Copacii Întind brațe, amenințătoare, Nălțînd pe toată culmea cîte-o spînzurătoare Și stîncile, fantasme pleșuve, mute, oarbe Deschid largi, negre peșteri menite de a soarbe În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
simț particular pentru cutremur: porcii, pisicile, câinii, măgarii și găinile sunt foarte agitate înainte de un cutremur mai mare. în Martinica, în anul 1902, cu multe săptămâni înainte de exploziune, câinii lătrau într-una și se ascundeau de frică; șerpii, care stau ascunși cu miile împrejurul vulcanului, și-au părăsit culcușurile, iar păsările șiau încetat ciripitul și au fugit în păduri. Exploratorul englez Milne spunea că în Japonia sunt unii oameni care au presentimentul cutremurelor în cel mai înalt grad.” Informații referitoare la
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
le „îmbrace” pe cele dintâi, fără nici o urmă de crispare, cu o ușurință ce ține de har, de talent, în fraze precise, limpezi, cursive, „rotunde”. Stilul, deși „sec”, place, are un farmec al său, specific, ce ține probabil de modul „ascuțit” al rostirii, de proprietatea termenilor, de adecvarea netrudnică a expresiei. VALERIU CRISTEA SCRIERI: Liviu Rebreanu, București, 1967; Structuri literare, București, 1973; Gogol sau Fantasticul banalității, București, 1974; ed. (Avec Gogol), tr. Odile Serre, Lausanne, 1992; Critica - formă de viață, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
mai omenești sentimente. (Ă). Remarcabil este felul În care autorul arată cum pentru Râduia, Jura și pentru membrii organizației de partid, lupta Împotriva bandei de chiaburi pune În față, În mod direct, necesitatea adâncirii conștiinței lor partinice, arătând cum evenimentele ascut simțul de clasă al țăranului muncitor, cum Îi structurează o personalitate de luptător. Cu un mare simț al gradației, scriitorul zugrăvește prăpastia care se cască din ce În ce mai adâncă Între țăranii muncitori și chiaburime. Masa țăranilor muncitori apare Însă oarecum sporadic În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Sovietică, tema omului nou și-a Îmbogățit aspectele pe măsură ce acțiunea de construire a socialismului progresa. Imediat după 23 August 1944, omul nou nu apărea În literatura noastră drept un element bine diferențiat față de omul vechi. Pe măsură ce antagonismele de clasă se ascut, pe măsură ce clasa muncitoare se afirmă ca forță conducătoare, omul nou - comunistul, constructorul noii lumi - se delimitează mai categoric. (Ă). Într-o bună parte a perioadei actuale a poeziei noastre, poeții erau atrași de elementele de suprafață. (Ă). Din pricina aceasta, poemele
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
urmărit « Principiile comuniste - spunea Kalinin - În accepțiunea cea mai simplă a cuvântului sunt principiile omului de cultură superioară, cinstit, Înaintată». (Ă). Pentru scriitori, cuvintele lui Kalinin Înseamnă un ajutor de preț, În condițiile de azi când În țara noastră se ascute lupta de clasă și când În lumea Întreagă ia o amploare nemaiîntâlnită lupta organizată pentru pace. (Ă). Ceea ce este important, ne indică Gorki « Problema subiectelor cărților pentru copii este desigur problema educației sociale a copiilor» (Ă). Scriitorii noștri au un
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Faptul că În Drum fără pulbere subiectul se Încheagă În jurul lui Mateica, Dona și Pangrati, face ca tema romanului să alunece și mai mult În afara atenției noastre, În timp ce adevărații eroi ai socialismului - muncitorii Înaintați și conducătorii lor comuniști - ne sunt ascunși de figura șubrezită de șovăieli a inginerului Pangrati. Într-adevăr, cine este eroul principal al volumului Drum fără pulbere? Cititorul va răspunde fără ezitare: inginerul Pangrati! (Ă). De aceea trecerea lui Pangrati de pe pozițiile burgheziei pe cele ale clasei muncitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
au activat pe raza orașului până la sfârșitul lunii februarie a anului următor, atunci când, grație raziilor întreprinse de angajații Poliției Bacău, „hoții au fost, în sfârșit, descoperiți și arestați”. Portretizările huliganilor, surprind un anumit tip de resemnare în fața acestei situații: „(...) apași ascunși de lumina zilei în bârloagele mahalalelor, începând a porni după pradă de îndată ce înserează și izbutind adesea, prin îndeletnicirea lor mizerabilă, să aducă actul la sfârșit favorabil, jefuind și sădind întristarea în sufletele celor năpăstuiți”. Paleta obiectelor ce suscitau atenția hoților
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
1 Dinaintea lor, pe direcții oblice și formînd grupuri de cîte cinci, erau săpate găuri adînci de 3 picioare (0,9m), care se îngustau în partea de jos. În acestea erau înfipți pari lustruiți de grosimea unei coapse care fuseseră ascuțiți în partea de sus și întăriți în foc; ei ieșeau din pămînt numai de patru degete; în afară de aceasta, pentru a le asigura o fixare solidă se umplea fundul găurilor pînă la o înălțime de un picior (0,28m) cu pămînt
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în fața focului din cămin, lîngă un vătrai. Capitolul LX STUBB OMOARĂ O BALENĂ Dacă pentru Starbuck apariția sepiei era un semn rău, pentru Queequeg era cu totul altceva. Ă Cînd vezi pe sepie, vezi îndată și pe cașalot, zise sălbaticul ascuțindu-și harponul, la prova ambarcațiunii sale readuse la bord. A doua zi, marea fiind neobișnuit de calmă, sub soarele înăbușitor, oamenii de pe Pequod se luptau din greu cu somnul, la care îi îmbia o astfel de pustietate, mai ales că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aproape, mai aproape! strigă el către primul vîslaș, în clipa cînd furia balenei epuizate păru să se domolească. Mai aproape și mai aproape! Iar ambarcațiunea se lipi de coasta balenei. Aplecîndu-se peste prova, Stubb își răsuci încet lancea lungă și ascuțită în trupul monstrului și o ținu acolo, scormonind cu mare grijă, ca și cum ar fi căutat meticulos vreun ceas de aur, pe care balena ar fi putut să-l înghită și pe care el s-ar fi temut să nu-l
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
recunosc, dar în zelul și-n graba cu care-i săreau în ajutor, sapele acelea imprudente riscau uneori să taie mai degrabă un picior de om decît o coadă de pește, mai ales că atît harponistul cît și rechinii erau ascunși uneori pe jumătate de apa însîngerată. Dar sărmanul Queequeg, care gîfîia și se canonea cu cîrligul acela de fier, se ruga, cred, mereu lui Yojo, lăsîndu-și viața în seama zeului său. Iar eu îl întrebam în gînd, în vreme ce trăgeam saula
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
giganticului telescop al lui Herschel, iar urechile sale ar fi la fel de încăpătoare ca porțile unei catedrale, văzul și auzul i-ar fi oare mai pătrunzătoare și mai ascuțite? Nicidecum. Atunci, de ce încercați să vă „măriți“ puterea de înțelegere? Mai bine, ascuțiți-vă mintea! Să căutăm, cu pîrghiile și mașinile cu aburi pe care le avem la îndemînă, să întoarcem cu fundul în sus capul cașalotului; apoi, suindu-ne pe o scară pînă-n creștet, să aruncăm o privire în gura lui; dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care omul îl înfige în stratul de grăsime, încercînd să-l țină, ca să nu lunece cînd vasul are tangaj. între timp, omul cu sapa, stînd chiar pe fîșia aceea, o taie perpendicular, în bucăți ușor de transportat. Sapa asta e ascuțită la maximum, pe tocilă; omul care-o mînuiește e desculț, iar stratul de grăsime pe care stă, alunecă uneori sub el ca o sanie. E oare de mirare că i se întîmplă sa-și taie vreun deget de la picioare - de la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dacă-și ținea ochii închiși, oricît de nemișcat ar fi stat și oricîte zile și nopți ar fi rămas departe de hamacul lui; n-ar fi putut spune nici dacă se mai uita la ei cu luare-aminte, deoarece ochii erau ascunși de pălărie. Nici nu-i păsa că, în timp ce stătea acolo, cîte o oră întreagă, umezeala nopții se strîngea ca stropii de rouă pe pălăria asta și pe mantaua lui, tăiate parcă în piatră. Straiele umezite peste noapte se uscau a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]