4,476 matches
-
vremii, rezultând în prelungirea și folosirea excesivă a forțelor militare disponibile. Olandezii au fortificat majoritatea orașelor lor, chiar și orașele mici în conformitate cu vederile moderne ale vremii. Uneori aceste asedii au fost respinse când inamicul amenința să atace armata care desfășura asediul. În ultimele etape, Mauritius a pus la punct o armată profesionistă stabilă care era plătită și când nu aveau loc ostilități — o inovație radicală pentru acel timp care a făcut parte din revoluția militară. Aceasta l-a asigurat de soldați
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
arde și sub apă, deci nici măcar o săritură în apa mării nu îi mai salva pe cei atinși de această "veritabilă armă chimică" ! Focul grecesc a fost un factor cheie al supremației maritime grecești; ultima dată a fost folosit în Asediul Constantinopolului, și odată cu căderea orașului în mâinile otomanilor a dispărut și rețeta, care era păstrată secretă de greci. Compoziția exactă a focului grecesc a rămas un secret până astăzi; există mai multe speculații bazate pe materialele de care dispuneau grecii
Focul grecesc () [Corola-website/Science/305375_a_306704]
-
Inocențiu I a condus Biserica, a coincis cu o perioadă grea pentru Imperiul Roman de Apus și pentru Roma, care a fost cucerită și distrusă pe 24 august 410 de Regele vizigoților, Alaric I, primul conducător germanic care cucerește Roma. Asediul Romei a început în 408 și mulți cetățeni romani, care nu erau trecuți la creștinism, aduceau sacrificii solemne zeilor păgâni, pentru a obține ajutor împotriva barbarilor. După cucerire, Roma a fost jefuită incontinuu, iar populația masacrată, doar Bisericile au fost
Papa Inocențiu I () [Corola-website/Science/305399_a_306728]
-
a fost Papă al Romei din 26 noiembrie 579 până în data de 7 februarie 590. era aparent nativ din Roma, dar era descendentul unui got, (ostrogot), tatăl său numindu-se "Winigild". Din cauza asediului Romei de către lombarzi și a controlului lor asupra vieții din oraș, noul papă, Pelagius al II-lea a fost consacrat după patru luni, în noiembrie 579. Se pare că Papa Pelagius al II-lea prin vorbele sale și cu ajutorul banilor
Papa Pelagius al II-lea () [Corola-website/Science/305408_a_306737]
-
capitala Bizanțului, Constantinopol, amenințând acum Ungaria. La 15 mai 1455 Calixt al III-lea trimite delegații statelor creștine, chemându-le la luptă. Acestea au răspuns însă cu reticența apelului sau, doar Ungaria, condusă de Ioan de Hunedoara participând la ridicarea asediului Belgradului, din 21 iulie 1456, Ioan de Hunedoara fiind ajutat doar de trimisul papei, Ioan de Capistrano. Chiar și așa, eforturile lui Calixt al III-lea de a opri expansiunea otomană în interiorul Europei nu au reușit. Ioan de Hunedoara și
Papa Calixt al III-lea () [Corola-website/Science/305435_a_306764]
-
rămână neutru, totuși cu timpul s-a apropiat de tabăra nemților. În 1526 însă, după arestarea regelui Francisc, a întrerupt alianța cu Carol Quintul, aderând Ligii de la Cognac. Ca urmare, în anul 1527 trupele imperiale au cucerit și prădat Roma ("Asediul Romei", "Sacco di Roma"). Clement al VII-lea, la rândul lui, s-a refugiat atunci prin "Pasajul Borgo" în Castelul Sant'Angelo care a fost asediat de adversarii lui un timp îndelungat. Fiind amenințat și cu asasinarea Catarinei de´Medici
Papa Clement al VII-lea () [Corola-website/Science/305439_a_306768]
-
Cesena", unde a fost admis novice, sub conducerea lui "dom Gregorio Caldarera". s-a refugiat cu succes în anul 1808 prin coridorul secret al "Pasajului Borgo" dintre Vatican și fortificația învecinată Castelul Sant'Angelo, pentru a scăpa cu viața la asediul Vaticanului de către trupele lui Napoleon Bonaparte.
Papa Pius al VII-lea () [Corola-website/Science/305446_a_306775]
-
cu străzi sistematizate. În 1716, teritoriul actualei piețe era traversat de la colțul nord-vestic la cel sud-estic de un val de pământ, care făcea parte din fortificațiile Timișoarei. La exteriorul său era șanțul cetății. Dacă la acel moment valul deteriorat în asediu a fost reparat, la 1740 a început demolarea lui și umplerea șanțului. Încă din 1733 se întocmiseră proiecte pentru amenajarea pieței. "Cartierul Cetate" al Timișoarei și-a păstrat în mare măsură aspectul pe care îl avea când italianul Francesco Griselini
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
este situată la adresa Piața Unirii nr. 12. Piatra de temelie a Domului romano-catolic a fost pusă la data de 6 august 1736. Construcția a durat zeci de ani, clădirea fiind terminată complet abia în 1774. Domul a fost afectat în timpul asediului din 1849. Arhitectul a fost Joseph Emanuel Fischer von Erlach, care era fiul lui Johann Bernhard Fischer von Erlach. Ambii au fost reprezentanți de seamă ai barocului vienez, Fischer von Erlach tatăl fiind arhitectul unui mare număr de palate din
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
Sfânta Elena, pe atunci un important punct de oprire în călătoriile de întoarcere din Asia, pentru ca suferinzii de scorbut, dar și de alte afecțiuni, să se poată reface. De-a lungul istoriei, beneficiile plantelor folosite ca aliment pentru supraviețuirea din asedii și voiaje lungi a fost recomandată de multe autorități luminate. John Woodall, primul chirurg numit al Companiei Britanice Indiile de Est, recomanda folosirea de suc de lămâie ca aliment ce previne și vindecă scorbutul în cartea sa "The Surgeon's
Vitamina C () [Corola-website/Science/301457_a_302786]
-
tentative de cucerire a cetății au loc în anii 1462, 1467, dar toate aceste expediții au eșuat. În anul 1478, Matei Corvin numește în funcția de comite de Timiș pe Paul Chinezu. Un episod deosebit din istoria Timișoarei îl reprezintă asediul cetății de către oastea țăranilor răsculați condusă de Gheorghe Doja. Războiul țărănesc a pornit din Transilvania, după ce Gheorghe Doja a fost numit comandant al cruciadei anti-otomane, inițiate de Papa Leon al X-lea. Acesta promisese iobagilor participanți la cruciadă, eliberarea, însă
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
nobilii au putut urmări macabrul spectacol. Deci este mult mai probabil ca locul execuției să fie undeva în fața Hotelului Central de lângă Muzeul Banatului. După moartea lui Ioan Zapolya, Transilvania și Banatul, împreună cu Timișoara, vor ajunge în mâinile Habsburgilor. După un asediu eșuat în anul 1551, turcii se regrupează și se întorc cu o nouă strategie. La 22 aprilie 1552 o armată de 160.000 de oameni sub comanda lui Ahmed-Pașa pleacă de la Adrianopol, iar peste două luni ajunge în fața Timișoarei, înconjurând
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
foarte multe canale și mlaștini). Din necesități de ordin militar a fost nevoie ca fiecare cartier să fie fortificat. Fortificațiile, în afară de castel, sunt realizate din lemn și pământ. Cu excepția unei perioade de la sfârșitul secolului XVI, orașul nu va mai suferi asedii până la sfârșitul secolului XVII. Dar rolul său militar, strategic rămâne foarte important prin implicarea garnizoanei turcești în acțiunile desfășurate în alte zone de interes pentru Poarta Otomană. Puternica garnizoană va fi mereu prezentă în confruntările dintre partidele nobiliare ardelene, dintre
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
Lipova și Vârșeț dar Timișoara rămâne neatinsă. O primă încercare de recucerire a orașului are loc în 1596 când o oaste a lui Sigismund Bathory, împreună cu 4000 de soldați trimiși de Mihai Viteazul și 4000 de creștini din Banat încep asediul cetății, iar mai târziu în sprijinul asediaților vin și 10.000 de tătari. După 40 de zile de eforturi zadarnice asediatorii se retrag. O nouă oaste transilvăneană revine anul următor, dar și de această dată încercarea se soldează cu un
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
După 17 ani de relativă liniște izbucnește un nou război austro-turc. După victoria de la Petrovaradin (5 august 1716) asupra oștilor otomane, prințul Eugeniu de Savoia decide cucerirea cetății Timișoara, pentru a pune stăpânire pe această importantă poziție strategică. În urma unui asediu de 48 de zile, însoțit de bombardamente repetate, care au distrus în mare parte clădirile din interiorul cetății, la 12 octombrie 1716, Mehmed Pașa, ultimul comandant otoman al Timișoarei, acceptă capitularea, iar garnizoana turcă părăsește definitiv orașul. La 18 octombrie
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
interiorul cetății, la 12 octombrie 1716, Mehmed Pașa, ultimul comandant otoman al Timișoarei, acceptă capitularea, iar garnizoana turcă părăsește definitiv orașul. La 18 octombrie 1716, prințul Eugeniu de Savoia își face intrarea triumfală într-o cetate grav răvășită de violentul asediu. Garnizoana otomană se retrage în sudul Dunării, iar după 164 de ani cetatea intră din nou sub stăpânirea europenilor. În 21 octombrie 1716, prințul Eugeniu de Savoia adresează împăratului Carol al VI-lea, propunerea ca Banatul să fie organizat și
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
românească locuia în suburbii. Încă de la început administrația arată un vădit interes pentru dezvoltarea urbană, acordând mare atenție acțiunilor edilitare. Probabil, prima acțiune întreprinsă de autorități după cucerire, a fost repararea zidurilor și clădirilor din incinta cetății, distruse parțial în timpul asediului. În 1717, nu existau edificii necesare administrației, garnizoanelor militare, iar fortificațiile nu mai făceau față noilor tehnici de luptă. Pentru că fortareața existentă nu mai corespundea noilor tehnologii de război, câteva variante posibile ale fortificațiilor de tip Vauban o fortificatie bastionara
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
Transilvaniei cu Ungaria, a primit din partea guvernatorului solicitatea de a pleca în munți pentru a-i liniști pe moți și pentru a pune capăt adunărilor de popor.. În același timp, după Paști, autoritățile ungare din Transilvania au declarat starea de asediu și au început să ridice spânzurători prin satele românești, pentru a-i intimida pe români și a-i determina să nu participe la Adunarea Națională de la Blaj din 30 aprilie. Episcopul greco-catolic Lemeny a interzis preoților români greco-catolici să se
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
pentru a-i trimite pe țărani acasă. Atât Iancu, cât și ceilalți fruntași, l-au refuzat pe comisar. Românii au cerut la această adunare națională încetarea persecuțiilor împotriva lor, care luaseră amploare mai ales după ștergerea iobăgiei, ridicarea stării de asediu și reintroducerea ordinii prin intermediul legii, nu al forței. De asemenea, românii nu au recunoscut unirea Transilvaniei cu Ungaria, făcută, împotriva voinței lor declarate, de către guvernul maghiar de la Cluj, și au solicitat să se înființeze gărzi naționale românești, înarmate de către armata
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
și este asediat de aceștia între 14 aprilie și 23 iunie 1854, în timpul Războiului Crimeii. Ulterior, Namik Kemal scrie faimoasa sa piesă de teatru intitulată "Vatan Yahut Silistre" ("Patria sau Silistra"), o operă dramatică a cărei acțiune se desfășoară în timpul asediului Silistrei, autorul expunându-și propriile idei de patriotism și liberalism. Piesa este pusă în scenă pentru prima dată la 1 aprilie 1873, având ca urmare exilarea lui Namik Kemal în orașul Famagusta din Cipru. Provincia otomană Silistra este redusă în
Silistra () [Corola-website/Science/301501_a_302830]
-
acest tip de „profeție” "vaticinium post eventum". În Mesopotamia din timpul lui Hammurabi sunt menționați profeți, unii dintre ei îndrăznind chiar să îl critice pe rege. În secolul al IX-lea î.Hr. este amintit în Siria profetul Isaia care prezice asediul asirian. Profeți asirieni din secolul al VII-lea î.Hr. prezic viitorul dinastiei Sargon. In lumea antică erau Sibilele care preziceau prin Oracole, sau preoți, vrăjitori și prezicători. Cea mai recentă colecție de scrieri profetice și relatări despre profeți este Biblia
Proroc () [Corola-website/Science/299998_a_301327]
-
după victoria de la 1877 s-a creat o situație nouă: Curtea imperială de la Sankt-Petersburg a „forțat” un schimb de teritorii românești, cedarea Bugeacului în schimbul Dobrogei. Scena luării câinelui la tărbacă simbolizează căderea Plevnei din 1877, când după patru luni de asediu din partea trupelor rusești și românești, trupele turcești au fost determinate să ceară un armistițiu. Armata otomană condusă de Osman Pașa a fost încercuită la data de 10 decembrie 1877. De sus de la geamul camerei sale de hotel se puteau observa
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
Țara Bârsei, intâlneau ca primă așezare mai importantă orașul Râșnov pe care deseori îl pustiau. Înfatisarea cetății a cunoscut până în prezent numeroase modificări. Imaginea contemporană totuși păstrează elemente arhitecturale care pot reconstitui istoria unei fortificații care a rezistat cu succes asediilor la care a fost supusă. Tipologia cetății ne este demonstrată de dimensiunile acesteia, aproximativ 3500 mp ca suprafață; materialele folosite pentru ridicarea fortificațiilor au fost piatra și cărămida legate prin mortar simplu, fortificații încadrate de 8 turnuri patrulatere si unul
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
cetății”), situată în partea estică, erau adăpostite vitele. Curtea exterioară are o intrare pentru armament și alimente, și o alta, pe sub turnul pătrat, pentru vite. În incinta cetății (curtea interioară) erau căsuțele locuitorilor, care serveau ca adăpost și cămară în timpul asediilor. Încăperile poartă denumiri pe care le regăsim și la alte cetăți țărănești: "a școlii", "a preotului", etc. Pe vârful colinei a fost construită o școală și în anul 1650 a fost ridicată o capelă ale cărei ziduri se mai văd
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
apropierea unei armate dușmane sau de izbucnirea unui incendiu paznicii alarmau populația târgului prin bătăile clopotului din turnul de pază. Și astfel de situații nu au fost rare în istoria Râșnovului. După invazia din 1335, remarcăm în anul 1421 primul asediu executat de către o armată otomană. Cetatea rezistă eroic și turcii ridică asediu îndreptându-se spre Brașovul încă nefortificat, pe care îl jefuiesc cumplit. Turcii au mai asediat fără succes cetatea din Râșnov și în campaniile din 1436 si 1441. În
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]