3,728 matches
-
invocând, așteptând și refuzând pe luceafăr, neliniștea luceafărului în coborârile sale soldate cu eșec, intensa neliniște a zborului lui Hyperion către Demiurg, neliniștea respingerii cererii de a-și pierde nemurirea, neliniștea Demiurgului de a-și pierde statutul de increat, neliniștea astrului întemnițat în anistoricitate eternă. O undă de neliniște cuprinde și pe cei doi fericiți fugari și care cer binecuvântarea luceafărului, iar acesta le amintește condiția norocului plătit cu perisabilitate. Neliniștea decăderii și apunerii străbate civilizațiile din Memento mori, încheiată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pornocrație. O culminație a absurdului este să crezi că amestecând cuvintele dicționarului într-o pălărie și apoi, scoțând la întâmplare unul câte unul, ai produs o "poezie". În felul acesta, delirul novomaniei dă cale liberă imposturii. Ce-ar fi dacă astrele, revoltate pe "sclavia" aceleași învârtiri perpetui, ar evada de pe orbite și ar alerga bezmetice prin haos ? Numai armonia asigură viabilitatea creației din începuturi și a creației umane. În rest words, words, words... Repet, poezia este un lucru grav al spiritului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
metafizică din Luceafărul, constă în faptul că Hyperion nu poate reface, prin unirea lui tu cu eu, unitatea primordială din preludiul creației, așa cum scrie Eminescu într-un fragment postum. Conștiința acestui eșec este admirabil exprimată la a doua coborâre a astrului: "Cum el din cer o auzi,/ Se stinse cu durere./ Iar ceru-ncepe a roti/ În locul unde piere." Cele trei poeme sintetizează suferința universală: a omului, a eonului de sus și a demiurgului care nu poate evita să producă suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
suprema aspirație. Pentru Pindar, deschiderea este înălțare către Eter și anume, prin sophia: Crește precum pomul cel tânăr, liberă, virtutea, în curăția picăturilor de rouă, prin dreapta înțelepciune a bărbaților, și se înalță spre Eter care hrănește focul veșnic al astrelor. (Neemeana VIII-a) Privitor la deschiderea metafizică, în poemul Pâine și vin, Hölderlin are o viziune fundamentală: Göttlicher Feuer auch treibt, bei Tag und bei Nacht, Aufzubrechen. So komm ! dass wir das Offene schauen Dass ein Eigenes wir suchen so
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
apă stătută, comedie de bucurii și chinuri... rezerva de adevăr s-a istovit". Este uluitoare descrierea mișcării pancosmice. Cu aripile îmbătate de spiritul furtunii, lebedele supun cerul, cu râsul lor vesel trezesc talazuri de încântare în mările aerului. Pământul, oceanele, astrele, munții pădurile toate capătă aripi și se avântă în iureșul înălțării magnetizată de chemarea acelui Dincolo care se depărtează neîncetat. Întreg universul este transmutat într-o nemărginită ființă înaripată, al cărei zbor este impulsionat de cântecul lebedelor, metaforă a morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și fi-vom negri În inimi, suflete, în tot Cât timp mai alergăm alegri Cu egoismul ca suport. 13 mai 2004 OMUL FĂRĂ TOT CE ARE Lumea, plină de sihaștri, Sigur astăzi n-ar mai fi, Cum și cerul fără aștri Visul n-ar mai ispiti. Omul fără de visare N-ar mai fi ajuns un’ este, În prag cert de eclipsare, Ori în triumf, spre creste. Și tot asemeni făr’ amor Curat în desfătare, N-ar ști ce este sfântul dor
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
flacără, divină Și aude-n cer un tunet și un gemet pe pământ... A-ntristării neagră-aripă peste lume se întinde, Totul tace, căci durerea este mută ca un gând, Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde, Decât cursu-acelui astru ce se sparge p-un mormânt. Cine-i acvila ce cade? Cine-i stânca ce se sfarmă? Cine-i leul ce închide cu durere ochii săi? Cine-i tunetul ce moare umplând lumea de alarmă?.. - Este Domnul Romîniei: Barbu Dimitrie
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
începu cântecul său. Mureșan scutură lanțul cu-a lui voce ruginită, Rumpe coarde de aramă cu o mână amorțită, Chiamă piatra să învie ca și miticul poet, Smulge munților durerea, brazilor destinul spune Și bogat în sărăcia-i ca un astru el apune, Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet. Iar Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrâne, Căci pe mucedele pagini stau domniile române, Scrise de mâna cea veche a-nvățaților mireni; Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute, Zugrăvește
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Doar amurgul se umple de rugină: a venit iar toamna? Aceasta-i întrebarea! Din vii se culeg boabe de chihlimbar, coșurile se-ndoaie sub greutatea lor. Frunza de viță, o pun într-un ierbar și licuricii i-așez în calea astrelor. Ciocârlia a părăsit câmpia. Doar greierii vioi mai cântă sub fereastră imnul verii. Se cheamă: „aleluia” și-n spatele decorului, rămân sihastră. Deși-mi zvâcnesc clipele cu doruri, iubitule, mă dăruiesc ofrandă, toamnei. Pe ea să o rogi de câteva
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
prins ca într-o colivie. Mi-e sete de acea libertate pură, fără de griji! Azi, mă-nvalui în melancolie: oamenii planetei se hrănesc cu ură, și toate, par, de la un timp, o anomalie! Sunt ca un fulg. Dansez pe vesperale astre, când cerul se aprinde și luna este nouă. Primeștemă-n visele tale albastre, iubite! Dimineața să ne scaldăm în rouă! În visele de zi, dulceața e-n pelin; și totuși, în suflet, iar au înflorit magnolii. Inima îmi arde ca pe
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
mai bine fără acești angajați loiali, curieri ai informației, mai iuți decât telefonia mobilă și internetul). Închinare bucătăreselor din spitale V ouă care ne permiteți să viețuim prin bunăvoința și râvna voastră, Ave! N-am fi nimic fără voi, celebrelor astre! De soartă proscrise, nemuriți indecent prin W.C.-uri, bucătării de spitale, salubre subsoluri cu rafturi frumos lucitoare, îndesate cu morți și resturi din porții de la masa de prânz, de la masa de seară, cu grijă păstrate pentru schimbul de tură, ciozvârte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zmeiele din coală albastră, pentru că Globul plutea atât de aproape de Pământ, încât se auzeau crăcile copacilor trosnind, din liziera din partea de nord a cătunului, ba chiar și acoperișurile caselor sufereau, nu de atingere, ci de magnetism, pentru că țiglele zburau spre astrul nopților copilăriei noastre da, satul ăsta era în Siberia la vreo 8.000 de km de Brăila și pentru că dușmanii poporului rus trebuiau cunoscuți și văzuți, în '42, țin minte, ne-au pus să tragem satul la edec cu parâme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ajuns prin tunelurile verticale în păduricea de lângă Siret. Șobolanoidul, aruncat cu forța, ateriză acolo unde odihneau în pace zmeiele și parașutele: pe fața întunecată a Lunii! După care stăpânul adâncurilor își luă zborul până când deveni un liliac ce gravita în jurul astrului nopții. Și pentru că acum eram solidari în suferință și blestem, i-am adoptat pe repetenții brăileni în sfânta gardă a prieteniei. Dar cum ajungem noi acasă? întrebă, sfârșit, băiatul lui nea Ion. Foarte simplu! spuse Gagu. Și agățându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
stațiilor de amplificare cu beldia smulsă din lupta virtuală a Mioarei Alimentară în turnirul organizat împotriva Mamei simți o amețeală ciudată, fie din cauza beției cunoașterii, transmisă de primii oameni aflați în ascensiune pe scara evoluției, fie de influența nefastă a Astrului nopții, care taman atunci se postase pe orbita Pământului în faza de Lună plină, fapt ce întârzie cu un secol creația sa în domeniul Operei pucciniene. Timp destul pentru Suor Angelica să oscileze între viață și moarte și Povestitorul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fi spus: Vino, nimeni nu trebuie să ne tulbure dragostea! Dar în clipa aceea Soarele ieșind din ghemul norilor Cirus se ivi în toată splendoarea. Era hotărât să nu se abată din drum până când nu-și va ucide rivalii. Chipul Astrului, arzând de răzbunare, îi aduse Profesorului aminte de eroul neînvins în șiretenie, Ulise. Și desluși, dincolo de flăcările mâniei, dincolo de inima topită de iubire, dincolo de patima fierbinte, chipul marelui erou. Omul e mai presus de Zei, gândea el și vizualiză toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dintre specii. Așa că luă prima foaie și scrise cu majuscule: ÎNDREPTAR ORTOPEDIC DE ESTETICĂ. Întâi și întâi, a dat la o parte pielea Pământului ca să fie luminat până în Iad. Și Soarele să ardă a doua zi ce i-a scăpat astrului nopții. În felul acesta, șobolanii nu pot decât să se ascundă în sine, singura gaură în care nu pătrunde nimic. Decât impresiile filtrate de Lumină. Evidențiate de Forța ei. Dezvăluite în toată splendoarea sau hidoșenia lor. Astfel, interiorul transformat era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Zgomotul elicelor trecu pe deasupra noastră și știam că e timpul să intrăm și noi înăuntru. Pe măsură ce ne îndreptam spre scările ce dădeau în pod, Vladimir se opri, se întoarse înspre soare și zise: Adio! În acea clipă, norii ajunseseră la astru și îl sugrumau. O ultimă rază de lumină căzu pe școală și pe trupele din fața ei, ca lumina unui reflector ce cade pe scenă asupra principalilor actori, până când și aceasta din urmă dispăru sub voalul greu și negru. Lumea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
reverse lumina roșie a zorilor de zi. Norii se risipeau în depărtări. De acum era și timpul să mai dispară de pe bolta cerească! Dominaseră cerul timp de trei ani și jumătate! Acum erau risipiți de vânturi și în fiecare zi astrul își redobândea fostul teritoriu. Aici se termină pentru noi, nu-i așa? În jurul lor, din când în când, câte un fulg mai dansa în aer mânat de muzica domoală a vântului. El, cuprins de un sentiment ciudat de déjà-vu, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
renunțat. Antoniu are câteva clipe senzația că luna plină a intrat În Încăpere și i s-a așezat fetei pe creștet. Îl dor ochii de la lumina orbitoare și Îl sperie gândul că ar putea fi real acest straniu popas al astrului. Își revine imediat și-i Întinde o jumătate de măr din care Plăcințica mușcă cu lăcomie. Aerul cald al verii a uscat ,,rufele,, pe care Plăcințica le strânge și le așează netezindu-le cu migală pe priciul care ține loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gol. Am atins fără să vreau burlanul de tinichea care a scos un sunet dogit care i-a făcut pe protagoniști să stingă imediat lumina slabă. Noaptea, În singurătate Îmi Închipui un act sexual universal În care copaci, flori, păsări, aștri, pietre, munți, oameni, gândaci, șobolani, case, totul e un zbucium sexual ce produce o clătinare uriașă pe care o aștept cu respirația tăiată. Afară, Întunericul a Început să coboare ușor. În casă obiectele Își pierd conturul. Îi place Întunericul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
al cărei rod sunt eu. În timp ce scrie, redactorului -Șef Dezideriu Îi apar pe frunte mici broboane de sudoare. E Într-adevăr, o mare fericire să fii Leonardo Da Vinci! De cinci secole și mai bine, geniul tău strălucește ca un astru pe bolta artei. ĂI se pare cam pretențioasă exprimarea, dar continuă să scrie mai departeă. Am crescut În casa bunicului patern, mângâiat de poveștile lui, fiind singurul copil din familie. Tatăl meu, notar de profesie ĂÎn familia noastră de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ales, că n-o să mai poată visa cu ochii deschiși la nenumăratele ținuturi de care a auzit și pe care ar fi vrut să le vadă. A, o să-i mai pară rău după soare. Nu există minune mai mare, ca astrul ăsta luminos care i-a Încălzit În ultimii ani, oasele lui de cerșetor bătrân. Antoniu Îl Îngrijește ca un infirmier devotat, doarme iepurește, Îi face ceaiuri, Îl Învelește, deși afară semnele verii Încep să se vadă, Îi dă să mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-Când eram copil, aveam impresia că mușchii gâtului sunt foarte slabi și, mi se părea că greutatea capului Îi va rupe și capul se va rostogoli ca o minge. De aceea priveam numai În jos, și foarte târziu am văzut aștrii cerești. Îmi spunea asta cu ironie, ca să sublinieze stângăciile mele de percepție. Au venit ploile reci de noiembrie și eu Încă nu părăsisem casa bătrânilor, deși primeam telegrame disperate din partea soțului. Copacii goi se scuturau sub rafalele de vânt, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
plăcută de muncă în incinta de la Ceatalchioi. ”Soarele-a apus,iar luna,o cloșcă rotundă și grasă, Merge pe-al cerului aer moale și-albastru și lăsa Urme de-aur a labelor ei strălucinde ca stele”. (M.Eminescu) Ultimul pătrar Astrul nopții este cântat de poeți și de muzicieni.Adorat de îndrăgostiți.A rămas celebru romanul science-fiction „De la Pamânt la Luna” de Jules Verne. Luna atrage sufletele ? In literatura medicală se cunosc și sunt descrise numeroase cazuri de moarte clinică. Toate
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
au alte chei; dar și căderea de pe piscuri își are, Doamne, prețul ei! Cînd apele-și opresc mișcarea și marea-i toată o oglindă vastă și gata să cuprindă spațiul și timpul, neuitarea. Aș fi cu tine peste tot pe astrul ocrotit de cer, și în al dragostei complot aș da pe față-acest mister pe care l-am ținut închis și-acum apare în cuvinte, liniștea verii e fierbinte, cerul iubirii e deschis. 2012 Crăciunul este aproape Ce emoții de neșters
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]