11,781 matches
-
biroul comandantului de pluton. Atunci când cel aflat în serviciul de planton a început să moțăie, l-a trimis la culcare asigurându-l că va sta el de veghe. Nefiind prima dată când făcea acest lucru nu a dat nimic de bănuit. Pentru a-și îndeplini obligația asumată, de a veghea somnul celorlalți, a inspectat în liniște dormitorul până ce s-a convins că toți dorm adânc. Putea opera în voie asupra ușii magaziei aflată pe același palier. Spre surprinderea lui, a constatat
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]
-
îi trădează frământarea. Nu știe că este privit: - Nu a venit, nu?! Ai așteptat-o degeaba! Îl privește mut, cu uimire, pe individ neînțelegând ce caută acesta în intimitatea lui. Încearcă doar să întoarcă spatele lipsei de politețe fără a bănui gândurile celuilat, pornit să-l acosteze: - Trebuie să o ai mare! Vreau să ți-o văd! Albert începe să creadă că totul nu-i decât un vis urât, că ar fi cazul să se trezească pentru a pune capăt situației
XXI. ECOU RĂTĂCIT (RĂTĂCIRI) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365366_a_366695]
-
nu putea dus la capăt decât cu riscul de a atrage atenția ofițerului de serviciu. Lipsa de interes față de restul conversației l-a trădat. Povestitorii s-au simțit ofensați. El unul a adormit cu gânduri compătimitoare la adresa fetei în cauză. Bănuia că așa-zisa întâmplare, pe căi mai mult sau mai puțin ocolite, ajunsese în oraș, că majoritatea celor ce o aflaseră, din vorbă în vorbă, crezuseră totul fără a se întreba dacă cele auzite erau adevărate sau nu. * Ceilalți, incitați
XIV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365360_a_366689]
-
înțeles că, până la urmă, îl doare fix în pix. Ca să accentueze aceasta, din când în când, încetează cu fluieratul pentru a rostogoli câte o glumă printre zâmbete, provocînd uneori hohote de râs. * Nea Marin, administratorul uneia dintre cantinele studențești, îl bănuiește de superficialitate pe cel ce fluieră mai toată ziua - ori, cu el nu mergea așa! - Ție îți place cum ai făcut curat aici ?! - De ce nu ?!... - Uite de ce ! Se apleacă nea Marin asupra locului proaspăt șmotruit și trage o dungă pe
XXIX ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365387_a_366716]
-
imploarea, în amestec cu speranța că va fi eliberată din acea capcană : „tăiați-mi piciorul, numai scoateți-mă de aici ! ”. Între cei doi, înainte ca lumina lanternei să-și arate ultima pâlpâire, Albert apucă să zărescă o sclipire metalică. A bănuit ce poate fi și prima reacție a fost să-și facă loc, hotărât : „dați-vă la o parte ! ”. Au făcut-o instantaneu. A căutat și a găsit un set se tacâmuri. În lipsa altor unelte sunt mai mult decât binevenite. Și-
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
conștiincios sarcinile conform regulamentului de pază a frontierei. Dintre grănicerii prezenți îi alege pe cei mai buni formând grupa de cercetare care va porni în perimetrul de pază în care Comănescu a plecat și nu s-a întors la timp. Bănuiesc cu toții cauza întârzierii acestuia, știu că mai devreme sau mai târziu acesta va apărea clătinându-se. Regulamentul este regulament, trebuie urmat cu sfințenie. Totul este însă curmat de căpitanul Lehnea, comandantul pichetului, atras de sunetul fatidic al clopotului. Are asupra
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
război, au fost îmbarcați în camioane și duși să împânzească perimetrul în care, foarte probabil, se afla Comănescu. Albert a fost lăsat la batalion. Nu i-a fost mai ușor decât celor plecați. Gândurile negre au pus stăpânire pe el. Bănuia că mintea lui Comănescu se află încă în rătăcire, altfel s-ar fi predat de bunăvoie. Nu putea decăt să-și dorească și să se roage ca nu cumva să se întâmple ceea ce era mai rău. Fără de voia lui și-
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
bucurie. I-a „picat” energia electrică pe glob și industria chimică din România. Abia după ce ia loc pentru a-și pregăti expunerea este deranjat de tusea convulsivă a unui student din sală. Încearcă să se concentreze fără a reuși. Își bănuiește colegul de potlogărie. Tușea și înainte de a intra să susțină examenul și chiar îl compătimea în rând cu ceilalți fără să-i trecă cuiva prin minte că „bolnavul” nu făcea decât o ultimă repetiție înainte de reprezentație. Decanul, profesorul de geografie
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
îi solicita sprijinul nu putea să refuze. Vera, elevă la seral, avea peste câteva zile teză la matematică. A acceptat, numai el știe cum, rugămintea de a o ajuta. Era o adevărată provocare pe care Vera nici că ar fi bănuit-o. Odată ce a fost de acord în mintea lui Albert a stăruit un cântec aflat la modă : „femeia, femeia... cu ea să nu te pui, căci, domnilor, ......... femeia e dată dracului ! femeia te ridică femeia te coboară...... ” Vera a fost
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
care face parte de acum. Nea Titi i-a făcut cea mai călduroasă primire. Avea un motiv temeinic, până să fie încorporat, Albert îl sprijinise necondiționat în procurarea ,,mărfii,, cu ajutorul căreia putea face față cheltuielilor existențiale. Pentru a nu fi bănuit de ipocrizie și-a deschis sufletul în fața lui : „Mă bucur sincer că te-ai întors. Trebuie să și recunosc faptul că în ultima vreme nu mi-a mers chiar bine. Nu mă pot descurca doar cu salariul. Am doi copii
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
cu nesaț, ghicise în parte dorința femeii fără să cunoască adevăratul motiv, ajungând să fie stăpânit de propria-i dorință de nestăpânit. I-a prins palma femeii, cu îndemânare, și i-a pus-o acolo unde își dorea, acolo unde bănuia că și-ar dori și ea, pe „obiectul” care îi devenise contondent. Tresărirea Linei a fost urmată de un țipăt de spaimă. Abia după ceva vreme Albert a sesizat că Lina a renunțat la fumat. * Maistrul Ion Stănilă ar fi
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
nouă ni se adâncesc trăsături de criminali pe măsură ce sunt anulate circumstanțele atenuante. Am luptat pentru o lume mai bună și uite unde am ajuns! ” Sinceritatea brutală a celui ce i se destăinuie este dublată de o ușoară veselie amară. Albert bănuiește că aceasta este antidotul folosit de ilegalist pentru menținerea echilibrului conștiinței. Ar trebui să înțeleagă dezicerea lui de etichetarea de comunist; a fost doar un om care a îndrăznit să spere și să lupte pentru dreptate. Este prea tânăr și
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
marcă erau însă puși la curent cu toate evenimentele ce puteau să afecteze imaginea comunismului, inclusiv cele externe, având acces la buletine informative editate de organele de propagandă socialistă. Accesul la acestea avea efect direct asupra orgoliului propriu, fără să bănuiască faptul că astfel erau manipulați pentru a manipula masele, devenind cerberi ai sistemului. În sinea lui maistrul condamnase tinerii mucoși, crescuți în de toate, fără grijile necazurile și nevoile pe care el le cunoscuse în tinerețe. Erau tineri cu aere
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
comeseni, împreună cu felul întâi. Conversația s-a întrerupt. Trebuiau să găsească iarăși un moment care să spargă jena instalată, în urma discuțiilor ce îi purtau pe cărări nebănuit de periculoase. Această ocazie nu a mai apărut în acea zi. Nea Cârâc, bănuind unde se ascund cei doi porumbei, băgă capul pe ușa salonului și, când i-a văzut, a intrat pentru a le ura poftă bună și a le spune că îl pot găsi la mașină. Odată cu părăsirea salonului de către șofer, prânzul
TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365444_a_366773]
-
darul de a-și complica existența, a avut un comportament inedit, surprinzându-l total pe Albert. Mai întâi l-a răsplătit pe cel care făcuse recomandarea „studentei eminente” : - Uite ! Dacă-mi rezolvi problema asta, îți dau nota zece ! Albert a bănuit că profesorul avea, totuși, ceva conștiință. Încă nu putea acorda nota maximă, pe baza cunoștințelor studentului. Găselnița cu rezolvarea problemei era doar scuzabilă rezolvarea ei fiind „la mintea cocoșului”. Ar fi urmat să treacă pe locul examinării și chiar a
XXXI ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365520_a_366849]
-
când vrea, duritatea lui o înrăise. Aseară ar fi vrut, să-l vadă nervos, să spargă farfurii, să-și descarce sufletul, să alunge frustările. În loc de asta găsise un soț: calm, rece, calculat,cu mintea limpede. I-a oferit o lecție. Bănuia că undeva sub bunătatea lui, se afla un sloi de gheață, care ținea mai mult la aparențe, decât la fericirea lor. Șerban, considera că o căsătorie odată încheiată prin ”da-ul” spus în fața ofițerului stării civile, este pentru totdeauna, iar
CĂLATORIE NETERMINATĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365504_a_366833]
-
suflet încă mai simțeam arsura tăciunilor mocniți ce mă ardea dei nu puteam să uit că mă înșelase cu nerușinarea și perfidia unei țărănci prefăcute și umile, pe care toți sătenii o credeau o adevărată sfântă. Demult n-o mai bănuiam că ar mai umbla după alt bărbat; se uscase ca o sfânta de pe cruce. Deci, nu l-a uitat?... Amantul i-a rămas la inimă, ceea ce mă face să cred, că tăcerea ei a fost un fel de plată ce-
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
în suflet... neuitând crima pe care am comis-o ca un descreierat ce nu mai văzuse și altă femeie în ochii lui, decât pe Leana destrăbălata. Din toate cercetările pe care le-am făcut pe ascuns, fără să dau de bănuit cuiva, am aflat de la niște veleșteni că pădurarul Costică Pavelescu ar fi fost mobilizat pe loc (probabil plecase la Craiova cu niscaitreburi de-ale ocolului silvic, după afirmațiile brigadierului care-l așteptase în dimineața zilei câd nu mai apăruse) și
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
suflet încă mai simțeam arsura tăciunilor mocniți ce mă ardea dei nu puteam să uit că mă înșelase cu nerușinarea și perfidia unei țărănci prefăcute și umile, pe care toți sătenii o credeau o adevărată sfântă. Demult n-o mai bănuiam că ar mai umbla după alt bărbat; se uscase ca o sfânta de pe cruce. Deci, nu l-a uitat?... Amantul i-a rămas la inimă, ceea ce mă face să cred, că tăcerea ei a fost un fel de plată ce-
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
în suflet... neuitând crima pe care am comis-o ca un descreierat ce nu mai văzuse și altă femeie în ochii lui, decât pe Leana destrăbălata. Din toate cercetările pe care le-am făcut pe ascuns, fără să dau de bănuit cuiva, am aflat de la niște veleșteni că pădurarul Costică Pavelescu ar fi fost mobilizat pe loc (probabil plecase la Craiova cu niscaitreburi de-ale ocolului silvic, după afirmațiile brigadierului care-l așteptase în dimineața zilei câd nu mai apăruse) și
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
Nici bine nu-și termină efectele un ghinion biografic, că dau năvală altele să-i ia locul și să-i desăvârșească capodopera! Chiar și când am cele mai bune intenții, de asemenea, o dau tot în bară. Milimetric pe lângă fericire. Bănuiesc că și leagănul meu era ceva asemănător c-o baricadă...Pe baricadele copilăriei, ar fi un titlu numai bun de poem dacă nu ar acoperi în totalitate , de fapt, o proximă realitate. Deplorabilă! Omule, totuși, copilăria nu poate fi un
DEŞERTUL DE CATIFEA (93) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365022_a_366351]
-
acum „la Italia”. Îmi răspunde la salut cu o formulă care mi-a mers la inimă: „Să trăiești, maica mea!”. Îi cer voie să-i fac o poză. „Cum să nu, e o cinste pentru mine”, îmi spune, fără să bănuiască ce onoare mi-a făcut cu salutul lui plin de bun simț. Intru în casă și îi spun soțului meu ce încântată sunt de salutul lui Ghiță, care are și el un nepot de seama lui Teo. Mă uit însă
HAIBUN (4) SĂ TRĂIEŞTI, MAICA MEA! de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365139_a_366468]
-
se deschidea larg, dintr-o dată. Lacul de la baza amfiteatrului îți dădea senzația că te afli undeva, între două părți de cer. Albert s-a grăbit să coboare spre marginea lacului, din care un șuvoi de apă se avânta spre râu, bănuind probabil că acesta nu poate fi prea departe. Odată ajuns, a pătruns în păpuriș, apa urcândui-se ceva mai sus de genunchi. Avea nevoie de papură, iar aceasta nu se lăsa smulsă cu una cu două. După ce a smuls o legătură
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
era gândul că îl înșeală și că nici măcar nu era în stare să perceapă cel mai mic semn. Acum îi venea să urle de furie și de bucurie în același timp. Asistenta medicală îl cunoștea bine, dar n-ar fi bănuit niciodată că s-ar putea să-l vadă în această stare. Mașinal a deschis ușa cabinetului Brătescu, părândui-se parcă normal nici să fie salutată, nici să-l anunțe. Surprins, la rândul lui, doctorul Brătescu a rămas mut, întrebător. - D-le
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
că am avut deja o zi frumoasă. Dacă asta înseamnă să urăști femeile atunci înseamnă că le urăsc nu glumă! - Atunci mai mult ca sigur că ai suferit foarte mult vreodată... - Înainte de a suferi am fost mai mult decât fericit, bănuiesc că este o condiție esențială; să fi fost fericit pentru a pute suferi, în dragoste bineînțeles. Altfel suferi numai și numai din prostie și nu din dragoste. - Ai iubit-o mult? - Nu am idee cum poate fi comensurată iubirea. Pot
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]