3,457 matches
-
profesor, în amintirea etc". Acel "etc." a intrigat-o. Pe exemplarul ei scrise doar atîta: "Prietenului". ― Și dacă această carte e furată de cineva? ― Ce are a face, și acela poate să-mi fie prieten. Se așeză pe rogojină, cu bărbia rezemată de genunchi, și mă privi o clipă cum îmi beam ceaiul. Se înserase bine. Jos, în stradă, se aprinsese felinarul, și umbra cocotierului crescuse ciudat de mare și de albastră. Mă întrebam ce vor fi făcut celelalte suflete din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trupului ei. Când o priveam, la răstimpuri, uimit eu însumi de abandonarea atât de complectă, o zăream cum stă cu capul pe jeț, ochii închiși, tremurând, lacrimile alunecîndu-i pe obraji, lipindu-i șuvițele de păr la colțul buzelor și pe bărbie. ― Când vom fi uniți, o consolam eu, ne vom iubi fără hotare. Te voi avea toată atunci. ― Dar acum nu e păcat? revenea ea, strîngîndu-și cehii, mușcîndu-și buzele. ― Acum te sărut numai și-fi mângâi numai o parte din trup
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Numai atît? îl întrerupse Marina, hotărîndu-se brusc să închidă umbrela. Numai să înțelegi? - Așteaptă, continuă Ieronim zâmbind, făceam doar istoria descoperirii mele... Camionul se urni brusc, și Ieronim începu să-și șteargă, cu o copilărească încîntare, stropii de noroi de pe bărbie. - Lecția era prea simplă, de aceea mi-au trebuit două luni ca s-o înțeleg. Nu mă întrerupe, te rog, adăugă precipitat, cu o bruscă exaltare în glas. Ai vrut să ne spui un lucru pe care, în ceea ce mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
s-a oferit să ne arate poziția pe care doar ce-o cuceriseră polonezii și, ieșind din adăpostul pe care ni-l oferise un dîmb, ne-am trezit În fața tirului unei mitraliere și a trebuit să ne tîrÎm Înapoi cu bărbiile lipite de pămÎnt și cu nările Înfundate de praf; atunci am descoperit că polonezii nu cuceriseră nici o poziție, ci dimpotrivă, erau puțin mai În spate față de locul din care porniseră dimineața. Și acum, așa cum stăteam Întins În tranșee, eram leoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de succes. Fuseserăm acolo, pe terenul acela arat pe care nici un infanterist nu l-ar fi putut străbate fărĂ să fie ucis. Te aruncai la pămÎnt și rămÎneai Întins acolo; Îți făceai o moviliță ca să-ți aperi capul, Îți Înfigeai bărbia În praf, așteptînd ordinul să urci panta aceea pe care nici un om n-ar fi putut-o urca fărĂ să fie Împușcat. Fuseserăm acolo, alături de cei care stăteau Întinși așteptînd tancurile care n-au mai venit. Așteptam, În timp ce obuzele năvĂleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-i nici o șmecherie. Își băgĂ mîna-n cușcă și pasărea se trase În spate fluturînd din aripi și lovindu-se de gratii. — Ești tîmpițică, spuse tînĂrul. O s-o las deschisă. Apoi se Întinse pe pat cu fața-n jos, sprijinindu-și bărbia pe brațele Încrucișate și ascultînd În continuare. Auzi cum pasărea zbură din colivie, iar apoi o auzi cîntînd Într-un dafin. „A fost o tîmpenie să păstrez pasărea, cînd casa asta ar trebui să fie părĂsită“, se gîndi. „E exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
turtită și cu boruri Înguste și o haină de alpaca. Pe sub cămașă, purta la gît un colier din mărgele albastre voodoo. Stătea-n tăcere și urmărea raza reflectorului. Lumina trecea În continuare peste cîmpul părĂginit unde fata stătea Întinsă, cu bărbia Înfiptă-n pămÎnt. Nu se mișcase de cînd auzise Împușcăturile. Își simțea inima bătÎnd, lipită de pămÎnt. — O vezi? Întrebă un bărbat din mașină. — SĂ Înceapă să răscolească iarba din partea cealaltă, zise locotenentul așezat pe scaunul din față. Hola, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În clin, nici În mînecă cu Înotatul, Îi plăcea doar să sară, să se scufunde, să fie sub apă. — Cum e, Wemedge? Untură era chiar În spatele lui. — Caldă ca pișatu’. Respiră adînc, Își prinse gleznele În mîini, ducîndu-și genunchii sub bărbie, și se scufundă Încet. La suprafață era caldă, dar ajunse rapid unde era răcoroasă și apoi rece. Pe măsură ce se apropia de fund, apa devenea chiar rece. Nick pluti Încetișor și atinse fundul apei. Era nămolos și nu-i plăcu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
poată vedea dealurile Îndepărtate din spatele mlaștinii. Mai rămase un timp culcat, În tăcere, și-și Întinse tot trupul. Apoi se ridică și-și trase pantalonii kaki și mocasinii. O privi un timp pe soră-sa, cum dormea - Își strînsese sub bărbie gulerul hainei pe care o pusese peste ea, avea pomeții ridicați și pielea rozalie sub bronzul pistruiat, iar părul tăiat lăsa să i se vadă conturul frumos al capului și-i accentua nasul drept și urechile mici. Cum se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din urmă, Întrebarea a căzut ca o ghilotină: ― Ce legătură e Între dumneata și colonelul Zdup? ― ÎÎÎ... Nu am Înțeles Întrebarea. ― O repet, dar mai la obiect: Ești pe postul de informator al securistului Zdup?!... O directă de dreapta În bărbie poate nu l-ar fi zdruncinat atât de mult. A clipit des, cu respirația tăiată. Privirea i-a lunecat undeva În gol... Profesorul, care Învățase de la dirigintele lui din liceu - om al Matematicii - și apoi de la mentorul său În arta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și... M-am lăsat în voia dulcelui meu păcat. Pletele albe, năvalnice și le prinsese la spate, în codiță. Era atît de irezistibil în cruzime și joc, în nepăsare și suferință. Cristoase, felul cum își trăia bucuria! Frumos ridat, cu bărbie despicată (ca a lui Beethoven!) și cute adînci în jurul gurii, cutele în genul amar, care zăpăcesc fetele de cinșpe ani. A fost de patru ori divorțat, dar însurat niciodată. Eu am rămas femeie de serviciu. Da, femeie de serviciu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Tata mîngîia pagina după ce deschidea cartea. Citea cum interpreta la pian: elegant, aristocrat, inteligent, brodînd fin notele; ce diferență față de patetismul lui Iordan! Iordan obișnuia, cînd se oprea din lectură, să rămînă cu cartea pe piept. O ținea deschisă sub bărbia despicată, de Beethoven. Așadar, mă conectasem la linia de înaltă tensiune a tiparului. Mă hrăneam cu cărți. Ciufulită, în pantalonii pan cu genunchii ieșiți, în pantalonii din doc albastru... Cînd am făcut eu liceul, Toma nu mai era cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ne-a fost deloc ușor cu bumbesc-livezenii. Oroarea de comunism ar trebui implantată în conștiința noastră colectivă. Tremur de furie, tremur de greață și nu vreau ca Șichy să mă vadă așa. Mi-au tras o droaie de pumni în bărbie ca să țin ca efect fruntea sus. O s-o țin. Magda U. are umor și cînd e necăjită. În fond, umorul se sprijină pe tragic: "Am trecut prin destule ca să-mi pot bate joc de propriile necazuri, spune ea și știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
epoca (grea epocă ai fost pe lumea asta, Iordan) mersului săptămînal la București. Mersul care năștea alt mers. Altul și altul. Cînd la un lat de palmă deasupra pămîntului, cînd cu călcîiele-carne vie. Mă lăsam dusă de Beethoven-ul meu cu bărbie despicată, ca o sămînță de păpădie. Nu știam dacă o să-l găsesc obosit, cu venele de la tîmple umflate, albăstrite de muzică (iubita-muzica). Distrat și plictisit ori euforic-afectiv. Suav ori repulsiv. În toană de homo ludens. "Să-ți cumpăr o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cartea sau dacă, totuși, cartea bate viața. Oricum, bat vînturi ostile autorilor. Știu că apariția antologiei de studii etnologice și mitologice, Meșterul Manole, n-a fost pentru Magda U. o bucurie. Pe copertă, o femeie de-o urîțenie rarissimă, cu bărbia galoș. Fotografia era tăiată de-un grilaj ("zidul" lui Manole) de-un verde bășit, cum îl numea Cornel Șoitu, pe cînd lucram la "Ora". Verzaliul cu pricina invada paginile de publicitate, la concurență cu bojogiul. "Fac sindrom alergic la verdele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prin gard, bătînd simetric din cozi. Îl las mai mofluz decît oricînd și închid poarta. Hei, Iordanco, io-s canis familiaris. Îs binecredincios, dar și binemuritor******* dacă întîrzii mult. Vino înapoi repede. Autobuzul nu-i aglomerat. Un copil murdar pe bărbie cronțăne semințe, la întrecere sonoră cu solistul de la Vama Veche: "Am să-mi trag un glonț în cap/ Și-am să-mi fac o gaurăăă... Mă mut spre spate și particip, fără voie, la discuția despre alte găuri, de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ci de pămînt. Mănîncă și taci, măi animalule! înghite ce-ți dăm! Ieri, întîmplîndu-se vizita lui Bush, toate posturile ne-au îndemnat hora NATO s-o jucăm pe ruptele. Reporterițele s-au echipat "corespunzător", și-au legat cu șnur, sub bărbie, pălării americane și au transmis ce se vedea (sau nu se vedea) dinspre Arcul de Triumf. S-a vorbit într-una, ca să nu se spună nimic. S-a tot dat cu uelcămul, și cu ăifișiălz, și cu implicheișîn, și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din fructe și legume. Cu vișine pe buze, căței de usturoi în jurul gîtului, sptîncene de sparanghel, ciorchini de struguri acoperind fruntea, două felii de lămîie pe pomeți și codița de la spate vrej de dovleac. Cu toate astea, obrajii îi păleau, bărbia despicată îi era mai moale, degetele i se lungeau și cearcănele deveneau din ce în ce mai pronunțate. Se subția ca trecut prin urechile acului, în timp ce sînii mei forțau capsele bluzelor de la Adolescentul. Erau strîmți și pantalonii de catifea, refuzați la export, cu blazer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
el, pe stâlpul lui, începea să îi pară rău că s-a plictisit și a plecat de acasă, pentru că voia altceva. Și începea să îmbătrânească. Era bătrân ca un bătrân obișnuit - avea și ochelari și baston și barbă până la bărbie. Numai că era caraghios să vezi un pensionar cam verde stând în vârful stâlpului din Centrul Orașului. Și trebuia să dea autografe. Și copiii mai mari se cățărau până la el și-l trăgeau de barbă. - Barba lui verde. - Exact... Și
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
o revistă umoristică apărută, Oгонёк sau Crocodil, o caricatură care sublinia imensitatea crimelor celui care s-ar dori acum reabilitat... Caricatura înfățișa pe Lavrentie Beria - umbra criminală a lui Stalin - în mijlocul unui lac de sânge, care-i ajungea până sub bărbie... Văzându-l cufundat în sânge, cineva îl întreabă: „Numai până la gât, Lavrenti Beria?, numai atât?”... la care el răspunde detașat: „Da, pentru că mă aflu pe umerii Tătucului”. O mai concludentă părere nici că se putea face asupra crimelor celui ce
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
insinuați că sunteți, nu? - Nu insinuez nimic, domnule, nu-mi arde de insinuări în astfel de condiții. Desfăcu la rândul său doza, căută din priviri un pahar, apoi o duse la gură. Un firișor de lichid i se prelinse pe bărbie și îl șterse cu mâneca. Sughiță dar nu se sinchisi să-și ceară scuze. - Sunt un simplu agent imobiliar, aveam o viață absolut normală până ați apărut dumneavoastră și ați scris că am descoperit un nenorocit de geamantan cu bani
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care aruncase întreaga tensiune acumulată, întreaga furie și toată nedumerirea sa adunată în cantități incomensurabile. I se păru că geamantanul râdea de el. Trânti ușa debaralei și se prăbuși pe canapea. Vru să bea, dar lichidul i se prelinse pe bărbie. Iar vocea Magicianului îi șopti la urechea stângă: - Tic, tac, tic, tac, tic, tac... Uită-te la ceas. Cele 10 minute se duc ca și cum n-ar fi fost. Vor bate la ușa ta, ce le vei spune? Dacă vei fi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
el, pe bordură, cu jobenul în mâna stângă (ți l-aș îndesa pe gât, Magicianule!), arăta jalnic în treningul galben - ce oroare! -, însă ochii îl pironeau neobosiți, ardeau, îi incendiau retina, ochii explodau, săreau din orbite și se prelingeau către bărbie, îi închise din reflex. Când îi redeschise, Magicianul nu mai era. Oftă... - În loc să te lamentezi și să îți imaginezi că i-o tragi Luciei pe la spate, te-aș sfătui să fii mult mai atent la detectivul ăla. Poate că el
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Întâi pe „hold“. — Ea e, am șoptit speriată. Răspunde tu. Pentru Întâia oară Emily mi-a aruncat privirea aceea a ei. Nu era genul care să-și exteriorizeze emoțiile, dar era capabilă să-și ridice sprâncenele și să-și coboare bărbia Într-un fel care să exprime, fără nici un dubiu, dezgust și milă În proporții egale. — Miranda? Sunt eu, Emily, a zis ea, cu chipul strălucind de zâmbet, de parcă Miranda ar fi fost În stare să se strecoare prin cablul telefonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
primesc Cartea diseară, Emily, a aruncat ea În timp ce pășea Încrezătoare spre ușă și probabil că nici nu a observat cum un grup de trei femei care se aflau pe coridorul de afară s-a disipat urgent, la vederea ei, cu bărbiile În piept. — Da, Miranda. O s-o pun pe Andrea să ți-o aducă. Și asta a fost tot. Iar vizita care semănase panică generalizată În tot biroul, preparative frenetice, chiar și ajustări de garderobă și machiaj, durase mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]