4,306 matches
-
avut o fiică: Anna Bánffy, care s-a măritat cu contele Ferenc Teleki. După moartea tatalui său in 1888, Ernő Bánffy a intrat în posesia castelului, conform unui act de diviziune din 1895. După moartea lui Ernő Bánffy, vărul său, baronul Ferenc Bánffy a cumpărat moșia și castelul din Borșa de la succesorii decedatului, la data de 28 septembrie 1916. Ferenc Bánffy s-a căsătorit cu Ida Petrichevich-Horváth în 1899, iar după moartea primei soții s-a recăsătorit în 1919 cu Hortense
Castelul Bánffy din Borșa () [Corola-website/Science/307412_a_308741]
-
28 septembrie 1916. Ferenc Bánffy s-a căsătorit cu Ida Petrichevich-Horváth în 1899, iar după moartea primei soții s-a recăsătorit în 1919 cu Hortense Petrichevich-Horváth, ocazie cu care s-a mutat la Borșa. Atât îaninte cât și dupa moartea baronului, in 1938, s-au efectuat lucrări de renovare a castelului constând în repararea acoperișului, zugrăvirea fațadelor și a interioarelor afectate de igrasie și izolarea terasei de pe fațada principală După al doilea război mondial, castelul din Borșa a fost naționalizat de la
Castelul Bánffy din Borșa () [Corola-website/Science/307412_a_308741]
-
1938, s-au efectuat lucrări de renovare a castelului constând în repararea acoperișului, zugrăvirea fațadelor și a interioarelor afectate de igrasie și izolarea terasei de pe fațada principală După al doilea război mondial, castelul din Borșa a fost naționalizat de la văduva baronului Ferenc Bánffy. După 1948, clădirea a funcționat pentru scurt timp ca școală agrară, apoi ca dispensar, iar din anul 1957 a devenit sediul Spitalului de boli psihice cronice, instituția intrând în patrimoniul Consiliului Județean Cluj în anul 2003. Clădirea are
Castelul Bánffy din Borșa () [Corola-website/Science/307412_a_308741]
-
aflat sub ocupație suedeză. Începând din anul 1773 cetatea aparține Prusiei occidentale și regatului Prusiei. Sub președintele Heinrich Theodor von Schön, cetatea a fost în mare parte restaurată, regele Prusiei Frederich Wilhelm IV conferindu-i, ca răsplată, titlul onorific de baron de Marienburg. Întrucât într-o fază istorică târzie, Marienburg a găzduit o cazarmă, numeroase elemente arhitectonice ale cetății medievale au fost distruse sau modificate. Față de aceste stricăciuni au luat poziție Friedrich Gilly și Friedrich Frick, care au publicat 1794 vederi
Marienburg (teuton) () [Corola-website/Science/302999_a_304328]
-
Marsilion trimite emisari ca să negocieze predarea sa lui Carol: Blancandrin, conducătorul delegației, promite cu rea credință că, în cazul în care Carol se întoarce la Aix-la-Chapelle (Aachen), Marsilion îl va urma la scurt timp și se va converti la creștinism. Baronii creștini cumpănesc cu atenție cum ar trebui să răspundă ofertei lui Marsilion. Roland nu are încredere în acesta, însă Ganelon și majoritatea celorlalți găsesc că merită să fie crezut pe cuvânt. Carol însuși este de acord, dar îi este greu
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
ani, Joseph Haydn își câștigă existența ca muzician liber. Studiază ca autodidact teoria muzicală și contrapunctul și primește ocazional lecții de la renumitul compozitor italian Nicola Porpora. În acest timp începe să compună diverse bucăți muzicale. În 1755 este angajat de baronul Karl Josef von Fürnberg, pentru care compune primele sale cvartete de coarde. Din anul 1759 funcționează ca director muzical în serviciul contelui Ferdinand Maximilian von Morzin în Lukawitz în apropiere de orașul Pilsen. Aici se căsătorește în 1760 cu Maria
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
pintr-un vot unanim de arhitectul Yosef Klarwein. Juriul a apreciat aspectul demn și dimensiunile de bun gust ale clădirii. O sumă de 11,250,000 de lire sterline a fost pusă la dispoziție în folosul acestui proiect la dispoziție de către baronul James Armând de Rothschild (1878-1957), iar construcția a durat 9 ani. La proiect au mai luat part și alți arhitecți, între care Dov Cârmi și fiul său, Ram Cârmi, precum și Dora Gad care a creat arhitectură interioară a clădirii. Piatră
Knesset () [Corola-website/Science/303194_a_304523]
-
bărci cu motor). La 12 kilometri, Châteaumeillant, reședința cantonului, și vinul său VODC (roșu și gri), la 6 kilometri, Vesdun, unul din cele 3 centre “oficiale” ale Franței cu Bruère-Allichamps și Saulzais-le-Potier. Louis de Culan (sau Culant, după ortografia epocii), baron de Châteauneuf pe valea râului Cher, senior de Culan și de Ainay le Vieil, numit amiral al Franței în 1421, deposedat de acest titlu în 1437 după ce a fost acuzat de delapidare. Louis de Culant a fost însarcinat cu comandamentul
Culan () [Corola-website/Science/302198_a_303527]
-
intri călare în catedrală pentru a remite arhiepiscopului această Bulă de cristal în formă de porumbel. Alături de Louis de Culant, erau „ostateci” pentru încoronarea lui Charles VII: mareșalul Jean de Brosse; seniorul de Boussac și de Sainte-Sévère; Gilles de Laval, baron de Rais; Jean Malet, senior de Graville, Maurice Estève (1904 - 2001), artist pictor autodidact. Om discret, el își împărțea timpul între Paris și Culan. Poșta i-a consacrat încă din timpul vieții lui, ceea ce este excepțional, un timbru în 1986
Culan () [Corola-website/Science/302198_a_303527]
-
secolului al XVII-lea, influențele ucrainiene, poloneze și occidentale subminaseră sistemul tradițional cultural moscovit și, cel puțin la nivelul elitelor, deschiseseră calea pentru transformări cu adevărat radicale. Cnezatul Moscovei a rămas un teritoriu destul de puțin cunoscut în Europa Occidentală până când baronul Sigismund von Herberstein a publicat Rerum Moscoviticarum Commentarii în 1549. Această lucrare a asigurat o vedere de ansamblu asupra unei țari despre care nu se știa mai nimic la acea vreme. Pe la jumatea secolului al XVI-lea, Rusia a fost
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
ca urmare a unor complicații postnatale (febră puerperală), iar regina a murit noaptea următoare. Eduard a fost un copil sănătos care a supt foarte mult de la început. Tatăl său era încântat de el. În septembrie 1538 Lordul Cancelar Thomas Audley, Baron Audley raporta că Eduard crește rapid și este viguros; alte documente îl desciu ca fiind înalt și un copil vesel. Tradiția că Eduard al VI-lea a fost un copil bolnăvicios a fost contestată de unii istorici. La vârsta de
Eduard al VI-lea al Angliei () [Corola-website/Science/302061_a_303390]
-
fost o scriitoare austriacă, cunoscută pacifistă și prima femeie laureată a Premiului Nobel pentru Pace (1905). S-a născut în influenta familie nobiliară von Kinsky, ca fiică a general-feldmareșalului Kinsky, principe von Wchinitz und Tettau. După ce s-a căsătorit cu baronul german von Suttner a locuit timp de 10 ani la Tbilisi (pe atunci în Rusia). A devenit cunoscută după publicarea (la o editură din Dresda) romanului "Jos armele !" ("Die Waffen Nieder !") în 1889. A mai scris romanele "Manuscrisul" («Ein Manuskript
Bertha von Suttner () [Corola-website/Science/302561_a_303890]
-
biserica parohială cu filiala Mădăras care aparține de această parohie. Brutăria a fost construită în 1692, imediat după ce austriecii au cucerit cetatea la ordinul generalului Corbelli. Brutăria cu șase cuptoare s-a realizat, cel mai probabil, după planurile inginerului militar, baronul Ernst von Borgsdorf, care a fost însărcinat de Curtea vieneză cu efectuarea planurilor de refacere a cetății orădene. Demn de remarcat este faptul că ințial aici existase o clădire cu rosturi asemănătoare, o magazie de merinde, și că din 1692
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
occidentale, Partidul Național Român din Transilvania, sub președinția lui Ioan Rațiu, a decis, în 1892, prezentarea unui „Memorandum” împăratului din Viena. Au fost expuse aici suferințele seculare și aspirațiile juste ale românilor transilvăneni. Împăratul a refuzat să primească memoriul, iar baronul Beck, șeful Cabinetului imperial, l-a trecut în arhiva Statului, unde a fost găsit de trupele române, care, în 1919, au ocupat Budapesta. Pentru a liniști reacția opiniei publice europene, ungurii nu s-au mărginit la manifestații publice, ci au
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
septembrie 1940), Ip (13/14 septembrie 1940), Ciumărna, Zalău, Camăr, Dragu, Hida, Cosniciu de Sus, Cerâșa, Marca, Nușfalău, Sărmașu, Mureșenii de Câmpie, Câmpia Turzii, Luduș, Prundu Bârgăului, Huedin, Cucerdea, Lăscud. A fost elaborat un program de maghiarizare a românilor, elaborat de baronul Aczel Ede și însușit de guvernul maghiar. Programul cuprindea expulzarea fruntașilor vieții politice românești, pauperizarea românilor, mobilizarea lor în armată, colonizarea de unguri, șicanarea românilor sub diverse forme pentru a-i determina să emigreze, etc. Obiectivele urmau să fie realizate
Dictatul de la Viena () [Corola-website/Science/302692_a_304021]
-
ales în sfârșit drept candidat, iar împăratul Carol al VI-lea l-a numit episcop în cursul anului 1715. Confirmat fiind episcop al românilor uniți, în anul 1716 a trecut de la iezuiți la ordinul bazilian și a primit titlul de baron, precum și funcția de consilier imperial. Lucrările de fortificare a cetății din Alba Iulia la începutul secolului al XVIII-lea au necesitat demolarea mănăstirii construite cu un secol înainte, de Mihai Viteazul, și în consecință mutarea sediului episcopului unit în Maieri
Ioan Giurgiu Patachi () [Corola-website/Science/302731_a_304060]
-
Sibiu, la Sadu, scholastic al Colegiului academic iezuit din Cluj și pe urmă al Univerității din Târnavia (Slovacia) Ioan-Inocențiu Micu părea omul ideal pentru continuarea activității iezuite în Transilvania. Ca atare, a fost numit epsicop în 1732, fiind făcut totodată baron și membru al Dietei Transilvaniei. În aceasta calitate, Klein incearcă să determine aplicarea prevederilor documentului de unire din 1701 în ceea ce priveste drepturile românilor uniți. Pentru a obține aceste drepturi, trimite mai multe memorii atât curții din Viena, cât și
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
mitologiei germane, "Nickel" (similar cu Old Nick) (chinuitor de cupru). Ei au numit minereul "Kupfernickel", nichel de cupru, din germană de la "Nickel" și "Kupfer" = cupru. Azi minereul este cunoscut ca nichelină sau nicolit (combinație a nichelului cu arsen). În 1751 baronul Axel Fredrik Cronstedt a încercat să extragă cupru din minereul "Kupfernickel", dar a obținut în schimb un metal alb, pe care l-a denumit după numele spiritului minereului, "Nickel" (nichel). În germana modernă "Kupfernickel" este un aliaj de cupru - nichel
Nichel () [Corola-website/Science/302788_a_304117]
-
a pornit un atac masiv impotriva armatei austriece. Până în mai 1849 a reușit să elibereze aproape tot teritoriul Ungariei. De la Viena, împăratul Francisc Iosif a cerut ajutorul armatei ruse prin generalul Pașkievici și, în iunie 1849, armata țaristă, sub comanda baronului și general austriac Haynau, a intervenit în luptă împotriva forțelor revoluționare ungare cu un efectiv de 200.000 de ostași. Trupele generalului Görgey au atacat forțele ruse. Între 6 și 21 iunie 1849 a avut loc bătălia de la Pered (Tešedíkovo
Lajos Kossuth () [Corola-website/Science/302801_a_304130]
-
și cu mama sa, exilata la castelul Babenhausen. Predicatul de nobilitare a fost schimbat mai târziu în "Freiherr/Freifrau von Haynau". Generalul a fost căsătorit cu Theresia (n. 29 mai 1787 - d. 21 octombrie 1851), fiica generalului de divizie () Franz baron Weber von Treuenfels (d. 1809). Soții au avut o fiică, Clotilde (n. 27 septembrie 1809 - d. 25 noiembrie 1897). După absolvirea școlii în educație privată de la Hanau, Haynau a dorit să urmeze carieră militară. Tatăl său a acceptat acest pas
Julius Jacob von Haynau () [Corola-website/Science/302803_a_304132]
-
la sfârșitul anului, după campanie, a fost avansat la gradul de căpitan în Regimentul Infanterie "Erzherzog Johann" nr. 35. Ca atare, a participat la războiul din 1809, fiind din nou rănit grav la Wagram, iar apoi transferat la Regimentul Infanterie "Baron Vogelsang" nr. 47 și numit cămărar imperial. Prin cea mai înaltă decizie din 19 august 1813, a fost numit maior și comandant al abia înființatei Baterii Ușoare Germane nr. 1, unde a fost responsabil pentru organizarea acesteia. Cu acest batalion
Julius Jacob von Haynau () [Corola-website/Science/302803_a_304132]
-
ce a făcut familia regală pentru Ardeal și pentru Cluj". La ceremonie au participat aproximativ 1000 de persoane, printre invitații de marcă numărându-se Altețele Lor Imperiale și Regale Arhiducesa Maria Magdalena a Austriei, fiica Principesei Ileana a României, și Baronul Johannes von Holzhausen, Principele Nicolae al României , precum și reprezentanți ai autorităților locale, ai înaltului cler, ai mediul academic, diplomatic, consular și de afaceri. Consiliul Județean Cluj a acordat titlul de Cetățean de Onoare al județului Cluj principesei Moștenitoare, Custode al
Margareta, Principesă a României () [Corola-website/Science/303303_a_304632]
-
Albă. La , procurorul general Maurice Milligan și fostul guvernator au candidat împotriva lui Truman la alegerile primare democrate. Truman era slăbit politic după ce Pendergast fusese încarcerat pentru evaziune fiscală în anul anterior; senatorul îi rămăsese loial, susținând că pentru căderea baronului local erau de vină judecătorii republicani, și nu administrația Roosevelt. Crucială pentru Truman s-a dovedit a fi susținerea din partea liderului de la St. Louis ; acesta avea ulterior să aranjeze înțelegerea prin care Truman avea să ajungă candidat la funcția de
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
că această comisie a economisit până la 15 miliarde de dolari; activitatea ei l-a pus pe Truman pe coperta revistei "Time". Conform minutelor ședințelor Senatului, prin conducerea comisiei, „Truman și-a șters fosta imagine publică de băiat de salon al baronilor politici locali din Kansas City” și „niciun alt senator nu a câștigat mai mult capital politic din prezidarea unei comisii speciale de anchetă decât Harry S. Truman din Missouri.” Vicepreședintele , deși popular în rândul electoratului democrat, era considerat a fi prea
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
aplana conflictele interne între aripile de nord și de sud ale partidului. Eforturile președintelui de a ajunge la un compromis au fost însă depășite de evenimente. Un discurs agresiv al primarului orașului Minneapolis —împreună cu interesele politice locale ale mai multor baroni locali din marile orașe—au convins Convenția să adopte o atitudine mai fermă în favoarea promovării drepturilor civile, pe care Truman a aprobat-o din toată inima, dar din cauza căreia toți delegații din Alabama și o parte din cei din Mississippi
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]