5,219 matches
-
moștenit. Prin nici un vers nu trece gîndul că limba este nesigură, În nici o strofă nu se vede neliniștea față de imperfecțiunile expresiei. Poeticul (cum zice cel de al doilea fiu, Nicolae) scrie pentru el și pentru alții În situațiile cele mai bizare. Dintr-o notă a lui Nicolae, gospodarul familiei, aflăm că poezia care Începe cu versul „Foarte multă văz plăcere” a fost compusă Într-o dulce pustietate, Într-o dimineață de mai, preț de un ceas, În urma unei dispute asupra vorbirii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de cremene capătă tot mai mult aspectul unui discurs ideologic și imoral. Fantezia aceea nebună pe care o pune Heliade În a glorifica ordinea adamiană dispare. Doar bocetul final al Evei lingă trupul inert al lui Abel atinge, În ciuda limbajului bizar ideologizant, o coardă lirică fină: „O, aer ce verși viața spre-a răsufla-n suspine, Nu mai răsuflă Abel!... L’abandonați, etere! L-ai curățat, o, apă! Albitu-l-ai ca lîna Și c-al Albanei nectar; stropitu-l-ai În unde
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
al inocenței și suavității. Tendința de a diminutiva totul, cu efecte atît de rizibile adesea, dezvăluie o mișcare mai gravă a spiritului liric și ea poate fi definită prin Încercarea de a aduce lucrurile la starea de puritate matinală. Încercare bizară, contrară notei de senzualitate, aerului greu de alcov, pastei groase din poemele acestea În care pasiunile tind spre desfătare și răsfăț. Însă acesta este Bolintineanu: contradicția este regula lui, nonsensul este sensul limbajului său. Violența caută În Florile Bosforului și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
convențional din poezia lui Bolintineanu. Să urmărim cîteva din atributele lui. Întîia Însușire este transparența. Marea este „azurie” și, privită de aproape, se vede lucrarea dumnezeiască: „O pulbere-argintoasă de mii de peștișori, Frumoase mozaice, divine, infinite, Ce schimbă-ale lor forme bizare, strălucite! Ce ne amintă Încă p-al vieții autor, Făcînd ca să se uite durerea ce dărîmă!” și efectul ei este desfătarea care șterge contururile aspre ale lumii. Desfătător, cu efecte purificatoare este și tabloul cu delfinii care Însoțesc, Într-un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la viața materiei, În forma ei sublimă natura se unește, cum poetul zice, cu poezia, dînd impresia de măreție, formînd „cadrul cel mai răpitor”. Culoarea cadrului este dată nu numai de strălucirea elementelor fizice, dar și de toponimia și onomastica bizară și, În genere, de limbajul cu multe turcisme al poemelor. La o simplă lectură, privirea este surprinsă de numărul mare de cuvinte și denumiri străine spațiului nostru. În versuri e vorba de: Nihor, Iscudar, Marmara, Candili, Bogaz (Bosfor), Isar, Misir
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Cosminului arată că Bolintineanu este În epocă neîntrecut În descripția naturii În stare de convulsie: „Soarele dispare... ceru-ngălbeni! Munții-nalți, vechi, se-nvîrtesc, se-nclină. Umbra se mărește... Aerul tăiat, Strîns, s-aruncă-n valuri, vîjÎie turbat. Muntele tresare! trăsnete, mugiri, Șuiere bizare, vaiete, răcniri Să rădic În aer, cresc, se variază Și, din munte-n munte, trec, se repetează...” Repetițiile, simetriile, acumulările indică o figură retorică (ce va fi dominantă În Basme). Ea se bazează, aș zice, pe un evident gust al
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
negru poartă o vînătă tichie Care-n vîrf e-mpodobită c-un bumb galbin de cristal. Fericit, el locuiește un măreț palat de vară Plin de monștri albi de fildeș și de jaduri prețioși. Mari lanterne transparente, de o formă mult bizară, Răspînd noaptea raze blînde pe balauri fioroși. O deschisă galerie, unde-a soarelui lumină Se strecoară-n arabescuri prin păreții fini de lac, Prelungește colonada-i pe-o fantastică grădină Ce mirează flori de lotus În oglinda unui lac. Ochiul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
omul. Fără casă, fără pădure, fără umbră, fără rîu răcoritor (toate imagini ale refugiului, ale ocrotirii), cîmpia nu „Înveselește” pe călător. Nu-i dă, cu alte cuvinte, sentimentul acelei comuniuni cordiale cu universul pe care Alecsandri Îl solicită mereu. Fapt bizar pentru un spirit romantic: Alecsandri se teme de zarea ce dispare, misterios, În fund, departe, sub cer. Dispariția, pierderea În indeterminare constituie una din figurile cele mai răspîndite În poezia romantică. Ea sugerează procesul de cosmicizare a lucrurilor. Alecsandri nu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și aici fecundă. Ea naște insecuritatea, și insecuritatea se Închide (sau se deschide) Într-o clară figură a solitudinii. Poemul este scris cu o vădită rea dispoziție. Lui Alecsandri nu-i place obiectul, e prost dispus În fața temei, Însă, ce bizar!, reaua stare afectivă provoacă o mai bună dispoziție a imaginației. Există, lîngă imaginația literară, o mai clar conturată imaginație materială: pămînt ars de soare, vîrtejuri de colb, iarbă mohorîtă, sîrmoasă și, deasupra tuturor, o cumpănă de fîntînă ca gîtul unui
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pasiune veritabilă Întîmpină un obstacol (un rege Marc), iar obstacolul (negația) incită și mărește pasiunea. Caracteristica lui Conachi e că el este cu premeditare nefericit și, prin o mie de tertipuri, mărește nefericirea pentru a fi mai ușor crezut. O bizară (dacă n-am ști cît de prefăcută!) voluptate mazochistă există În pasiunea erotică a Marelui Logofăt. Denis de Rougemonl ne mai propune un test pentru a putea distinge cele patru culori ale dragostei. E vorba de o schemă filozofică abstractă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
că acele caractere care cresc abilitatea de luptă a masculilor și succesul lor în competiția mascul - mascul vor fi favorizate de selecția intrasexuală. Care este însă mecanismul pentru selecția intersexuală (epigamică) a unor caractere, în special a unor caractere relativ bizare, cum ar fi penele excesiv de ornamentale ale păsărilor (de exemplu, coada păunului) sau coarnele uriașe ale cerbilor? Ronald Fisher (1930) emite teoria selecției sexuale din inerție (runaway sexual selection): dacă anumite femele preferă un caracter ce apare la un anumit
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
de femele, cum ar fi coada păunului sau coloritul strălucitor al penajului, ar putea funcționa ca și semnale conținând informație despre condiția corpului masculilor ce manifestă aceste caractere. Astfel, preferința femelelor pentru anumite caractere, care, uneori, par de-a dreptul bizare, nu este altceva decât un mod prin care acestea se asigură că au ales „cei mai buni” masculi. Hamilton și Zuk argumentează că paraziții sau bolile duc la o slabă calitate a penajului, deci femelele care aleg un penaj strălucitor
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
mult decât o viziune sau un ideal. Se lansează provocarea unor noi strategii, a unui „mod de viață” care Înseamnă „a trăi Împreună”, a accepta (sau a primi printre noi) pe cei care ni se par foarte diferiți, „ciudați” sau „bizari”. O cale de acțiune fructuoasă pe linia creșterii incluzivității școlare pare a fi inițierea și dezvoltarea cooperării dintre școlile speciale și școlile obișnuite, a grupării În mănunchiuri de școli inovatoare. Este necesar Însă un program național de promovare a acestei
Şanse egale pentru toţi copiii. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Loredana - Alina MOATĂR, Ion MOATĂR () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2137]
-
-i scoată căiți din raft, ediții de autori greci și latini de la Renaștere încoace, unele încheiate în copci de metal, lexicoane de limbă sanscrită, arabă, volume din Epigraphia Indica, enciclopedii, studii germane, engleze, așa de speciale, încît toată biblioteca părea bizară unui profan. Lui Ioanide i se păru foarte straniu ca Hagienuș să citească Thomas Hide, De religione veterum Persarum. "Nu cunoaștem niciodată bine pe oameni, medită el; ei au încăperi închise pentru ochiul superficial. Te pomenești că și Botticelli al
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
solitudine și de scăderea prestigiului, și făcea politică numai pentru a-și putea întreține un aparat social factice. În fond, cunoștea superficialitatea oamenilor care îl frecventau, invidiind nepăsarea lui Ioanide și totodată mirîndu-se de o existență ce i se părea bizară. De partea sa, doamna Pomponescu ducea aceeași viață de convenție, primind într-un salon adiacent anticamerei pe prietenele sale, mai toate interesate și solicitatoare (lucru ce nu-i displăcea, fiind măgulită a obliga), iar seara avea loc o adevărată ședință
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mie? - De prefacerea ei depinde și viitorul României. Dumneatavrei s-o lăsăm în voia soartei când putem face din ea o țară ca soarele de pe cer? Ioanide consideră pe Doru cu curiozitate. Imaginea soarelui de pe cer i se păru cam bizară, părea un lucru spus de multe ori, un clișeu, și parcă o mai auzise, totuși exaltarea concentrată a fiului său îi atrase atenția. Doru nu era apatic, cum bănuise, avea o năzuință secretă, care însă - faptul era deocamdată incontestabil - nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vesti gâfâind celorlalți: - Germanii au intrat în Praga!1 - Oo, se indignă doamna Ioanide, ce grozăvie!Fiica părea ea însăși emoționată ca și mamă-sa, dar privind cu coada ochiului către Tudorel nu spuse nimic. Ioanide scrută cu mare răceală bizarul entuziasm al lui Tudorel. - Mă rog, zise el, am impresia că te bucuri de o catastrofă.Intimidat, Tudorel dădu o explicație ocolită: - Europa se transformă. Ioanide se uită la el mai teribil decât Meduza la Perseu și nu spuse decât
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Tudorel spre a împiedica pe bolnav să se miște. Spatele lui Tudorel era zebrat de niște dungi roșiatice, ca și când ar fi fost vopsit. Doctorul trase și chiloții în jos de pe fese, fără nici o jenă, revelând continuarea și mai clară a bizarului desen. Tudorel începu să geamă când doctorul îl palpă cu degetele și rămase așa, fără a încerca să se mai opună. - Se vede treaba, doamnă Ioanide, că atunci când l-aiconceput pe tânărul dumitale fiu ai văzut la Grădina zoologică o zebră
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
numărul 35, și astfel ar fi fost filat la rîndu-i. Asta însemna că un observator al Mișcării cu totul nepasibil de urmărire legală locuia în una din aceste curți, gata de a surprinde pe acela care ar fi întrebat de bizarul pentru partea locului număr 35. Acela era indiciul sigur că poliția avea informații precise. Patrularea agenților prin fața casei lui Ioanide, în mod așa de lipsit de orice jenă, nu părea să aibă în vedere pe Tudorel, ci probabil pe Gavrilcea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui Ioanide se țin în secret întruniri, sau în fine de a speria pe Tudorel și pe Gavrilcea și a-i sili astfel să se ascundă în altă parte, dând putința de a descoperi acel loc. Un fapt ce apărea bizar la prima vedere era acela că membrii Mișcării nu făceau nici un mister, îndrăznind chiar a improviza unele manifestații mai mult sau mai puțin discrete, având relații cvasi publice cu oameni politici notorii. Exista prin urmare o inițiativă mai ocultă, încredințată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care o semnalează în văi. Albul ei imaculat o distinge de verdeața câmpului, când anume ornamente sculpturale sau picturale nu o asimilează cu natura. De aceea încercarea de a se introduce în canonica arhitecturii noastre sacre siluete de zgârie-nori, contururi bizare de stil decadent, cum cetățenii uimiți constată actualmente în cutare cartier al Capitalei, e de natură a atrage atenția forurilor noastre competente, inclusiv autorităților bisericești, asupra oportunității pervertirii unui trecut glorios în această materie. Pasajul fu aplaudat, însă nu așa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
strigăt. Însă madam Pomponescu îl înregistră îndată în salonul său: . - Am auzit că la cursul lui Ioanide au fost manifestații ostile, ce s-a întîmplat anume? . - Se vede că are inamici printre tineri! . - Nu-i de mirare, cu ideile lui bizare și-a înstrăinat toatălumea. Ar fi mult mai bine pentru el să se demită, să-și ia cel puțin concediu pe câțiva ani. Gonzalv răspândi știrea că Ioanide, din cauza manifestației zgomotoase din sală, a trebuit să se retragă, neputîndu-și ține
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zise madam Pomponescula ceaiul ei. Ce nevoie avea să-și facă o astfel de cabană în București? Mă întreb dacă e permis a se construi case de lemn în Capitală. Putea să-și ia o casă cu chirie. E ceva bizar, cu icoană și cruce, cu stâlpi de piatră, un fel de pagodă. A făcut-o ostentativ, ca să stârnească vâlvă și să-ți dea a înțelege că nu se turbură de părerea ta. Pomponescu, din ce în ce mai iritabil la numele Ioanide, își tortură
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide. Smărăndache, cu care era în mașină, zise, nu fără o săgeată în direcția ministrului: . - Asta e pagoda lui Ioanide! . - Da? se prefăcu surprins de accident Pomponescu. Profesorul de beton armat își dădu imediat seama că Ioanide nu făcuse nimic bizar. În loc de a ridica o baracă provizorie, cu aproximativ aceeași cheltuială de muncă, înjghebase o casă de lemn în felul cum se construiau în Elveția sau în ranch-urile din California. Existau arhitecți specializați în această ramură, opere de renume. Pomponescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
atragă atenția opiniei publice că e cazul să se gândească la administrarea unei exemplare pedepse, organiză o demonstrație. Legă portretele victimelor Hangerliu, Tudorel, Pica, Cioarec de automobil, scoțând și pe cele două din biroul lui Gaittany, și constitui un pluton bizar de tineri cu cizme și cu mari lumânări aprinse. Fără a fi prevenit despre ce e vorba, Gaittany fu invitat a se urca în automobilul astfel împodobit, și convoiul satanic se îndreptă spre strada lui Pomponescu. Acolo unitatea se opri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]