3,500 matches
-
nedelicat, atât de brutal chiar. Nu binevoiește să-mi dea nici un răspuns, ba are aerul că nici nu m-a auzit. Abia seara, când și ultimul dintre vizitatorii săi a plecat, se întoarce spre mine și-mi zice vorbind cu blândețe și cu același zâmbet de o nemărginită bunătate: -Veniamin, nu te grăbi, sosește o vreme pentru toate. Ai văzut, cărticica aceasta pentru unii nu se deschide niciodată. Pentru alții se deschide, dar aceia află paginile sale albe, nescrise, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nici pomeneală să cedeze. Truman izbucnește în râs, în hohote de râs, ca și când tocmai ar fi asistat la o poantă, la o poznă foarte reușită, în care rolul caraghiosului l-aș fi jucat eu. Lazarus îmi ia din mâini cu blândețe cărticica pecetluită și îmi spune: -Învață să ai răbdare, Veniamin, n-a sosit încă ora, dar e aproape. Pregătește-te să citești curând cartea. Îmi dau lacrimile, de neputință și de rușine. Așa e, nu trebuia să mă grăbesc, trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
am și puteri peste fire, pot să intervin și să schimb șirul lucrurilor, sunt doar martor sau și rezoneur? De mine se apropie prietenii mei Lazarus și Truman. Îngerul are înfățișarea lui de totdeauna, e învelit în liniște și în blândețe - nu pot citi pe fața lui nimic din ce intenționează să facă ori din ce-l preocupă. În schimb, ca în atâtea rânduri, îl privesc pe condor și după felul cum se exteriorizează (el e mereu o carte deschisă, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
așteptare în drumul pământenilor spre ceruri și al ființelor cerești în coborârea ori în căderea lor spre pământ?... Se pare că a sosit clipa. Lazarus se apropie de mine cu înfățișarea lui de o bunătate inexprimabilă. Mă mângâie plin de blândețe cu o mână pe creștet, iar cealaltă o ține sub veșmântul său de in luminos. -Veniamin, azi ți se va îndeplini dorința, azi e vremea să citești cărticica pecetluită. Pecetea cade azi pentru tine. Îmi vine să sar în sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o zi, apoi visul cu tovarășul Cameniță, a doua zi, apoi visul cu sfârșitul orășelului Serenite și acum citirea cărții, a treia zi. Încă o dată mă uit întrebător spre Lazarus. El dă din cap aprobator. Iarăși mă surprind seninătatea, bunătatea, blândețea, umilitatea lui fără de margini, însușiri ce par a vorbi despre o altfel de lume decât a oamenilor, însușiri pe care parcă începe să mi le inducă și mie. Îmi ia din mână cărticica pecetluită și zice: -Drum bun, copile, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nici nu-l cheamă Mănel. Într-o seară, când toți angajații se strâng în birou la domnul Dumitru, iar Mănel face o mulțime de curse după bere, pizza și țigări, patronul îl ia pentru prima oară la rost, dar cu blândețe, ca să le fie clar tuturor ce are de gând: „Mă, Manele, de ce umbli, mă, în zdrențe? Ia-ți, mă, copilule, din magazie ce vrei, dacă-ți vine bine. Sau, știi ceva, o să-ți cumpăr un costum. Ai avut vreodată un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sibi confidit, stulte se discipulum subdit!” - Cine se încrede în sine, se supune unei oarbe călăuze. VIII - Să păzim cu scrupulozitate toate poruncile și sfaturile evanghelice, îndeplinind vorbele Sfântului Paul: „...tu, omul lui Dumnezeu... urmează dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea. Luptă-te lupta cea dreaptă a credinței; răpește viața veșnică la care ai fost chemat...” (1Tim 6,11), ca Preasfânta Treime, Dumnezeu: Tatăl, Fiul și Sf. Duh să ne binecuvânteze și să vină să-și facă sălaș în inima noastră
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Duh să ne binecuvânteze și să vină să-și facă sălaș în inima noastră, așa cum a promis Isus (In 14,24). IX - Să ne exercităm zilnic în toate virtuțile teologale și morale, practicând fără încetare umilința, baza tuturor virtuților și blândețea, spre a avea ceea ce cere de la noi Sfântul nostru Părinte Francisc: „humilitatem et patientiam in persecutione et infirmitate et diligere eos qui nos persequuntur, reprehendunt et arguunt...” -Smerenie și răbdare în persecuție și boală și să-i iubim pe cei
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
tău, de Mamă Lăcașu-i vrednic și izvorul... De-atunci crescu în al tău suflet Dorința vie, arzătoare, De-a-i fi în toate totdeauna, Icoană asemănătoare. De-aceea ți-a plăcut iubirea, Nădejdea lui Cristos, credința, Urmând ca nimenea pe lume Blândețea lui și umilința. O, Inimă a Maicii noastre Cu-atâta har împodobită Tu-n viață și la umbra crucii De mari dureri ai fost rănită! Dar pentru toate Tatăl veșnic Ți-a dat răsplata meritată Căci te-a voit cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
zice, n-ar avea nici un farmec și nici n-ar fi posibilă. Eu nu sunt convins de aceasta, totuși o fac ca să nu mă deosebesc prea mult de restul oamenilor, o fac fără prea mult suflet, dar cu resemnare și blândețe. Restul timpului - ajut prin casă sau lucrez la fișierul meu filozofic. Lucrul acesta din urmă, mai cu seamă, îmi dă o liniște minunată ce se potrivește atât de bine pe fundalul colorat al toam nei bucureștene, frumoasă ca toate toamnele
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
9:16) Ați înțeles, dragii mei? Suntem în puterea unui terorist inventat de noi! care printr-o simplă mișcare a degetului mic te expediază fulgerător în rai sau în iad, fie că ești vinovat ori nu. Clar? Unde sunt bunătatea, blândețea, mila și dragostea Tatălui Ceresc față de fiii Săi tereștri?? Vorbe goale!! Vă amintiți de doctorul morții, înfiorătorul criminal nazist Joseph Mengele, procedând la selectarea evreilor pe suprafața peronului de la Auschwitz în momentul coborârii din vagoane a acestor nefericiți? Și el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
al XXIII-lea având în mână un rozariu primit de la un alt papă, Pius al XII-lea, fiind considerat un bun catolic (după Guy Walters). Halal, Doamne! Dacă basmele pe care le citim despre puterea ta nelimitată și despre bunătatea, blândețea și mila Ta, și dacă nimic pe acest pământ nu se întâmplă fără știrea Ta, concluzia se impune de la sine: Tu ești adevăratul criminal, iar ei nu sunt decât uneltele Tale docile, mâinile Tale! Ferească-ne Dumnezeu de "miluiala" și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mușchii încordați la maximum pentru momentul declanșator, ca sprinterii pe linia de start ciulind urechile la pocnetul pistolului. Spre marea noastră bucurie, detensionarea s-a produs rapid, prin formularea unui elogiu care ne-a lăsat cu gura căscată, mângâind cu blândețe și alinând sufletele noastre amărâte, greu încercate. Vai dhagă doamnă Hozalie, dar ce copii fhumoși ai și ce bine educați! Da, da. Urechea mea a sesizat cu surprindere că reprezentanta vulturilor din America Latină manifestă o vădită și constantă antipatie față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
acasă. Operațiunea o făceam tot cu ajutorul dezinteresat a lui moș Danilov, care se atașase de familia noastră, apreciindu-l în mod deosebit pe tata pentru forța fizică, rapiditatea și priceperea la treburile gospodărești și în egală măsură pentru bunătatea și blândețea sa, pentru felul în care i se adresa. Prin urmare, a împrumutat căruța bătrânului luând și înălțătorile, pentru a putea încărca mai mult, plus cele două coșuri și am plecat la câmp. Am ajuns. Tata a rămas în căruță, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
meserie. Nu încape nicio îndoială că exista în fratele meu Sandu o bunătate funciară genetică, inalterabilă, transmisă pe cale ereditară ca cea mai de preț moștenire de la strămoșii care s-au succedat generație după generație de-a lungul istoriei omenirii. Bunătatea, blândețea, duioșia sunt mai degrabă elemente definitorii ale sexului feminin, manifestate plenar în toată perioada maternității, și mai puțin vom avea șansa găsirii unor atare elemente aurifere în zestrea nativ-biologică a unei ființe umane de gen masculin. Deși nu era decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
R.P. À la française. Influența domnului Ross și a mustății lui... A.R. A, nu, nici pomeneală. Pentru că așa învățasem în copilărie de la mama mea și îmi revenise nu știu cum în limbă. Doamna Cartianu, pe de altă parte, era finețea și blândețea personificate. Avea un zâmbet care-ți înmuia inima. Cu ea făceam mai mult limbă și gramatică. Ne ajuta foarte mult să lucrăm temele pe care ni le dădea Dragoș Protopopescu pentru seminar. Două mari succese am avut în facultate - succese
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Când inima ar începe să tacă, să întrebăm de soare, de lună, de meteoriți, de stele, de ape, de lumina amurgului, să întrebăm cât e ceasul. Ne înconjoară, încet-încet, tandru și perfid, precizia. Să tăcem? După ce am terminat de citit Blândețea nopții de Scott Fitzgerald, am plâns fără rușine și m-am rugat lui Dumnezeu să scriu odată o carte ca aceea, în care un bărbat puternic piere încet, încet, fără a muri, după ce o femeie i-a spus printre paltoanele
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mine și îmi zise clar că doctorița mă sfătuiește să-mi fac și analize de zahăr. De ce nu-mi spusese până acum? „Fiindcă ați cântat foarte frumos...” - și pentru prima oară din tristețea ei se contură un surâs. Șoferul - cu blândețea necesară pentru a-l face pe un bețiv să coboare dintr-un taxi - mă liniști în sensul că și el are zahăr și n-a murit din asta, „da’ trebuie să mănânci bine de dimineață”. „La revedere, la revedere” - le-
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de aur al omenirii. Se organizaseră brigăzi formate din activiști de partid, muncitori din centrele industriale care se deplasau în mediul rural cu scopul de a lua contact cu oamenii, pentru a-i convinge, cu mai multă sau mai puțină blândețe, să facă cererea de înscriere în «colectivă». Curând după moartea lui Stalin, mai precis în 1960, ne vizitează țara șeful statului sovietic, Nichita Sergheevici Hrușciov care avea meritul de a fi tot atât de ignorant pe cât era de puternic și de mincinos
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de satisfacții și împliniri, dar și lecții corective. În timp ce în școala familială și cea instituțională își află loc înțelegerea, îngăduința și chiar toleranța, în școala vieții educația este coercitivă, dură și în multe cazuri necruțătoare. Aici nu funcționează pedagogia duhului blândeții, nici permisivitatea, nici mila. Greșelile sunt sancționate prompt și aspru. Dacă, de exemplu, nu îți lucrezi bine pământul pentru că îndrăgești umbra și somnul, atunci mănânci prost, umbli cu pantalonii rupți în fund și privești cu jind la cei ce au
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
lui. Recunoaște că i se topea inima de mulțumire când vedea că vlăstarele se dezvoltau frumos, în atmosfera unei vieți de familie așezate, unite. Mai tolerant și mai îngăduitor cu cei mici, el primea uneori avertizări din partea soției, rostite cu blândețe în glas: - Caută-le tu mult în coarne și ai să ajungi să nu te mai înțelegi cu ei! Nu, nu s-a întâmplat, din fericire, așa ceva. Părinții și-au îndrumat în continuare, cu autoritate și dragoste, copiii, care erau
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
când, mă-ntorceam spre părintele meu și-i împărtășeam impresiile. S-ar părea, nu-i așa? că, în timp ce noi ne ducem la Iași, munții, copacii, casele, vitele se întorc la Piatra. Unde au fost oare munții? Tata îmi zâmbea cu blândețe. Și el privea, ca și mine, într-acolo. Și gândul lui trebuie să fi stat sub stăpânirea imaginilor fugare. Dac-aș putea reconstitui zâmbetul lui, cred c-aș citi în el gândul acesta simplu, impregnat de melancolie: "Toate trec, copilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
autor al câtorva frumoase picturi murale ce decorează stabilimentul termal din Vichy). Pag. 26. Vedere generală a orașului Piatra, de peste valea Bistriței. Pag. 28. Biserica Sf. Ioan din Piatra, zidită de Ștefan cel Mare. Pag. 29. "Tata îmi zâmbea cu blândețe..." Pag. 30. Hotel Traian, din Iași. Pag. 31. Vechi case boierești din Piatra. (Vila N. Albu) Pag. 32. Teiul lui Eminescu, din grădina Copou. Așa-i zice lumea: teiul lui Eminescu. De ce? Unii pretind că el s-ar fi bucurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nins, cu culorile ei, de la galben crem deschis până la roșu bordo, de la verdele cremgălbui la verdele intens al pinilor înalți ca niște catarge de corăbii, de la verdele gri închis al molidului la strălucirea orbitoare în razele de soare, de o blândețe câteodată neobișnuită a brazilor arginti în adierea vântului, care era pe deplin stăpânul, indiferent de anotimp, acestei localități răsfirată pe văile și colinele defrișate de primi coloniști veniți aici din Austria superioară, în anul 1773. Acești primi coloniști au fost
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
fi Înfruntat, Apolo l-a legat pe silen de crengile unui copac și l-a jupuit de piele. De ce a săvîrșit un teu o crimă atît de oribilă, dacă nu pentru faptul că, din punctul său de vedere, cruzimea și blîndețea Înseamnă același lucru? Zeii te omoară și după ce le trece mînia te prefac Într-un rîu. Dar la ce-ți mai folosește căința lor? Pădurea a rămas fără cîntecele lui Marsyas, după ce l-a văzut jupuit ca un țap. Și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]