5,205 matches
-
fost calcinați. Cei care au fost îmbrăcați în țesături înflorate de genul chimonourilor, li s-au imprimat desenele pe piele ca niște tatuaje. — Au urmat apoi efectele de durată ale bombei, radiațiile radioactive care au dus la moartea atâtor oameni. — Blestemul s-a întors asupra americanilor când cei din familia Kennedy apropae niciunul nu a murit în patul lui, de bătrânețe. Mai toți au avut un sfârșit tragic fiind implicați în accidente și scandaluri. Numai că președintele Truman a hotărât lansarea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vor mai fi iar doi ori, poate, trei, până ce vă veți redeștepta și vă veți întoarce spășiți, amărăștenilor, în pace, la răzorul vostru. Ori, nu veți mai avea nicicând un Vodă fals, dacă veți sparge mai curând oglinda mincinoasă a blestemului ca să gândiți și voi la ceea ce faceți și să faceți într-adevăr ceea ce gândiți, odată și pentru totdeauna! Lași netrebnici... Am obosit. Ciudat, foarte ciudat. Trebuie să mă întind la loc, ca să mă odihnesc! Retrăgându-se în umbră, dincolo de pâlpâirea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
acele materii abrazive în calea de admisiune). Dar pe unde zburăm? strigă furios. Prin nori sau printr-o ploaie de bolovani? Dacă nu ne prăbușim, pariez doi dolari pe cireașa fetiței tale că se va aprinde circuitul în chestiune. Ignorând blestemele debitate în mașinărie, cei cinci membii ai echipajului de la pasarelă trudeau să pună remorcherul pe suprafața planetei, și cât mai aproape de sursa înregistrată. ― Ne apropiem de punctul de origine, zise Lambert, studiind parametrii ei. Terminal la douăzeci și cinci de kilometri. Douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
activist de partid și apoi primar, i-a adus un sfârșit pe măsură. A murit ca un câine, într-un șanț cu capul crăpat de un alt bețiv. A fost blestemat pentru tot răul care l-a făcut oamenilor, iar blestemele s-au abătut și asupra familiei sale. I-au murit doi copii în floarea vârstei ca o pedeapsă divină, făcându-l să sufere. Tata, murind la Iași, la 80 de kilometri de satul nostru, l-am adus să-l înmormântăm
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
perindă prin fața ochilor rugurile Inchiziției, diviziile SS, bigotele puritanismului, femeia-comisar, sora Diesel și alte savante de renume mondial. Cînd deschide gura, mă cutremur însă cu adevărat : „Dulciurile și făinoasele sînt la fel de periculoase ca drogurile !”, aruncă ea vestea ca pe un blestem asupra omenirii. La fel de periculoase ca drogurile ? Nu-mi vine să cred urechilor. Inevitabil, fac o comparație cu secvența anterioară de știri și nu reușesc să văd prea multe legături. Dar dacă totuși ?... Și încep să fabulez. Îmi aduc aminte de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
într-o altfelitate inco mensurabilă. Mergînd doar o pagină dincolo de titlu, găsim următoarea punere în perspectivă a problemei : „Ceva nu merge în România, și nu doar sus, în clasa politică, și nu doar de ieri, de alaltăieri. Să fie un blestem ?” - se întreabă retoric domnul Boia. Istoricul răspunde imediat și firesc : „Nu, e doar istorie”. În propoziția următoare revine însă într-un mod cu totul inexplicabil pentru un istoric : „Dar poate că înseamnă același lucru”. Iar peste cîteva pagini se întreabă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și firesc : „Nu, e doar istorie”. În propoziția următoare revine însă într-un mod cu totul inexplicabil pentru un istoric : „Dar poate că înseamnă același lucru”. Iar peste cîteva pagini se întreabă : „Să fi fost un reflex ancestral ?”. Istoria ca blestem și/sau ca „reflex ancestral” ? Nimic din ceea ce stă scris mai apoi în carte nu justifică această interpretare, dar cutia Pandorei a fost deschisă, subminînd astfel statutul și menirea istoriei înseși și permițînd publicului să citească totul în cheia voiosului
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
crucială : problema nu mai este atunci fatalismul unui dat inițial, ci întîrzierea istorică a unor schimbări referențiale. Iar întîrzierea se poate recupera, modifica sau chiar valorifica, în timp ce „datul” rămîne dat. Pe scurt, în loc să ne jelim cu voioșie, vorba lui Cioran, blestemul originar și original, putem să ne asumăm cu responsabilitate schimbarea posibilă. Aceasta ar fi cu adevărat o „schimbare la față a României”, iar diagnosticul pe care îl așteptăm ar putea sluji într-adevăr unei terapii de care avem nevoie ! Muzeul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
carnavalurile de mai tîrziu („digitus impudicus”, de pildă, pe care și-l arată astăzi șoferii nervoși, în chip de înjurătură, este o „descoperire” romană - ne amintește Adrian Majuru). În continuare, o serie lungă de înjurături au o origine religioasă, de la blesteme profane („să te bată Dumnezeu” etc.) la blasfemii mai mult sau mai puțin deghizate, începînd cu cele mai „benigne”, precum simpla referință colocvială la Dumnezeu, Diavol sau alți termeni din vocabularul religios, interzisă de Biserică. Faimosul morbleu din romanele de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
influențat înțelegerea textului Dt 21,22-23: „Dacă cineva comite un păcat vrednic de moarte și este omorât, spânzurat de un lemn, să nu rămână noaptea cadavrul lui pe lemn și să-l îngropi în aceeași zi, căci cel spânzurat este blestemul lui Dumnezeu. Să nu întinezi pământul tău, pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l dă ca moștenire”. La origine, pasajul era interpretat în sensul că trupul celui ucis trebuia să fie lăsat să atârne de un copac, iar apoi dat
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
au fost excluși nici inamicii lui Israel, uciși în bătălie (1Reg 11,15). Chiar și dușmanul escatologic, reprezentat de oștile lui Gog, trebuia îngropat (Ez 39,11-16). A lăsa un mort, chiar dușman fiind, să zacă neîngropat, însemna să atragi blestemul asupra țării (Dt 21,22-23). Importanța deosebită dată îngropării cuvenite oferă fundalul pasajelor care vorbesc despre cei care nu vor fi îngropați, de obicei, datorită păcatului și judecății divine. Moise îi avertiza pe israeliți că, dacă vor încălca alianța, dușmanii
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
acestei cerințe stătea Legea mozaică: „Dacă un om comite un păcat vrednic de moarte și este omorât, spânzurat de un lemn, să nu rămână noaptea cadavrul lui pe lemn și să-l îngropi în aceeași zi, căci cel spânzurat este blestemul lui Dumnezeu. Să nu întinezi pământul tău pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l dă ca moștenire” (Dt 21,22-23). Și Ezechiel afirmă același lucru: „Vor pune deoparte oameni care să treacă continuu prin țară și să-i îngroape împreună cu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
și trezește numeroase speranțe”. În același timp, se exprima încrederea în caracterul definitiv al unirii: „Astăzi, avem această Basarabie. O avem pentru totdeauna și o strângem tare lângă inima noastră [...]. Prutul, cu apa lui tulbure și murmurul lui plin de blesteme, nu va mai face de acum înainte strajă mohorâtă între noi și frații «moldoveni». Nimeni și nimic nu ne va putea despărți. Suntem un trup și un suflet. Indivizibil și etern”. Mii de cetățeni au întâmpinat cu mare însuflețire delegația
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
singuri 24 de ceasuri, mi s-ar da fără șovăire. Dar de ce mă insultă, pentru Dumnezeu? De ce îmi spune că îi repugnă dragostea comună? Este altceva mai bun?" "Nici o femeie nu m-a turburat atâta. Suferința mea senzuală e un blestem, în aceasîă lună aridă, cu atâtea lucrări pe cap. Să fie, oare, misterul trupului ei? Mă îndoiesc; mă turbură orice conversație care îmi insinuează primejdia, adică unirea mea cu Maitreyi, care se pune la cale. Știu că sunt în primejdia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
noaptea aceea au încuiat-o în odaia d-nei Sen, iar d-na Sen a spus totul inginerului, stând până târziu la sfat despre cele ce trebuie să facă, așa fel încît nimic să nu se afle de către vecini, căci atunci blestemul va cădea asupra întregii familii... Toate acestea le-am știut numai a doua sau a treia zi, de la Khokha, dar în noaptea aceea bănuiam lucruri mult mai grave, bănuiam că Chabà a surprins-o într-o noapte și a spus
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de chihlimbar. - E inutil să discutați, spuse adresîndu-se lui Colomban. Și într-un caz și în celălalt problema e aceeași: fără acea nouă calitate a vieții de care vorbește Linda Gray, longevitatea e o povară, și poate fi chiar un blestem. Și atunci, în acest caz noi ce ne facem? - E doctorul Griffith, îl prezintă Colomban. A fost și el acolo, cu noi, când s-a întîmplat... Se întrerupse și-i căută privirile. - Poate că ar fi bine să-l lămurim
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
capăt zilelor... - Dumnezeu s-o ierte, spuse Iconaru și-și făcu cruce. - Dumnezeu să le ierte pe toate, șopti Ieronim. Pe toate și pe toți, adăugă mai mult pentru sine, pentru că aproape nu i se auziră cuvintele. Parcă a fost blestem, ca într-o tragedie antică. N-a scăpat nici unul... Își îndreptă deodată umerii și-și ridică fruntea. Dar ce frumos ar fi fost să fie, doar așa, ca într-o tragedie antică, vorbi deodată cu un glas neașteptat de ferm
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
voia decât să-și scape pielea ! Ce exemplare reușite de oameni avem și cum îi sacrificăm de ușor ! Și cum și amintirea lor piere, călcată în picioare de animalica mulțime ! Ce se întâmplă cu noi ? Și cine poartă vina acestui blestem ? Ce-o să se mai întâmple cu România ? Am simțit obișnuitul nod în gât când mi-a pus domnul Nicolaid întrebările, una după alta. 7 septembrie 1916 Mai mult de o săptămână nu am mai scris, trăind într-o stranie amorțeală
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spus ieri amicul Victor, dacă știa că România nu va putea să reziste ? Este el vinovat și pentru toate defectele românilor ? i-am răspuns. Și pentru defecțiunea Aliaților ? Sunt printre puținii care se gândesc tot mai des la el, în vreme ce blestemele și sarcasmele la adresa lui curg. Câtă batjocură a îndurat în gazete și în toate marile cuvântări ale adversarilor - un adevărat martiriu al ridicolului ce, fără alegere, este aici dăruit deopotrivă și celor ce-l merită, și celor ce nu ! Mod obtuz
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atitudini." Cu cinzeci de ani în urmă Vroom sublinia ceea ce este și astăzi un subiect de dezbatere pentru disciplinele din domeniul științelor social-umane: supoziția consistenței dintre atitudine și comportament. Bourdieu (după Rotariu și Iluț, 1997, p. 47) afirma: "este un blestem ca științele umane să aibă de a face cu un obiect care vorbește". În consecință, aplicarea anchetei prin interviu sau chestionar pentru măsurarea motivației în muncă nu poate depăși limitele legate de validitatea și fidelitatea oricărei măsurări întemeiată pe enunțuri
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
oameni alergînd pe străzi, la blocul de alături niște copii stau atîrnați pe ferestre fluturînd mîinile și țipînd. Tot orașul bubuie, e o explozie de viață, o viață care pînă acum cîteva clipe a stat legată de un fel de blestem, iar acum țîșnește spre cer. A fugit Dictatorul! SÎntem liberi! Jos comunismul! Am un moment În care mintea mi se ridică precum un balon de săpun deasupra acestui spectacol dramatic. Și mi se pare că are sens, că ceea ce se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe George. Toată lumea ar vrea să-l ajute pe George. Nu pot. Dacă mi-aș lăsa mâinile deasupra lui, dacă l-aș apuca de gât, n-aș ține între degete decât o substanță moale, fleșcăită, ca nalba coaptă. Ăsta-i blestemul meu, nu al lui. Nu vorbi de blestem. Povestește-i lui despre Iisus. Spune-i ceva. Dacă Domnul îl va aduce la mine, Domnul îmi va dărui și cuvintele. Până atunci însă, mă plictisește. Vino să mă vezi, copila mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe George. Nu pot. Dacă mi-aș lăsa mâinile deasupra lui, dacă l-aș apuca de gât, n-aș ține între degete decât o substanță moale, fleșcăită, ca nalba coaptă. Ăsta-i blestemul meu, nu al lui. Nu vorbi de blestem. Povestește-i lui despre Iisus. Spune-i ceva. Dacă Domnul îl va aduce la mine, Domnul îmi va dărui și cuvintele. Până atunci însă, mă plictisește. Vino să mă vezi, copila mea. Vino la bătrânul bazar roșu. Acum mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
societății englezești. Iar alienarea lui George o percepuse, fără să o înțeleagă vreodată, la început ca o virtute, apoi ca un farmec. O fermecase în trecut și continua s-o farmece. Dar în ce încurcătură sordidă se băgase și ce blestem plana asupra ei! Își înălță capul frumos, evreiesc, și își netezi, dându-și spre spate, părul negru care-i creștea ca o coroană sau ca un turban deasupra frunții. Tatăl ei o făcuse întotdeauna să se simtă ca o regină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gândurile nu-și pierd proprietarii? Cum de reușește individul să se mențină întreg și cum de nu se răvășește ca stropii de ploaie care se scurg pe geam? Cum reușește conștiința să continue, cum își menține continuitatea? E posibil ca blestemul memoriei să nu cunoască sfârșit, și de ce nu cunoaște sfârșit? Clipa prezentă, prin natura ei, nu anihilează trecutul? Remușcarea nu e doar o ficțiune, un efect al unei iluzii primare? Cum poate simțirea să constituie o dovadă? Toate aceste zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]